Perioada de aplicare pentru evenimentul-atelier programat în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București s-a încheiat pe 1 septembrie. Aplicațiile primite pentru selecția privind întâlnirile din Atelier Poetic Relațional în cadrul FIPB alcătuiesc acum o listă de lucru. Lista finală de participanți selectați va fi anunțată pe 9 septembrie.
Aplicațiile primite pentru Atelier Relațional
Ordinea de mai jos este cea a inițialei prenumelui. 01 – Alexandra Maria Buric 02 – Alina Ilie 03 – Ana Negoescu 04 – Casandra Ioan 05 – Cătălina Ceaușescu 06 – Daniela Bejinariu 07 – Daniela Toma 08 – Emil Iulian Sude 09 – Ionuț Calotă 10 – Iulia Grigorie 11 – Loredana Ursu 12 – Maria Ciurea 13 – Oana Angelo 14 – Valentina Cornescu 15 – Vlad Minea
Atelierul Poetic Relațional din cadrul FIPB2024 va avea următorul program:
joi, 12 septembrie de la ora 18.30 eveniment deschis cu public în cadrul expoziției ”Despre sine, cruci și altele” de la Muzeul Țăranului Român.
vineri și sâmbătă sesiuni de lucru exclusiv cu participanții selectați pentru program
duminică, 15 septembrie de la ora 18.00 – eveniment final deschis pentru public la sala ARCUB
Selectați în primă fază sunt:
Casandra Ioan
Cătălina Ceaușescu
Daniela Bejinariu
Daniela Toma
Emil Iulian Sude
Ionuț Calotă
Iulia Grigorie
Maria Ciurea
Oana Angelo
Valentina Cornescu
Vlad Minea
Primul eveniment public al Atelierului Poetic Relațional condus de Răzvan Țupa va avea loc joi, 12 septembrie 2023, de la ora 18:30, în cadrul expoziției „Despre sine, cruci și altele” a artistului Mircea Modreanu. În cadrul acestui eveniment de deschidere, vor fi prezentați participanții selectați pentru a lua parte la atelier, precum și perspectivele fiecăruia asupra poeziei. Fiecare participant va avea ocazia de a se prezenta în fața publicului și de a împărtăși propriile viziuni și abordări în ceea ce privește poezia. Atelierul Poetic Relațional face parte din programul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB) și este structurat în două prezentări publice și două sesiuni de lucru. Participarea la atelier este gratuită, iar accesul se face în baza confirmării primite în urma selectării participanților. Acest eveniment de deschidere reprezintă o oportunitate pentru participanți de a-și prezenta munca și de a interacționa cu publicul, stabilind o conexiune directă între poezie și audiență. De asemenea, evenimentul marchează începutul unui proces de explorare și dezvoltare a abilităților poetice ale participanților, sub îndrumarea lui Răzvan Țupa.
De pe lista de selecție din acest moment nu fac parte aplicațiile următoare:
Alexandra Maria Buric- Am primit doar poemele, de altfel încurajatoare, dar fără niciun fel de alte date în aplicație privind interesul legat de atelier.
Ana Negoescu- Vă ținem pumnii pentru demersurile pe care le aveți privind poezia. Ați trimis toate informațiile necesare pentru selecție și vă felicit pentru modul în care vă susțineți legătura cu poezia. Singurul lucru care nu funcționează pentru includerea în programul din acest an este faptul că temele pe care vi le-ați propus sunt foarte generale și, în principiu, lucruri la care răspunsul și-l dă fiecare singur, fără niciun fel de necesitate a unei interacțiuni în atelier. Spor.
Alina Ilie- poemul pe care ni l-ați trimis și informațiile foarte vagi privind intenția de participare în atelier nu s-au dovedit concludente pentru jurizare.
Loredana Ursu- Datele pe care ni le-ați oferit privind contextul dumneavoastră profesional și interesul dumneavoastră legat de poezie se potriveau perfect intențiilor atelierului poetic relațional de la FIPB. Din păcate link-ul pe care ni l-ați trimis, cu toate că în momentul primirii aplicației părea în regulă, în momentul jurizării nu mai includea niciun document.
Lista finală de participanți selectați va fi anunțată pe 9 septembrie 2024.
August rămâne lună de ateliere pentru cei de la Cenaclul Visceral. Proiectul a ieșit în lume la finalul lui 2023 și de atunci a adunat evenimente cu public gândite ca laboratoare dar și o antologie tipărită cu titlul ”Vederi”, una dintre cele mai consistente întreprinderi poetice din 2024. Și-au pus ce aveau nevoie în genți și au ieșit în trei tururi prin București. I-am rugat pe Clara Caradimu, Irina Francisca Ion, Călin Niță, Ștefan Pușcașu, Andreea Roxana Ghiță și pe Mihail Lucian Florescu să povestească pentru poetic.ro cum s-a adunat povestea fiecărei întâlniri.
TUR I – ANATOMIA MEMORIEI (3 august 2024)
foto: FB Cenaclul Visceral
GHIZI: CLARA & IRINA au răspuns:
Clara face parte din Atelierele Scînteia și are un spațiu de lucru la etajul 3 al clădirii, pe care l-am inclus și noi la finalul turului. Am ținut toamna trecută câteva întâlniri de cenaclu aici și ne-a plăcut foarte mult atmosfera. Nu mai eram într-un loc călduț în sufrageria cuiva, eram într-o mică parte de istorie. Oamenii care au lucrat în trecut în Casa Presei și antiteza dintre un grup de tineri, care vine să discute poezie contemporană și spațiul în care ea ar fi fost clar interzisă era mereu în gândurile noastre.
Poezia se preocupă foarte mult cu trecutul, cu nostalgia, ce loc mai bun care să servească drept suport al nostalgiei decât o clădire imensă căreia să îi disecăm memoria, care are în față corporații și arhitectură modernă. Clădirea este singura care păstrează intact simbolul partidului comunist, un regim care încă își lasă amprenta asupra comunităților azi.
Noctambulele au apărut din dorința de a face ceva diferit, de a scoate poezia din serile de lectură și a o aduce pe străzi. E atât de multă inspirație în jurul nostru de fapt, mai ales noaptea când e liniște și poți auzi vibrația orașului. E un atelier în mișcare care formează și mici comunități, așa cum fac și Laboratoarele, dar de data asta într-un cadru mult mai intim. În particular la turul Anatomia Memoriei am urmărit să privim mult mai atent locurile prin care mergem, să ne punem mai multe întrebări cu privire la trecut, ce putem învăța din el și ce putem să dăm mai departe în lume. Să fim conștienți că este o parte din noi așa cum și noi avem o datorie față de el.
