Arhive etichete: alegeri

10 cărți care îți arată ”identitate din pasiune”, în februarie la citEști

Identitatea e o temă cu care te întâlnești destul de frecvent anul ăsta. Și pentru că e an electoral, poate. Dar o selecție de cărți are avantajul că poate să îți arate ce nu se înghesuie discursurile publice să îți spună mai ales când e vorba de alegeri care te privesc doar pe tine. Și asta e The February Countdown:

10. POVEȘTILE CARE TE IDENTIFICĂ

”Doamna Hayat” Ahmet Altan, traducător Madalina Ghiu, Pandora M Anansi, 2023

Descoperisem că gândurile nu vin singure, că alături de fiecare gând se află altul, diferit, acela care aparține realului”
TEXT Când îți definești identitatea îți dai seama că reperele de care ai nevoie sunt legate de poveștile pe care le știi dar și de ceea ce îți traduce zone precum libertate, iubire, literatură. Un exercițiu din această zonă îți aduce ”Doamna Hayat”, de Ahmet Altan. Poate îl știi drept unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Turcia, dar acum ai ocazia să îl descoperi, la fel de rezistent în fața autoritarismului cum îl știai, dar încă și mai uman decât în memorii. A doua lună din an îți dă ocazia să redescoperi la citEști moduri în care se întâlnesc identitatea și pasiunea.
”Dacă nu aș fi avut atâtea imagini cu doamna Hayat în cap, aș fi putut spune, în acel moment că sunt fericit”

9. VOCILE ÎN CARE ÎȚI SPUI POVEȘTILE

”Vocile deșertului” Nelida Pinon, traducere Corina Nuțu, Vellant, 2023

“A ascultat povestea Șeherezadei cu aceeași curiozitate dintotdeauna.”
TEXT Ce înseamnă pasiune în secolul XXI îți spune și modul în care vei reuși să revizitezi spațiile narative consacrate. Sigur că asta ar putea să ți se pară o treabă care poate să țină O mie și una de nopți. Dar nici timpul nu mai este ceea ce știai. Iar ocazia pe care o ai ți se lămurește și odată cu ”Vocile deșertului”, de Nelida Pinon. Povestea Șeherezadei, spusă din perspectiva eroinei prin cuvinele unei scriitoare braziliene, înseamnă imaginație dar și empatie.
Știrea sacrificiului, față de care nimeni nu rămânea indiferent, se împrăștiase prin califat.”

8. CÂTE IMAGINI TE POT REDA?

”Tânărul. Fotojurnal” Annie Ernaux traducere de Mădălina Ghiu, Pandora M Anansi, 2023

“Pe scurt, îl consideram pe A. drept tânărul din ”Teorema” lui Pasolini, un fel de înger revelator.”
Cum vine vorba de un scriitor celebru, te gândești la condiții și evenimente ieșite din comun. Pentru Annie Ernaux, premiată cu Nobel în 2022, situația este un pic alta. Pentru că vorbim despre o autoare a cărei marcă este cartografierea poveștii personale atât ca rescriere a biografiei cât și ca investigație a relațiilor care te-au marcat. Iar cele două romane adunate în volumul ”Tânărul. Fotojurnal” te surprinde prin două perspective complet diferite asupra aceleiași vieți. Pe de o parte relația cu un student mai tânăr cu trei decenii decât autoarea, pe de alta, revizitarea unui traseu biografic prin intermediul imaginilor de familie. Tu cum îți spui povestea?
”Atunci, eu am reușit cu vârf și-ndesat, fără îndoială, în ochii celorlalți”

7. CĂLĂTOREȘTI PÂNĂ LA MIT

”Drumul lui Constantin- Evadarea lui Brâncuși din România – o reconstituire” Sorin Trâncă, Humanitas 2023

“După ce am mâncat o poamă cu brânză, am văzut că la firimiturile căzute s-au adunat niște furnici.”
Îți imaginezi și tu lucruri. Și unele ajung să te definească. Dar dacă poveștile pe care le-ai auzit de sute de ori, cele care îți fondează identitatea în termeni de coloană nesfârșită și poartă a sărutului ar fi revizitate pas cu pas. Asta ai ocazia să faci cu Sorin Trâncă în ”Drumul lui Constantin- Evadarea lui Brâncuși din România – o reconstituire”. Volumul te poartă pe urmele sculptorului născut în februarie, 1876, refăcând drumul care l-a dus pe acesta din Hobița la Paris acum 120 de ani.
”Brâncuși e primul disident, și ultimul care ar fi pretins că este așa ceva”.

