Habar nu am cand am strans notele astea. Din cate vad sunt niste contributii mai vechi prin presa (interviuri sau insailari de pozitii). Acum suna intr-un fel, dar imi dau seama si cat sunt de incomplete. Cand le-am strans iarasi nu imi amintesc (acum un an? doi? trei?) s-ar putea sa fie ceva facut foarte in graba pentru ca vad ca prima serie de note se repeta si spre final. Ar mai fi si altele sunt sigur, dar cand o sa le gasesc cred ca o sa-mi vina si o idee de organizare pentru toata povestea.
Arhive categorii: util
Șansa poeziei
La ultimele întâlniri de atelierelationale, mai mulți poeți au spus că și-ar dori să discutăm mai mult despre metrică și despre formele fixe. În urma unei serii destul de ciudate de evenimente am putut să corectez mai multe prejudecăți pe care eu însumi le aveam în legătură cu ceea ce la școală ni se preda drept regula.
Surprizele pe care o cercetare minimă asupra istoriei metricii și chiar a rimei în poezie mi le-au rezervat vor apărea pe rând pe acest blog pentru a încerca să ofer o perspectivă în plus asupra acestei probleme care de prea multe ori ne-a fost predată ca prea complicată.
Poezia ca spațiu al libertății este un domeniu corespondent tuturor tulburărilor pe care în fiecare zi le recunoaștem în jurul nostru. În același fel în care lipsa de repere reale distruge un spațiu social, orice întreprindere poetică se vede pusă în fața propriei sale anulări.
Fiecare civilizație a formulat propriul său cod de normare a poeziei dar niciodată acest cod nu a fost unul explicit decât după ce o lucrare poetică sau alta au devenit model. Altfel, formele sunt foarte deschise şi disponibile pentru transformări.
Ezra Pound a tradus pentru o ediţie americană poezie veche chinezească. La un moment dat gaseşte următoarea formulă:
„In that sound is her true nature traced,// Continuă lectura Șansa poeziei
Poetici si poezie (6)
Despre reguli ale poeziei ma intereseaza sa scriu acum. La scoala suntem invatati despre tipurile de rima si despre ritmurile clasice. Daca atunci cand ti se spune ca rimele sunt imbratisate, incrucisate, etc., te mai desurci, la partea cu ritmurile, iambic, troheu, daclil si asa mai departe aproape ca se stinge lumina. Si ceea ce actioneaza intrerupatorul de obicei nu este neaparat neclaritatea explicatiilor legate de accente la nivelul grupurilor de silabe, ci intelegerea complet eronata a cuvantului regula.
(foto from poetryplacards.blogspot.com)
Ca orice formulare asupra unui domeniu care nu se impaca prea bine cu simplificarile, explicatia facila are nevoie de un abuz si de inventarea unei autoritati supreme. Si atunci spune cuvantul „regula” ca si cum ar fi vorba despre excluderea oricarei forme care nu face parte din limitele trasate astfel. De fapt modul deformat in care este inteleasa „regula” predata la scoala si care s-a impamantenit nu doar in Romania prejudecata „poezia e doar aia cu rima” nu este decat expresia nevoii de a trisa. La fel cum toate teoriile conspiratiei, misticismele de duzina, si discursurile politice simpliste au nevoie sa isi valideze existenta afirmand existenta unui concept suprem (grupuri ascunse, formula secreta, ratiune de stat) care le scuza orice aberatie si simplificarea conceptiei despre poezie trebuie sa idolatrizeze ceva. Iar „regula” este cea mai buna scuza pentru abordarea mecanica (neimplicata) a domeniului.
Regula de care tin toate instrumentele despre care vorbim aici este foarte departe de ceea ce se intampla in mod mecanic. De asemenea, exista impresia ca poezia cu vers liber sau alb este o inventie arbitrara a sfarsitului de secol 19 care a corupt poezia secolului XX. Dar simpla chestionare a intelesului pe care regula il are in poezie va arata ca norma pe baza caruia se desfasoara un proces (cum explica dictionarul cuvantul „regula”) este numai un mod de rezolvare a unei probleme. Si exact acesta este sensul regulilor poeziei. Continuă lectura Poetici si poezie (6)
Din nou despre aceeasi moarte a generatiei
In 2006 se intampla sa se termine tot ce se intampla cu generatia 2000 din punctul meu de vedere. De doi ani aparuse deja antologia lui Marin Mincu, totul se oficializase deja dincolo de orice asteptare. Textul de final l-am publicat intr-o revista de poezie care aparea pe atunci Versus/versum si pe Club Literar. Dupa o vreme un bug a sters mai multe texte de pe club literar, printre care si articolul meu. Acum am reusit sa il recuperez exact asa cum era atunci, cu diferite interventii si discutii venite din aceasta poveste.
Continuă lectura Din nou despre aceeasi moarte a generatiei