Nu în ultimul rând, în Casa Presei a lucrat Nora Iuga, care a fost interzisă și a fost nevoită să-și scrie poeziile pe ascuns. Ce înseamnă asta pentru noi acum, pentru un grup de tineri care vin în Casa Presei și sunt liberi să scrie orice își doresc, în carnețele, în notes app, să se exprime așa cum simt.
Ne-am dorit să strângem o comunitate căreia să-i prezentăm poezia în noi moduri creative și credem că ne-a reușit.
Ni s-ar fi părut interesant să mergem cu participanții și în zonele mai puțin accesibile ale Casei Presei, cum ar fi subsolul, curtea interioară sau acoperișul clădirii, însă acolo deja ne-am fi dus într-o zona de urban exploring și ne-am fi îndepărtat de scopul și povestea atelierului nostru. Chiar dacă toată Casa Presei în sine e un prilej pentru “Anatomia Memoriei”, ne-am rezumat la cateva puncte cheie care sa mențină firul roșu al turului.
O nevoie vitală pentru noi este prezența unui public. Mai exact a unei audiențe care să te susțină, să fie prezentă la majoritatea evenimentelor, să-ți urmărească activitatea online și să participe activ, practic, să-ți permită ca toate ideile și proiectele să poată fi realizate. Cât despre poezie ca atare, genul de comunitate cum este cea creata în jurul Cenaclului Visceral este fix platforma de care cred că orice scriitor tânăr, la început, are nevoie pentru a continua să găsească inspirație, să învețe alături de alți, să intre mai în profunzime în tot ceea ce presupune poezia. Așa că, în afara de prezența comunității noastre și de resurse financiare, pentru a putea continua să ne extindem și mai mult în această sferă, nu cred că am mai avea nevoie de mare lucru:).
Am explorat tema turului nostru prin trei exerciții ținute în Casa Presei. Mai exact, pe holuri, la sediul unei televiziuni, într-un atelier de artă și, nu în ultimul rând, am interacționat și cu bazinul secătuit al unei foste fântâni din fața Sălii de Marmură.
În primul exercițiu, a trebuit să construim noi o memorie a Casei Presei, să ne imaginăm ce personaj ar fi putut lucra aici sau s-ar fi putut afla cu orice alt scop în acest spațiu, atât în trecutul, cât și în prezentul clădirii. Participanții au fost neașteptat de creativi și, printr-un performance gândit în grupe de câte trei, ne-au arătat ce gândesc și cum se mișcă personaje precum un cenzor indignat, un tânăr gen z supărat pe capitalism, un preot care a luat-o razna, fantoma unei tinere inspirată din tragicul caz ,,Anca” și o femeie de serviciu îndrăgostită de Ceaușescu.
Mai departe, apropiindu-ne de memoria generației noastre, am staționat în sediul unei televiziuni din Casa Presei. Pornind de la relația cu televizorul și tipologia de conținut media pe care îl consumam în anii noștri formatori, participanții au avut de scris câteva versuri cu tema ,,nostalgie, ca atitudine”.
Partea a treia a turului nostru a presupus explorarea operei literare dar și a poveștii de viață a poetei Nora Iuga, care a lucrat în tinerețe în Casa Presei ca traducător la Editura Enciclopedica, în perioada în care era catalogată drept autor interzis. Am citit din poemele ei, iar participanții și-au prezentat câte un obiect drag din trecutul lor pe care l-au adus fizic la tur. Tot în această etapă, fiecare din participanți a trebuit să-și tasteze versurile scrise în exercițiul anterior la o mașină de scris, într-o cămăruță decorată cu scenografia pe care ne imaginăm noi că ar fi avut-o biroul dactilografei de noapte.
În final, la ieșirea din Casa Presei, am dăruit acestui spațiu poemele noastre scrise la mașină, ascunzându-le în crăpăturile fântânii abandonate din fața sălii de marmură, încheind turul cu ideea că versurile pe care le-am scris aici fac parte acum din memoria clădirii.
TUR IIPOEZIA CA PRODUS ARTIZANAL (10 august)
Foto FB Cenaclul Visceral
GHIZI: CĂLIN & ȘTEFAN descriu așa povestea:
1. Călin: Iniţial ne gândeam că am putea face ceva care să se lege de ideea de spaţiu interzis/inaccesibil, aici „culisele” berăriei s-ar fi potrivit bine, iar insula de pe lacul morii poate părea un loc foarte străin noaptea. Totuşi, aici mergeam mai mult pe sentimentul de spaţiu liminal pe care l-am avut eu când am fost prima dată în locurile respective, iar asta e greu de repetat într-un context organizat, de asta am mers pe ceva mai uşor de transmis, anume ideea de a pătrunde în procesul de scriere şi a îi analiza şi aprecia etapele în loc de a vedea poezia ca pe un produs pe care îl consumăm fără să ne întrebăm de unde vine.
2. Ștefan : Având în vedere tema finală turului, poezia ca produs artizanal, dar și aspectul de atelier al turului, ne-am dorit să le oferim participanților alte perspective pentru procesul de creație și diverse metode prin care se poate întâmpla poezia. De asemenea, ne-am dorit să încurajăm prin exercițiile alese ca participanții să iasă din zona de confort, să descopere formule noi pentru propria creație, astfel să descopere în ei idei noi de care ar putea profita pe viitor pentru a evolua în parcursul lor. Fiind prima oară cand facem un atelier coordonat de noi, ne-am dorit foarte mult și să fie un eveniment plăcut și productiv pentru participanți.
Rezultatele au fost mulțumitoare chiar în acel moment, participanții fiind foarte energetici, activi și entuziasmați să ducă la bun sfârșit fiecare exercițiu. Câțiva dintre ei scriau doar despre teme care se învârteau în jurul unor sentimente de tristețe, angoasă, dar în urma exercițiilor au experimentat scrisul momentului prezent, despre momente fericite sau plăcere. Datorită naturii primului exercițiu organizat de mine, toți participanții au scris folosind formule, câmpuri lexicale, stiluri care le erau străine sau peste mână, dar în urma exercițiului au realizat că o limitare auto-impusă nu este benefică și s-au bucurat să găsească în interiorul lor și alte moduri de a scrie. De asemenea, exercițiul lui Călin i-a ajutat să recunoască importanța procesului de editare, realizând că și asta poate fi o etapă creatoare. Astea nu sunt numai observații din exterior. După finalizarea întregului tur, i-am întrebat pe participanți cum li s-a părut per total ceea ce au făcut, iar ei singuri au făcut aceste observații asupra propriei poezii și lucrul ăsta îl găsesc cel mai important. Cât vine vorba de emoțiile anterioare atelierelor, acum mă uit înapoi și mă bucur că le-am făcut. Participanților le-a plăcut foarte mult, au spus că și-ar mai dori o ediție sau ceva asemănător. Iar pentru mine a fost o altă provocare de creativitate care mi-a prins foarte bine.