6. VALENTINE: SENTIMENTUL CARE ÎȚI SCHIMBĂ LUMEA

”Love Poems”, Carol Ann Duffy, Picador, 2010

Nu un trandafir ori o inimă de atlaz

Îți ofer o ceapă.
E o lună învelită în hârtie de împachetat”

Cam așa poți să spui despre orice poezie. Pentru că te gândești că orice declarație vine cu un ambalaj. Și poemul Valentine, de Carol Ann Duffy îți arată că atunci când este vorba despre dragoste, chiar și lucrurile banale îți spun mai mult decât credeai. E un poem scris la cererea unei publicații britanice pentru Ziua îndrăgostiților. Poate că nu ai tu cea mai bună părere despre lucrurile scrise la cerere, dar poemul acesta poate să îți schimbe părerea. Și e ce aveai nevoie pentru o zi de acest fel.

Ia-o.
Inelele ei de platină se strâng într-o verighetă
dacă vrei.
Mortală.
Aroma ei o să ți se agațe de degete
o să ți se agațe de cuțit.

Carol Ann Duffy

5. CE AI NOU ÎN MATERIE DE IDENTITATE

”Uimirea – O nouă știință, care îți poate transforma viața” Dacher Keltner, traducere Constantin Vlad, Publica 2023

“Adesea experimentăm fiori în timpul unor revelații a căror recunoaștere ne unește cu alții într-o cauză comună”.
Te gândești să spui o poveste sau alta când e vorba de tine dar ceea ce nu îți e întotdeauna la îndemână ține de momentele în care ai surpriza unei senzații plăcute care te ia pe sus. Iar un volum precum ”Uimirea” de Dacher Keltner îți propune o nouă știință care îți poate transforma viața. Psihologul urmărește și modurile prin care tocmai ceea ce te entuziasmează ca persoană te aduce cu adevărat alături de ceilalți. Iar aceste întâlniri nu sunt legate numai de teorie, de procese mentale ci și de senzații în cel mai concret mod posibil.
Cele opt minuni ale vieții sunt ele însele sisteme.

4. O HARTĂ TE DUCE CĂTRE CE ȘI CINE CONTEAZĂ PENTRU TINE

”Atlas of the Heart” Brene Brown, Random House, 2021

”Trebuie să întrebăm, să recunoaștem că nu știm, să riscăm să ne se spună că n-ar trebui să întrebăm și, uneori, să facem descoperiri care ne pun în dificultate.”
E bine să ai repere clar stabilite atunci când îți definești identitatea. Dar, de multe ori tocmai procesul prin care îți stabilești aceste repere devine experiența care te pasionează. ”Atlas of the Heart”, de Brene Brown îți propune o imagine a acestei aventuri. Cartografierea relațiilor importante și limbajul experienței umane sunt termenii pe care ți-i propune atunci când te cauți pe tine pentru a-i găsi pe cei care contează cu adevărat pentru tine.
”Speranța e o funcție a luptei- speranța nu ni se înfiripă în vremuri liniștite ori ușoare, ci în fața necazurilor și a greutăților.”

3. ÎN CÂTE FELURI TE PRIVEȘTE ISTORIA CLEOPATREI DE DRAGOBETE

”Cleopatra- viața ultimei regine a Egiptului” Stacy Schiff, traducerea Monica Pîrvulescu, Litera, 2020

A existat o strălucire și o grandoare în povestea ei cu mult înainte ca Octavian sau Shakespeare să se atingă de ea.
Ce fel de celebritate ar fi pe gustul tău? Evident atât cât să rămâi tu. Iar Dragobetele știi deja cum face cu fetele. O personalitate despre care să existe mai multe perspective decât despre Cleopatra o să găsești mai greu. De aceea vei găsi în volumul ”Cleopatra- viața ultimei regine a Egiptului” povestea celebrității pe care o știi mai mult din deformările pe care i le-au atribuit bărbați, din tot felul de zone ale istoriei. Că e vorba de Shakespeare, ori de Cezar, de Marc Antoniu, ori Michelangelo, despre dezbaterile privint reprezentarea rasială din ultimii ani, povestea ei se suprapune pe frământările istoriei tale culturale. Iar faptul că ai aici o istorie reluată din perspectiva lui Stacy Schiff, scriitoare specializată în biografii, premiată cu Pulitzer, e un argument în plus pentru lectura ta.
”Octavian îi declarase război numai ei.”

