
Imi place să pun față în față două poezii din sec. XIX, absolut clasice amândouă.
primul e Alecsandri, poet consacrat al vremii, care spune ca a scris prin 1867 urmatoarea strofa:
Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse;
În sobă arde focul, tovarăş mângăios,
Şi cadrele-aurite, ce de păreţi sunt prinse,
Sub palidă lumină, apar misterios.
poemul a aparut prin reviste, iar în 1875 este inclus chiar și în volum în operele sale complete.
În 1878 într-o revistă din Iași apare și poemul care începe cu versurile
Cu perdelele lăsate,
șed la masa mea de brad
focul pâlpâie în sobă
Iară eu pe gânduri cad
Poetul tânăr altfel (debutase în revistă cu 12 ani mai devreme) și încă nu publicase un volum propriu.
Sigur, unul alternează versuri românești lungi de 14 și 13 silabe cu o cezură după silaba 7 (cum se întâmplă de regulă în cazul unui pentametru), celălalt face o strofă în vers scurt românesc de chiar 7 silabe.
accentele pentru alecsandri cad cam așa: Continuă lectura Jocurile creative și (iarăși) despre vanitatea dreptul de autor