3. Călin: Eu aş fi vrut mult de tot să facem ceva de explorare urbană pentru că merge mult mai bine pe conceptul de spaţiu interzis. O clădire abandonată are un efect mult mai puternic asupra oamenilor, oricine ai fi simţi că locurile astea au o energie specială, dar e foarte greu să faci aşa ceva cu un grup mare în condiţii sigure şi legale, deci ideea a picat rapid.
Ștefan : Pentru mine spațiul a fost secundar ca importanță, desigur a influențat foarte mult tipul de exerciții și comunicarea, dar aș fi putut adapta exercițiile în funcție de orice alt spațiu și s-ar fi potrivit în cele din urmă, iar pentru mine cel mai important a fost ce pot să ofer participanților.
Totuși, mi-ar fi plăcut să fac un atelier pe temă ecologică și să fi accesat un spațiu seminatural pentru a observa în poezie interacțiunea unui mic ecosistem cu artificialul, să înțelegem specificitatea locului sau să ne ducem într-o zonă retrocedată și să încercăm să înțelegem durerea nespusă a locului, a perimetrului. Desigur ultima ar fi fost destul de greu de pus la punct tot din motive legale, dar prima idee ar putea rămâne ceva de făcut pe viitor.
4. Ștefan : Evenimentele Visceral sunt destul de diversificate ca scop. Totuși, ceva ce unește de exemplu Laboratoarele cu Tururile este dorința de a învăța de la alții și a-i învăța pe ceilalți ce e poezia, metodele prin care ea se propagă sau se înțelege. Încercăm să facem asta prin metode cât mai friendly față de celălalt, astfel să ajungem în punctul în care Visceral este și un cenaclu, un cerc închis în care noi ne simțim ca o familie poetică, dar și o comunitate, comunitatea Visceral fiind deschisă și prietenoasă, cu cât mai mulți membri pasionați de poezie care sunt foarte dornici să învețe unul de la celălalt.
Evenimentele Visceral mi-au oferit un orizont mult mai mare de posibilități când vine vorba despre poezia proprie, iar schimbul continuu de sfaturi, aprecieri și critici, mă face să vreau să-mi perfecționez poezia și să o privesc din cât mai multe unghiuri posibile.
Tema turului nostru a fost Poezia ca Produs Artizanal. În această idee am fost la Berăria Anagram, unde participanții au putut să afle cum este produsă berea artizanală direct din spatele cortinelor. Fiecare participant au putut să guste o băutură din hamei cu diferite arome interesante și au aflat care este primul exercițiu pregătit de noi. Participanții au fost rugați înainte să vină la tur cu un poem încă în lucru, nefinisat și au fost rugați să îl citească. Așa cum au putut să afle cum se face berea, așa fiecare participant a împărtășit cu ceilalți colegi de atelier cum se face poezia, spunând care sunt detaliile din spatele creației, de unde le vine inspirația, care e povestea fiecărui poem. După acest moment, participanții au adăugat la poemele nefinisate diferite versuri inspirate din gustul berii, turul fabricației, afișele de pe terasă, drumul până la locul desemnat sau căldura insuportabilă.
După terminarea acestui exercițiu, ne-am dus pe o insulă de la Lacul Morii. Acolo am testat ecoul interesant al unei construcții vechi și după ne-am așezat pe câteva pături puse pe iarbă. În acest vibe a început următorul exercițiu al poeziei artizanale. Fiecare participant a fost rugat să pregătească o poezie preferată scrisă de un alt autor. Din poezia lor preferată au realizat un blackout poem care să aibă doar 4 versuri mici pe care să le scrie cu creioane colorate pe câte un bilețel mic. Biletele au fost apoi amestecate și împărțite, fiecare participant având în față alte versuri decât cele pe care le-au scris. Din acele versuri surpriză au făcut o poezie nouă unde să includă versurile de pe bilet cu libertate deplină, au putut să le spargă, să le pună în orice ordine au vrut sau orice altceva de care dispunea imaginația lor. După ce au citit toți noua creație a urmat o mică pauză. După 10 minute, participanții au fost foarte entuziasmați să înceapă ultimul exercițiu. Au fost puși în perechi de câte doi și au povestit câte o amintire fericită. După au scris câte o poezie din perspectiva celuilalt. Cu multe emoții le-au citit pe rând și au fost foarte fericiți când au aflat că partenerului de exercițiu i-a plăcut poemul cu amintirea sa.
TUR III(A)CASĂ. O POVESTE DESPRE PIELE (17 august)
Foto poetic.ro
GHIZI: ANDREEA & LUCIAN
A pornit cu un text postare Instag: Care e legătura dintre alunițe, Mihai Eminescu și o fabrică de trăsuri? Dacă vrei să le facem să comunice între ele și cu noi, ăsta e turul pentru tine!
Andreea și Lucian te invită într-o excursie all inclusive în planul astral și pe străzile mai puțin cunoscute ale Bucureștiului. Suntem turiști la noi acasă și explorăm pielea care ne face să aparținem.
Ce înseamnă acasă? Ce înseamnă să pleci? Ce înseamnă să vii și să te întorci?
Cât de mult e corpul tau acasă?
Nu trebuie să aduci cu tine decât un carnețel, un pix, o pereche de căști și cât mai multă încredere în realitateaticțiune pe care ți-o propunem.
Am construit turul în jurul pielii înțeleasă ca spațiu al ambiguității, al protecției și al porozității. Pielea este matricea care ne permite să comunicăm cu lumea, dar care ne și protejează de ea. De asemenea, am fost interesați și de istorii dermale, urmele pe care timpul le lasă pe pielea noastră. Plecând de aici, am construit o punte între conceptele de piele și (a)casă, concentrându-ne pe asemănări: ambiguitatea protecție/porozitate, urmele lăsate de istorie, existența publică a pielii și a casei.