2. CUM TE DEOSEBEȘTI DE CINE?

”Septologie I-II” Jon Fosse, traducere Ovio Olaru, Pandora M/Anansi, 2023

”E foarte fain să plutești așa în aer, zice ea”
Dacă vrei să vezi unde se pune cel mai acut problema identității ca pasiune, eu îți propun să încercei ”Septologie I-II”. Este volumul lui Jon Fosse, premiantul Nobel pentru literatură în 2023. Este suficient să îți spun că o poveste în care autorul nu folosește punctul, cu doi pictori care poartă același nume, dar cât se poate de diferiți, îți face o idee și despre dificultatea unei investigații legate de identitate dar și despre senzațiile care ne țin împreună oricât de diferiți am fi.
”țin crucea de lemn maro între arătător și degetul mare și zic în gând, din nou și din nou, în timp ce trag aer adânc în piept, Doamne”

1. CINE EȘTI LA MODUL STAHL

”Cine suntem” cum percepem, cum simțim, cum iubim Stefanie Stahl, traducere Cora Radulian, Litera, 2023

”Important este că nu există o plăcere obiectivă, reală, și multe plăceri și dorințe sunt învățate prin legături”
Cum percepi, cum simți, cum iubești? Sunt întrebările de la care începe orice discuție despre identitatea pe care consideri că o ai. Și în acest punct te aduce luna în care recomandările citEști te poartă printre repere ale identității din pasiune: ”Cine suntem” este volumul în care Stefanie Stahl îți propune să urmărești cum este posibil să înțelegi că fericirea poate să acționeze ca un drog și cât de importante sunt influențele care îți formează imaginea de sine.
”Valorile ne dau un scop în viață”

În martie îți propun cărți care îți conturează ”natura regenerărilor”, ca într-o lună în care primăvara începe să fie la ea acasă și când CitEști. Întrebare pregătitoare: Tu la ce cărți te gândești când îți zic de regenerare? Spune-mi în comentarii și vezi dacă intră pe lista smart CitEști de la Aleph News.
Clar, nu ezita să îmi spui tot așa ce cărți te-au prins pe tine din poveștile și investigațiile identității. Iar ca să rămânem în legătură apasă subscribe de aici, te rog și ducem mai departe petrecerea de carte.

O scrisoare deschisă către cei implicați în alegerile pentru conducerea Uniunii Scriitorilor despre sensul organizației

Stimați candidați la conducerea Uniunii Scriitorilor,
În momentul în care cea mai cunoscută organizație dedicată scriitorilor din România se pregătește de alegeri am avut ocazia să consult programele pregătite de candidații la funcții de conducere. Prin acest mesaj aș vrea să atrag atenția celor ce își asumă rezolvarea problemelor acestei bresle că numeroase deficiențe funcționale cu care vă confruntați vin dintr-o dezorientare cultivată la nivel conceptual de Uniunea Scriitorilor. Trebuie să încep scrisoarea mea deschisă cu o scuză. Limbajul, de multe ori nefericit pe care îl veți găsi mai jos este determinat de formulările birocratice cu iz politicianist pe care le-am găsit în programele pe care le propuneți pentru aceste alegeri.
Organizația pe care o conduceți ar putea să funcționeze drept model în societatea de azi. Absența oricăror proiecte pe termen lung și suspendarea dialogului cu domeniul pe care îl reprezentați au izolat Uniunea Scriitorilor într-o formulă greoaie, cu eficiență redusă. Reușitele acestei formule se reduc la asigurarea unor suplimente sociale (pensie, ajutoare de înmormântare) și la acțiuni lipsite de alte justificări explicite în afara reputației negociate în termeni exteriori actului literar. Abordarea mea are în vedere numai programele celor doi candidați la funcția de președinte USR.