În cadrul turului, alternăm exerciții de meditație activă cu momente performative. Prin ele, ne propunem să explorăm afinitățile dintre piele și arhitectura orașului și să accesăm trecuturi reale sau imaginare ale celor două spații.
LUCIAN & ANDREEA spun povestea așa:
1. Lucian: Am o legătură specială cu străzile de pe traseul turului, este zona în care am crescut și în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții de până acum. Mă simt foarte în largul meu mergând noaptea prin aceste locuri și am vrut să împărtășesc cu participanții acest sentiment. În plus, e o zonă plină de clădiri cu istorii interesante, dacă te deschizi față de ele, e imposibil să nu te inspire cumva.
Foto poetic.ro
2. Andreea: Ne-am dorit să conectăm într-o oarecare măsură oamenii cu orașul lor printr-o altă perspectivă, aceea a eliminării barierei dintre corp și spațiul locuit. În același timp, în cadrul turului am fost în mișcare și am încurajat participanții să privească în jur și să descopere clădiri/străzi mai puțin populare din punct de vedere turistic, dar reprezentative pentru București și locuitorii lui tocmai prin aparenta lor eterogenitate și diversitate. Cred că e foarte ușor să treci nepăsător pe lângă niște locuri care te pot inspira, iar acest tur a presupus o redescoperire a capacității poeziei de a fi produsă oriunde și din orice.
Rezultatele cele mai palpabile sunt poeziile participanților și desigur și capacitatea acestui tur de a ne inspira pe noi. În plus acest tur a fost benefic și pentru că am reușit să integrăm în el și câteva momente de performance. Totul a funcționat ca un performance continuu și uneori ideile veneau pe parcurs și lucram cu ele ca atare.
Lucian: Nu am de adăugat la ce a spus Andreea decât că amândoi suntem interesați de legăturile dintre performance art și poezie, de moduri posibile în care dispozitive performative se pot naște din actul de scriere și de tactici de a traduce experiența trupului în poezie. Acest tur a fost o ocazie perfectă de a experimenta cu toate acestea.
Foto poetic.ro
3. Andreea&Lucian: Am gândit turul de o manieră foarte site specific, dacă am fi adăugat sau eliminat un loc sau altul, ar fi trebuit să refacem întregul parcurs. Activitățile pe care le-am propus în cadrul noctambulei au fost dictate de locuri, nu am ales locurile în funcție de activități. 4. Andreea&Lucian: De frecvență, cel mai probabil. Nu în sensul în care să repetăm același lucru de mai multe ori, credem că am avea nevoie de un cadru în care să putem propune astfel de experiențe în mod constant. E posibil să găsim în curând o soluție pentru această nevoie, stați cu ochii pe Cenaclul Visceral 😉
Sunt 12 ani de când atelierul de poezie la care participam în Israel a fost mutat din deșert, unde trebuia să mergem inițial, la Tel Aviv. Mutarea a venit tot după tensiuni din Iran. Mă uit la fiecare știre de război din zonă pe mesajele poeților pe care îi știu de atunci și îmi dau seama ce distanță uriașă separă discursurile publice războinice (care nu au cum să nu te afecteze) și căldura gestionabilă pe care o păstrează fiecare întâlnire din poezie. În război și demonstrații de putere se găsesc atâția specialiști… Dar când e vorba de apropiere… Drone pentru poezie nu sunt.
Era prima oară când vedeam copii evrei și palestinieni în aceeași școală.
Dar întâlnirile îți dau speranță în ciuda fiecărei amenințări.
un poem de Anat Levin, cu Anat Levin, Tel Aviv, 2012
O parte din traducerile de la acel atelier sunt în acest număr din Poesis International.
Aici este poemul de Almog Behar de care nu reușeam să mă desprind până nu l-am formulat în română.
Când ajunge să te intereseze poezia s-ar putea să fie pentru că din toate lucrurile pe care le auzi redundante și inutile în domeniu sunt momente în care ceva strălucește. Și începi să înțelegi că merită să mai cauți. Uneori căutarea ta trece prin câmpii de plictiseală notată conștiincios, alteori se despart apele discursurilor și respiri. După un an în care lucrul cu volumul ”poetic.interfața sonoră”, de la Cartier, din 2022, mi-a dat ocazia să revăd, să redescopăr și să reformulez contextul în care vii cu poezia azi în spațiul românesc dar și pe-afară (pentru că așa e obiceiul să considerăm), finalul de an 2023 îmi oferă șansa să vin cu cea mai detaliată prezentare a poveștii poeziei pe piață de până acum. Nu doar titluri ci și tendințe, evenimente și ateliere pe care le adun aici alcătuiesc o bună parte din peisajul în care evoluezi. Desigur, nici acum imaginea nu e completă. Probabil că ar fi nevoie de mii de titluri, dacă ne uităm la listele din anii trecuți pe care le-a tot actualizat Yigru Zeltil multă vreme. Dar, pentru că mi-am petrecut anul cu diferite împachetări poetic prin performance cu rolele de celofan drept piele sonoră, am și perspectiva aproape completă acum pentru felul în care arată sistemul muscular al poeziei în română, dacă vrei.
Ce afli la școală despre poezie se potrivește destul de puțin cu ce vezi atunci când citești. Dar la un moment dat îți dai seama că tot încercări de stabilire a reperelor ți se propun și acolo, chiar și atunci când tonul este unul definitiv. Așa se face că ai nevoie de multe etape până să scapi de iluzia obligativității tablourilor periodice în poezie. Până și ceea ce ai învățat că sunt teme sau ”mari teme” te trezești că începe să se formuleze diferit atenției tale în poezie.
De exemplu listele de teme alcătuite conștiincios: iubire, natura, joc, război, timp, folclor, copilărie, călătorie și aventură, destin, cunoaștere, prietenie, om de geniu, prietenie, familie, univers, curaj ori istorie. De obicei îți sunt livrate dicactic la modul atriculat hotărât. Nu e ”iubire”, e iubirea” și așa mai departe. Când le revezi cu cărți de poezie în mână te prinzi că lucrurile stau mereu un pic altfel. Și uneori chiar mai mult altfel. În locul temelor care ți s-au predat descoperi variații și uneori abordări care îți deschid moduri fertile și captivante pentru ceea ce ai citit deja. Și asta urmează aici în 14 secvențe.
1. Realitatea limbajului înlocuiește istoria
În locul patriotismului sau al naționalismului descoperi că definirea realității limbajului devine cheia expresiei în 2023. De aceea aș începe parcursul anului cu traduceri din poezia de altundeva. Este domeniul în care anul poetic se dovedește neașteptat de ofertant.
Iar Casa de editură Max Blecher a marcat o premieră. Prima antologie de poezie islandeză contemporană tradusă în română de Ioana Miron. ”Avalanșa e pe sfârșite” selectează texte semnate de 12 autori, de la celebrități precum Sjon (”apare în poeme/ când ceața se ridică/ ia cu ea muntele”- ars poetica) până la șarje consistente ca la Sigurbjorg Þrastardóttir (”Allegro non tropo, adagio non troppo, allegretto grazioso, piano, diminuendo, a piacere, allegro co spirito…”-Sânii mei) ori Fríða Ísberg (”mama se transformă/ într-un apel telefonic fără răspuns” – Miros de ars).
Pentru poezia lui Kavafis, Dimitrios Kanellopoulos și Eugen Uricaru vin cu o nouă traducere pentru ”Opera poetică”(Școala Ardeleană): ”Și asa, intrând în bibliotecă, vom vedea/ mormântul său și îl vom omagia când vom începe să învățăm din cărți.”.
”Antologia palatină. Cartea a V-a. Poemele iubirii = ta erotika” (Editura Universității din București) este o ediţie critică semnată de Simona Nicolae, Cristian Şimon, Margareta Sfirschi-Lăudat, Sorana-Cristina Man. Pe lângă texte ai parte și de tot aparatul de note și precizări pentru selecții și facsimile: ”Strofa numită distih elegiac este compusă dintr-un vers cu cinci picioare dactilice și unul catalectic, urmat de un alt vers mai scurt, cu patru picioare dactilice, o cezură masculină mediană și două picioare catalectice, care oferă stihului o alură concluzivă”. Un exemplu pentru asta fiind al doilea distih din epigrama V212, de Meleagros: ”N-are Amorul odihnă nici noaprea, nici ziua, știuta-i/ vrajă în inima mea, iată pecetea și-a pus”. (originalul la p.34). Te poți delecta aici de parcursul doct al sentimentului în timp.
Tot în termeni de premieră românească este și volumul care strânge în sfârșit în română poeme de Maya Angelou, ”Și tot mă ridic”(Vellant), în formula stabilită de Diana Geacăr, unde ai ce învăța despre putere și empatie în poezie.
Iar povestea devine personală și la Manuel Vilas care are un volum tradus de Marin Mălaicu-Hondrari, ”O singură viață” (Charmides): ”Să nu ai nimic îți otrăvește viața, aici,/ în Spania, în veci nu mai scapi de duhoarea de sărac/ și îți transformă sărăcia/ în vinovăție, o adevărată artă morală”.
Traseul internațional este geografic doar aparent când îl parcurge Valery Oișteanu. Se vede în volumul ”Cât ai clipi dintr-al treilea ochi” (Editura Muzeului Literaturii Române), tradus de Nadia Brunstein:”Da, e Ziua Internațională a Gâdilatului/ Dar nimeni nu știe de ea” (”Ziua internațională a gâdilatului-29 februarie”)
Neașteptată și emoționantă este forma pe care o găsește Vlad Drăgoi pentru poemele lui Abbas Kiarostami (îl știi în calitate de regizor, poate) în ”La umbra copacilor) OMG: ”Zâmbesc/ fără motiv,/ iubesc/ fără măsură,/ trăiesc/ fără să-mi pese./ De ceva vreme.//”.
2. Lumea în propria ta limbă pune fiziologie în loc de folclor
Când te întrebi de ce nu e mai bine cunoscută poezia românească în afara țării, poți să te întrebi și când ai citit ultima dată poezie bulgară sau maghiară, cehă ori croată. Iar ocazii ai. ”Ucenicul soarelui”(Casa de editură ”Max Blecher) e volumul cu variantele românești stabilite de Adrian Oproiu și Goran Colakhodzic pentru poemele croaului contemporan Marko Pogacar: ”apoi cu felinarul lumii aprins pășesc/ acasă să torn totul într-o limbă noduroasă. dar limba/ este rapidă: trece prin intersecții, depășește noaptea;/”.
Nu doar momentul contemporan ci și modernitatea are momentele ei fericite între traducerile din acest an. Constantin Abăluță a tradus ”Sere calde interior” (Cartex) a simbolistului belgian Maurice Maeterlinck: ”Și sufletu-mi se deschide în zbor:/ Lebede albe pun aripi ochilor mei.//”. De altfel, cei de la Cartex anunță și concurs de debut în poezie, adunând manuscrise până în 15 ianuarie 2024, urmând să anunțe rezultatele selecției pe 4 martie.
Ca să revin la șansele pe care le ai să te prinzi de ce a marcat poezia lumii în ultima jumătate de secol, ”Noi, cei care am râs”(Casa de editură ”Max Blecher”) este primul volum care adună în română texte de Miroslav Holub, traduse de Claudiu Komartin și Jirina Vyoralkova:”Și din tricolorul suferinței mortale/ zi după zi/ firele-nțelepciunii/ le tragem.//”.
”Războiul s-a terminat, dragostea mea”, de Goran Simic e antologia unui poet care se definește drept sârbo-canadian din Bosnia și Herzegovina. Anastasia Gavrilovici și Claudiu Komartin au tradus: ”Stau împreună cu copiii mei/ la baza bradului./ Nu mai e nicio decorațiune./ Mă gândesc ce frumos/ o să ardă trunchiul copacului în sobă,/ în vreme ce copiii mei visează la ziua care o să vină/ și la cadourile care-i așteaptă.// Mâine o să ne trezim fericiți./ Mâine o să ne trezim fericiți//”. (”Decorațiuni pentru bradul de Crăciun”). În Biblioteca italiană este acum ”În apnee”(Humanitas) volumul lui Milo de Angelis, poetul premiat la FILB în 2023 și creditat cu ieșirea din avangarde și ideologii.
Tot aici ar putea să fie pomenit și Giuliano Ladolfi, cu ”Noaptea întunecată a Mariei” (Ars Longa), o traducere din franceză de Sonia Elvireanu prefațată de Giuliano Greco și postfațată de Ivan Fedeli. Altfel un exemplu e așa: ”Pot crea cuvintele/ dar le simt mutilate,/ izgonite în exil/ ca strămoșii noștri.”.
Iar printre punctele culminante ale petrecerii poetice 2023 în poezia tradusă în română este și prima carte pe care regretata Louise Glück a publicat-o după ce a primit premiul Nobel pentru literatură: ”Rețete de iarnă din colectiv”.