1. Lipsa de transparență
După ce numește câteva probleme administrative ale organizației, Dan Mircea Cipariu pare să găsească în programul său un panaceu în jucăriile de imagine: „Uniunea Scriitorilor în pas cu schimbările profunde ale unei societăţi a tehnologiei informaţiei şi a comunicării!”. Perspectiva salutară a unei bruște orientări a breslei spre concepte apropiate de ziua noastră ca „industrie a cunoașterii” (Machlup, 1962) ori „societate post-industrială” (Touraine, 1971), concepte care determină termenii folosiți de Dan Mircea Cipariu, se pierde imediat ce candidatul începe să explice cu seninătate politică: „Problema de fond a Uniunii Scriitorilor din România rămâne, după ani de dezbateri şi lamentări, comunicarea internă. Nu ne cunoaştem între noi, nu suntem în contact, în timp real, cu informaţii elementare despre viaţa noastră literară, nu ştim cum şi pe ce sunt cheltuiţi banii instituţiei, nu cunoaştem criteriile de selecţie şi felul în care proiectele, premiile şi bursele au fost votate ori respinse. Lipseşte cu desăvârşire comunicarea internă. Această situaţie de fapt poate fi rezolvată urgent printr-un buletin informativ lunar care să fie trimis/dăruit fiecărui membru al USR şi prin Anuarul Scriitorilor Români.” Dintre toate acestea, un singur lucru ar putea să rezolve un „buletin informativ”: nu cunoaştem criteriile de selecţie etc.
Totuși, pentru oricine are cât de cât habar de peisajul literar românesc, lipsa de transparență este unul dintre atributele proiectelor marca Dan Mircea Cipariu de ani buni. Niciodată maratoanele sale de poezie și jazz ori deplasările pe banii asociației de editori pe care o conduce nu au avut nici cea mai vaga justificare a selecției participanților ori a ordinii în care aceștia evoluează. Dan Mircea Cipariu însuși cunoaște aceste lipsuri în organizarea proiectelor sale astfel că simte nevoia să afirme pentru a fi crezut:”Voi lupta pentru mecanisme şi criterii de selecţie transparente, pentru programe dedicate recâştigării prestigiului scriitorului român contemporan.” Nu este surprinzător, așadar, aerul propagandistic al frazei din moment ce nici scrisul și nici opera scriitorului nu sunt vizate de candidat, ci nici mai mult și nici mai puțin decât prestigiul. Celălalt candidat, Nicolae Manolescu arată că poate să conștientizeze diferența dintre prestigiul scriitorului ba chiar își asumă lipsa rezultatelor din acest punct de vedere în mandatele sale anterioare:”doresc să insist în Programul de faţă pe latura profesională a activităţii noastre mai mult decât pe aceea financiară este pentru că acesta este capitolul la care v-am rămas, din păcate, dator. Un capitol, în plus, devenit mai actual decât oricând, fiindcă e vorba de prezenţa scriitorului în spaţiul public, de ecoul şi însemnătatea literaturii în societatea contemporană.” Ceea ce ar fi, din nou, respectabil, dacă proiectul cel mai coerent semnat de Nicolae Manolescu pentru publicul scriitorilor pe care îi conduce (Gala Poeziei) nu ar fi oferit imaginea greu de șters din memorie a unor zeci de autori importanți înghesuiți pe scena Ateneului Român fără să poată auzi ce cotesc colegii lor în cele cinci minute de celebritate repartizate de organizator, din nou, fără nicio explicație a ordinii în care se citește (pentru că justificarea selecției a fost totuși clară, „lista lui Manolescu” – chiar dacă despre unii autori selectați nu putem fi siguri că președintele USR a scris vreodată). Dar un punct comun al celor două programe este…