Dar ca să închei în forță cu ceva ce n-am găsit dar mai caut. Este primul volum pe care poți să îl citești românește de Agnes Kali, ”Trofeu până ieri”(OMG). Traducerea lui Andrei Doșa sună așa: ”M-ați supradefinit deja de atâtea ori, încât până ieri, când mă gândeam la mine,/ eram lovită în stomac de o anxietate fără nume.// Vă iubesc pe fiecare în parte, dar împreună sunteți un balaur uriaș cu șapte capete.” Un alt poem din volum îl auzi aici citit în română de traducător.
3. Tehnologia e noua copilărie
Șerban Mihalache își concentrează travaliul poetic în ”vom trece de Marte dar nu imediat” cu o ”matrice de contuzie” în care bifează mărcile relaționării fiziologic-tehnologic pentru identificarea umanului azi: ”deturnez dar/ nu spre detonare și/ mai ales la inițializare/ îmi scapă din vedere diferențe//”. Eu puteam să jur că e debut perfect, dar aflu că ar mai exista o publicație anterioară. Încă nu am confirmarea.
În ”Leopard cu dresuri de mătase neagră”(Tracus Arte), Doina Roman insistă asupra amenințărilor definitorii: Sigur în seara aceea s-a întâmplat ceva,/ peste drum, râul se umflase peste măsură,/ se uita la noi ca la o pradă,/ sigur încerca să ne digere sau căuta/ poarta de intrare în noi.” Ligia Keșișian intră în detaliile sentimentului cu cântec în ”Anul tigrului de apă” și te lasă cu întrebări: ”spune-mi tu- dacă există libertate în vest/ cine o produce cine o ambalează cine o exportă/ și dacă o cos copiii din Thailanda pe vapoare/ o mai vrei?//”.
Procedeul amânării apariției subiectului poetic în discurs e și specialitatea din ”Sindromul Jobert” unde Tiberiu Neacșu declamă cu aerul că lasă nespus ce contează de fapt: ”Voi muri de foame în mintea mea./ În mintea mea, stomacul meu-/ o balenă. Apusul/ are forma blocurilor turn.”
”Sentimentul naturii”(Casa de editură Max Blecher) e regenerarea poeziei lui Florin Dumitrescu: ”Consum/ cantități și volum/ Consum/ oricât și oricum/ Consum/ mistui totul în fum/ Consum/ și mă consum//”.
Uneori, din volume întregi, mișcări mici de vers luminează fluxul liric în secvențe ale comunicării, de exemplu în ”Eva și Raiul Domestic” (Tracus Arte), de Silviu Dudescu: ”M-a sunat Dumnezeu de pe un număr infinit și m-a întrebat:/ Ce mai faci?/ M-am speriat!”. Iar modificarea accentului poetic devine în ”Hermetica Mirabilis”(Tracus Arte) specialitatea lui Daniel Pișcu: ”Mai plin, decât rotund/ Sunt pene de găină/ Ce-n pielicica ei pătrund/ În mare parte-a ei deplină”.
4. Autenticitatea e ce înțelegeau clasicii prin destin
”Dmitri: INTJ”(OMG) e volumul în care Dmitri Miticov pornește de la experimentul poetic dar antrenează în proces niveluri istorice, psihologice și non scripturale pentru experiment.
La rândul său, Laura Francisca Pavel pune la punct în ”acțiuni și protocoale” (OMG) traducerea ficțiunii în biografic prin cadențe lirice.
Pentru ”Tehnofob” (Tracus Arte), de Marius Florea ”ecranele o iau razna/ telefoanele vibrează convulsiv/ apoi tăcerea de după focul de artificii/ e ca atunci când a căzut metaversul/ și timp de o seară/ am avut cu toții liniște”.
În ”20002020”, Constantin Vică revine la poezie și turul de onoare include poeme adunate sub numele mărcilor care punctează modurile de legătură cu lumea, de la formele de conexiune pe internet, la cercetare și colecțiile de surprize cu fotbaliști, mai tulburătoare decât oricând.
Cu ”Tungsten” (Tracus Arte) Paul Gabriel Sandu: ”cuvîntul care se desprinde/ din carne se pierde în/ carne; himere labiale/ lipinu-ne unii de/ alții de unii de alții/ ca un himen.//”
Din ”Grija”(OMG) lui Mircea Andrei Florea se distinge privirea caldă asupra unui portret de generație scrâșnit: ”în ropot, albeață, în fake/ în reflexia panourilor publicitare/ în oglinda retrovizoare din uber- ultima rundă/ ce intră între pleoape când adormi/ în drumul spre casă” (”în ropot”).
Pentru ”Sarx”(Nemira) vocea lui George State recrează secvențele unei istorii a poeziei în lumea europeană. Este cartografierea expresivă a undelor poetice din exercițiul latin al textului până la revizitarea orelor creștine în poemele lui Auden. Volumul pune cel mai dramatic problema autenticității în poezie, integrând poeme întregi traduse și secvențe asumate, precum jurnalul feminin găsit. Dacă aș căuta un punct de sprijin în demersul său, aș pune degetul pe finalul unuia dintre poemele traduse aici unde State transpune așa: ”în zbor,/ Fortuna de pe-un creștet smulge/ mitra/ și-o pune pe altul rîzînd” pentru versurile lui Horațiu ”hinc apicem rapax/ Fortuna cum stridore acuto/ sustulit, hic posuisse gaudet.” Ori și mai bine când rescrie Purgatoriul lui Dante și strofa despărțirii de poet devine din ”Dante, perché Virgilio se ne vada,/ non pianger anco, non pianger ancora;/ ché pianger ti conven per altra spada” chiar ”George, pentru că Merwin a plecat, nu/ plânge încă, nu te smiorcăi; vor fi/ pricini mai potrivite de boceală.”. Iar demonstrația sa este desăvârșită atunci când ”In solitude, for company” al lui Auden care devine în poemul final din ”Sarx” chiar ”Însingurat, spre-mpărtășire”. Și ce ai vrea mai mult de la un volum care alege pentru titlu termenul evanghelic pentru trup?!
Prin ”Explozii Controlate” (Tracus Arte), Hristina Doroftei investighează expresivitatea limitelor: ”pereții sunt împinși cu putere/ și se cocoșează/ iar pe mine mă lipesc de cocoașa lor/ precum un autocolant obedient”
Cu ”Poezii pentru începatori”(Charmides) Florin Partene promite o revenire la sine: ”ca iepurii puri/ trecem pe drum/ consumăm clorofilă/ filă după filă” (”Cântec târziu”).
Pentru ”Plăcerea Spectacolului” (Tracus Arte), T.S. Khasis parafreazează și dezvoltă ușor o idee din jurnalismul lui Eminescu: ”e atîta religie pe planeta asta/ încît e imposibil ca unii să nu le dea altora-n cap. am repetat-o/ privind răsăritul cărămiziu/ (neon imens/ arzînd lumea)”. Mai minuțios este Romeo Aurelian Ilie aici.
Ruxandra Cesereanu vine cu un total poetic în ”Panteră neagră am fost cândva” (Cartier): ”Dar sângele nu mai e purpuriu, ci o ventuză lacomă,/ iar arba e plină de pești morți,/ nu poți s-o bei fără să înghiți un solz/ ca un tăiș potrivit pe grumaz” (”Cu lama tai”)
”Femeia neagră a unui cucuș de hoți”(Vinea) este cartea lui Andrei Codrescu scrisă între 1965 și 1970 într-un volum de poeme al Renatei Pescata Botti, republicat acum după ediția din 2007
Mircea Ivănescu și Rodica Braga sunt protagoniștii poemelor scrise în dialog și adunate acum în volumul ”Commentarius perpetuus”, care adună atât textele publicate în 1986 cât și pe cele din 2003 dar și completări aduse de intervențiile autorilor și a îngrijitorului ediției, Corin Braga, și a prefațatorului, Mircea Braga.
Într-o cheie ușor diferită Zamfira Dumitrescu și Emil Brumaru au icoane și poeme în ”Negoț cu îngeri”(Cartier): ”Când stai prea multă vreme singur și visezi/ Ți se arată-n aerul odăii îngeri siamezi.”
5. Alteritatea are intensitatea pe care o învățasei ca temă clasică a călătoriei și aventurii
Iar celălalt poți fi chiar tu, depresia ta sau șirul de rupturi cu propriul tău echilibru. Cum vezi în ”Elegiile Din Drumul Taberei” (Tracus Arte), de Gelu Diaconu care îți arată că o posibilitate este ”să nu mai vorbim despre depresii. și nici despre/ privitul în gol. e suficient soare în cameră./ copiii se ceartă afară. gălăgia pe care o fac/ e o dovadă că viața e pusă sub semnul întrebării”. Astfel ajunge să scrie și în ”Cealaltă Ființă A Mea” (Tracus Arte), Ramona Müller: ”o suflare și din nou/ mâna sigură trage la sorți/ placenta soarelui/ care îmi cauterizează/ frica pierderii de mine însămi”
De notat în chia aceasta ar fi și ”Labirintul Cu Maci. cuvântul care mă însoţeşte” vol.V (Tracus Arte) unde trebuie să îl crezi pe cuvânt pe Julian Gamentz: ” scriu cuvinte-amestecate, ți-am născut un labirint, roș aprins plin de păcate, cu maci fresh să mi-te-alint”.
Iar când e vorba despre celălalt, abia aici pot vorbi despre poezia orientată spre cei care sunt diferiți de tine. Copiii. Poezia pentru copii începe să prindă avânt. Din jocurile expresiei în versuri aș reține ”Somnicuțicanii”(Paralela 45) de Ioana Geacăr ca și seria lui Un Cristian dedicată celor mici la Casa de Pariuri Literare ”Micul Râde-n somn”, ”Fântânile lui Râde-n somn”, ”Râde-n somn la mare”, ”Râde-n somn la salină”, ”Te mănânc!”. Ca să-ți faci o idee ce energie e în această zonă ai un spectacol aici:
6. Restabilirea reperelor este tema care apare exact cum îți spuneau la școală că ar conta timpul în poezie
Radu Vancu a republicat ”Monstrul fericit”, în ediție nouă la ”Tracus Arte”, dar volumul cu care a reținut atenția în 2023 este ”Kadish”, întâlnirea discursului său intens cu ceea Carolyn Forché numește în ultimii 30 de ani poezia mărturiei: ”Doar pentru că scriu poemele astea/ nu înseamnă că sunt viu”. Și ediția a doua a volumului ”Klein”(Casa de pariuri literare) de Mihai Ignat se încadrează aici, o dată cu alte proiecte video ale editurii CDPL orientate spre conturarea personalităților care au marcat anii 90 și 2000.
La fel și Marian Drăghici care reia după un deceniu în ediția a doua ”Lumină, Încet” (Tracus Arte), unde apăsarea cu miză spirituală devine regula: “fiecare poem mare și adevărat /declanșează / șocul unei scurte morți”. Iar noua ediție care adună poemele lui Ion Monoran în ”Dragă poezie”(Humanitas) încearcă încă o dată să impună unul dintre punctele cardinale ale poeziei care a marcat trecerea de la comunism la vremea de azi în România.
Ștefan Manasia face un total în ”Etica grunge Sîntem generația extincției” (Cartier): ”am revenit tot levitînd sub plapumă. le-am povestit nu m-a crezut nimeni”. Iar O.Nimigean vine cu perspectiva opusă în ”p tlkmnd alba ai btn d POWER”: ”stau întins și simt cum crește/ iarba prin mine”.
Pentru Magda Cârneci, proiectul ”Insurecții. Incantații” (Editura Radio), care adună 40 de poeme citite de poetă, atinge dimensiunea pe care poezia sa a schițat-o cu fiecare volum, cea sonoră. Selecția include ”O, generatia mea”: ”Și totdeauna numai fragmente, țăndări, chiștoace/ ale unei realități care întrece toate măsurile,/ femeia aceasta și-a pierdut hainele și-și caută flamândă/ altele noi, și umblă să-și iasă din piele/ și e senzațională/ Haide, cântă, slăvește, cuvântă!/ O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?//”.
”Integrala poemelor” (Humanitas) de Ana Blandiana ajunge la ediția a II-a, la patru ani de la prima apariție la aceeași editură.
Cu o antologie vine și Carmen-Maria Mecu pentru ”Lumi fluide” (Tracus Arte) unde adună poeme din cărțile publicate în perioada 2013-2022.
Regăsirea lui Cristian Popescu în vol III jurnal din seria pe care i-o dedică Tracus Arte este o ocazie pe care o ai să vizitezi discursul cotidian din care vin fragmente pe care îți dai seama că le știai din ”Arta Popescu” sau din alte texte publicate între timp.