2. Mimarea interesului arătat față de inițiativele coerente
„Voi coordona următoarele mari proiecte de promovare a scriitorului român contemporan: Festivalul Naţional de Literatură (8 zile de evenimente în Bucureşti şi în oraşele mari culturale, cu echipe itinerante: scriitori, critici literari, editori, actori, graficieni de carte; 8 zile de recitaluri publice, expoziţii, lansări de cărţi, lecturi maraton, campania de lectură „Citeşte carte românească!”, un proiect în care vor fi antrenate toate filialele USR) , Piaţa Europeană de Poezie, Festivalul de C’ARTE DANUBIUS (Tulcea, în colaborare cu Primăria Municipiului Tulcea), Rampa de Poezie şi Jazz (în cadrul Festivalului STRADA DE C’ARTE, în colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”), Bursa de Manuscrise, Maratonul de Poezie şi Jazz, Programul de Carte, Revelionul Scriitorilor” promite Dan Mircea Cipariu. Ceea ce omite este că mai toate acestea sunt proiecte personale susținute și până acum fără cel mai mic impact în afara reflectărilor media pe bază de obligație sau parteneriat, nici măcar o singură dată nefiind vorba despre textele citite, ci numai despre liste de nume și glume de circumstanță pe bani publici, masonici (în mod oficial, nu prin teorii ai conspirației) sau de-a dreptul fonduri de gașcă).
Dar impactul pe care îl au proiectele pe care se bazează și Nicolae Manolescu este redus la aceleași liste de nume, în cel mai bun caz de titluri. Căutați reflectări în media ale oricărei manifestări girate de Uniunea Scriitorilor în ultimii ani, citez din programul propus de NM: „Premiile anuale, Gala Poeziei, Turnirul de Poezie din străinătate, Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură”, Colocviul romanului, Lecturile publice şi altele”. Aceleași instrumente de abordare: listele fără justificări sau precizări. Astfel ajungem la…

3. Cultivarea dezorientării și a lipsei instrumentelor de lectură
Când este vorba de reputație nu este greu să faci diferența între cei doi candidați la funcția de președinte USR. Unul este criticul literar al cărui gust a fost unul dintre instrumentele care au ordonat literatura românească în anii 80, celălalt este un specialist al mimei culturale sârguincioase de largă respirație contemporană. Și totuși, în mod surprinzător, sesizăm o ciudată armonie între Părerile celor doi candidați privind valoarea: „USR nu e o asociaţie oarecare. Ea este o elită, din care fac parte cei mai valoroşi scriitori din ţară şi care merită din plin să fie respectată de contemporanii noştri” spune Nicolae Manolescu. Dan Mircea Cipariu merge chiar mai departe identificându-se astfel:”Sunt realizatorul unor proiecte culturale ce s-au bucurat de succes mediatic şi de prezenţa unor scriitori valoroşi, din generaţii şi geografii literare diferite. Am dovedit, astfel, că se pot face proiecte la cel mai înalt nivel organizatoric, valoric şi mediatic.”. Este cel puțin ciudat pentru niște candidați la conducerea unei organizații dedicate scrisului să se vadă nevoiți să își afirme singuri valoarea după modelul manelist al repetiției cu caracter argumentativ. Desigur, nu cea mai vizibilă formă de cultură populară este responsabilă de gonflarea autovalorizantă, ci…

4. Supralicitarea discursului absolutist și a diferitelor forme de cult al personalității
În programul său, Nicolae Manolescu identifică Uniunea Scriitorilor cu o elită uitând, poate, că sub conducerea sa organizația a răspuns unui articol din presă folosind formula „Trebuie să se ştie de la început că USR nu este asociaţia scriitorilor geniali, ci a unor scriitori care-şi exprimă dorinţa de a face parte din aceasta”.
De altfel schimbarea părerii de la un paragraf la altul nu pare o problemă pentru Nicolae Manolescu. Dacă la un moment dat recunoaște că rostul sindical al organizației „ne-a făcut să pierdem din vedere că unitatea principală de măsură a unei asociaţii profesionale cum este USR trebuie să fie valoarea membrilor ei”, puțin mai jos, președintele în funcție nu pregetă să afirme că „Voi continua politica de angajare morală şi materială a guvernului şi a autorităţilor locale, precum şi a ICR şi a altor instituţii, în proiectele şi programele USR, şi, nu în ultimul rând, în susţinerea publicaţiilor USR. Sper să beneficiem şi în viitor cel puţin de sumele din mandatul 2009-2013″. Desigur, orice mențiune a analizării calității produselor editoriale marca Uniunea Scriitorilor, în care valoarea este sufocată de interese și jocuri de imagine locale, nu ar suna tocmai încurajator pentru cei care urmează să ofere votul lor pentru viitorul președinte USR din moment ce profesionalismul este o pasăre rară în USR (poate 2-300 dintre miile de cotizanți). Dar, atunci când vine vorba despre bugetul public, Dan Mircea Cipariu este o autoritate: ” Împreună cu o echipă de specialişti, vom aduce bani pentru perfecţionarea resurselor umane ale USR, bani pentru asistenţa socială şi de sănătate a celor mai săraci dintre scriitori, bani pentru proiecte literare şi multiart, bani pentru rezidenţe, fonduri de mobilitate şi burse de creaţie, bani pentru premii literare consistente financiar. Prin campanii mediatice eficiente, voi promova legi şi modificări de legi şi acte normative prin care opera scriitorului român contemporan să fie apărată, pentru că această operă literară devine tot mai mult un element de siguranţă identitară a României”. Desigur, este de prisos să solicităm cea mai vagă dovadă de specializare a unui scriitor în urma participării la un proiect marca Dan Mircea Cipariu. De altfel în legătură cu deplasările directorului de asociație de editori am și auzit pentru prima dată de minunata strategie de pr a așezării cu afișe la un stand de târg de carte doar atât cât să fie făcute fotografiile care să justifice finanțarea pentru lecturi care nu au loc niciodată. Dar poate ca am auzit asta de la răuvoitori. Sau poate chiar de la participanți la proiecte care au avut loc în același timp. Dar cine altcineva să poată să vorbească despre…

5. Ignorarea programatică a oricărui dialog privind lipsa de instrumente promovată de instituțiile care își asumă gestionarea problemelor scrisului
Niciodată, atunci când Uniunea Scriitorilor, ori Academia Română au fost acuzate că dau premii bazate pe simpla prezență în sală ori de-a binelea aiurea (fără să țină cont că premiază un volum apărut în alt an decât cel luat în considerare pentru respectivul premiu) nu au existat reacții ale niciunuia dintre candidați, încurajând astfel hotărârile discreționare, înțelegerile extraliterare în probleme care privesc direct literatura.

Prin aceasta am încercat să vă amintesc faptul că problemele cu care vă confruntați nu sunt doar de imagine sau economice, ci și conceptuale în sensul propriu al cuvântului. Cele mai multe probleme pe care Uniunea Scriitorilor le ale fiind legate de mimarea legăturii cu literatura și a interesului pentru ieșirea din surzenia instituțională. Cum sesiza Nicolae Manolescu în raportul său privind cel mai recent mandat de conducere al instituției, atacurile din partea celor care erau cândva tineri la adresa USR s-au rărit. Dar motivul nu ține de rezolvarea problemelor care ne enervau cândva. Pe de o parte, este vorba despre faptul că majoritatea celor care scriau atunci nu mai sunt tineri și au pierdut pasiunea de a iniția un dialog pentru care nu există nici cel mai mic semn al unui interes (USR – central- a renunțat la întâlnirile dedicate descoperirii autorilor care încă nu au debutat, se limitează la recomandări și premii fără justificare, bursele pentru proiecte s-au limitat la publicarea unor manuscrise despre a căror valoare vorbește impactul de care s-au bucurat – este suficient să comparați citările de care se bucură volumele selectate de Cartea românească și cele selectate de Uniunea Scriitorilor la aceeași editură, etc.). În același timp, poate că vă întrebați de ce autorii aflați acum la primele cărți nu se adresează în niciun fel Uniunii Scriitorilor. Vă las să descoperiți singuri motivele lor, dar vă asigur că lipsa așteptărilor față de instituția pe care o reprezentați nu este un semn de normalitate, ci unul menit a vă pune întrebări privind fertilitatea direcțiilor pe care le vizați. Pentru că am văzut că amândoi candidații gustă conceptele politice de dată mai milt sau mai pițin recentă îmi permit să vă atrag atenția asupra unui concept care va fi utilizat în viitorul apropiat. Mai exact asupra lipsei de instrumente la nivelul Uniunii Scriitorilor pentru a determina recunoașterea dimensiunii sociale a artelor și culturii, ca și a importanței pe care asumarea riscurilor și experimentarea o au într-o Europă Creativă, concept propus pentru programul UE în perioada 2014-2020.

20130822-160923.jpg