O recuperare este și ”Unde Suntem, Ceea Ce Suntem”, de Rolf Bossert, antologie tradusă și prefațată de Nora Iuga: „Cel care şi-a dat singur foc/ stă oblic în noapte.//”. O cronică detaliată are Ion Pop aici.
Ion Mureșan își asumă o ”Introducere în Poezie” (Charmides), cu opt gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu: ”Nu pentru că nu aș avea altceva mai bun de făcut/ lucrez la desăvârșirea mea,/ dar m-am săturat să spun ceea ce vreau să spun.”. Iar o selecție din poeziile lui Matei Călinescu ai în ”Înainte de sfârșit e totdeauna prea devreme” (Humanitas). Este o antologie alcătuită de Teodor Dună cu multe surprize, inclusiv un poem scris împreună cu Nichită Stănescu în sistemul cadavre exquis.
Ioana Nicolae adaugă ”Noctiluca”(Vellant) între negocierile cu memoria pentru localizarea viului:”pisica a fost, a trecut,/ nu se vede nimic pe obraz/ o ultimă gheară/ face rădăcini pe sub asfalt//” (”Aici”)
În timp ce Alexandru Andrieș are parte cu ”Fluture pe perdea”(Paralela 45) de o antologie care încearcă să surprindă punctele de forță ale întâlnirii dintre texte și muzică și din perspectivele celor care au fost marcați de cântecele sale.
Doina Adriana Nicolăiță vine cu ”Așteptările”(Mirador) și ”Mâna nevăzută” (Neuma): ”„Trăiesc în libertatea Ta,/ pe a mea nu prea o duc/ nu știu cât se întinde și cât cedează trecerea”. Felix Nicolau e ceva mai detaliat aici.
7. Fragilitatea ocupă locul războiului ca temă azi
Cei de la editura Dezarticulat s-au pus pe treabă în 2023 și mizează pe ”Soare Frumos” de Vlad Drăgoi și o antologie pentru care jură că îi asigură lui V. Leac un loc între clasici, ”Toți sunt îngrijorați”. Încă și mai aplicată este Medeea Iancu în ”Țesătoarea. Opera instrumentală” (Fractalia), volumul care continua gâlceava literaturii cu ea însăși în varianta opresiv-patriarhală: ”Cine sînt eu nu va fi determinat de nimeni”.
Este un context în care înțelegi altfel un volum precum ”Fata cu parfum de ploaie” (Neuma), de Magdalena Hărăbor: ”Am fost clonată să accept/ numirea mea pe post de majordom/ Sunt la intrarea în poem/ pe partea dreaptă/ Un semn aștept să mă aplec/ în fața dumneavoastră”. Cu restabilirea reperelor se confruntă și „Abstinenţa senină”(Tracus Arte). Este un tur de forță poetic în termenii vindecării posibil imposibile în termenii lui Emilian Pal ”nu-i oare mai bine să înjumătățim doza?/ psihiatrul a zâmbit larg/ ca o carlingă deschisă de antonov:/ bă băieți știți de ce-mi sunteți dragi?/ știți de ce viața e o minune continuă?”
Chiar pe final de an ajung în librării noul volum semnat de Teodora Coman, ”Piesă de rezistență”(Nemira) și o selecție de poeme scrise în 1988-1990 de Ovidiu Verdeș, ”Luntre și punte”(Nemira). Volumul nou al Teodorei încă nu l-am găsit dar Sebastian Sifft îl prezintă așa: ”Un exercițiu lucid de administrare logistică a viului”. Din poeziile inedite ale lui Ovidiu Verdeș rețin aici: ”Toate supliciile sunt la fel – filmate cu încetinitorul;/ Nu simți durerea, dar știi că e acolo/ În vreme ce defilează carnavalul și-ți spui/ Că dacă asta e tot/ Mai bine nu ne duce pe noi în ispită…”(”Nocturnă)
Cu ”Doamna Goliat” (Tracus Arte), Ioana S. Bogorodea a câștigat deja în 2022 premiul național „Traian T. Coșovei” pentru debut în poezie în formă de manuscris. Din 2023 volumul e pe piață cu drama expresiei pusă în scenă pe îndelete: ”m-au lovit pentru că le place tremurul vocii”. Interesant este și paralelele care se disting cu volumul de proză publicat de autoare în 2022, ”Răzbunarea Sarei”.
”Fetița strigă-n pahar” (Nemira) de Nora Iuga: ”cum o fi toamna/ în lumea aia/ cu cai împăiați pe alei/ și tu mai simți/ mai aștepți/ mai vrei?// (noiembrie inocentul). Alt poem din volum citește Cristina Pașcanu aici.
O direcție care orientează mai departe tematica parcursului poetic în 2023 din schițarea imaginilor cu mărcile ezitării se întrevede la Sergiu Vaida în volumul ”Într-o lumină aurie”(Cartea Românească): ”Stând pe colină și auzind roțile dințate/ în timp ce pădurea tremura cu un curcubeu deasupra” (”Ficus elastica). Iar ”Colinde şi daruri de veghe”(Spandugino) adună texte de gen formulate în timp de Monica Pillat: ”Și nu știu să-ți spun Vestea,/ Dar ți0am adus dovadă:/ Minunea că sunt vie. (”Aud în întuneric”).
8. Ecologia umbrește natura în calitate de temă
La școală îți predau natura ca idee de orientare în poezie, dar ecologia este forma pe care acel tip de încadrare a demersului expresiv o caută acum.
Și ca să nu fie bruscă trecerea poți să te gândești la încercarea de a repune în circulație poeți uitați. Cum se întâmplă cu ”Viata Obligatorie. Compulsory Life”, de Florin Mugur, cu traduceri în engleză semnate de Adam J.Sorkin și Ioana Ieronim: ”Numai de haos mi-e frică./ Nici de regi. Nici de fantomele lor.”
Și Horia Gârbea vine cu volumul ”de 12 lei iarbă” (Neuma) unde relația cu mediul e o treabă cotidiană: ”mi-a răspuns că este doar iarbă/ că se poate cumpăra/ pentru pisicile care vor să pască/ și costă doar 12 lei”.
E și punctul în care ai putea să ajungi cu seria de poeme din ”Cum reușești, viața mea”, de Dan Sociu, unde economia interacțiunilor devine problemă de igienă mentală sau selecția lui Varujan Vosganian din ”Neîndemânatic de viu” (Art), cu poanta mistică a mărturisirii măsurată atent: ”eram tânăr și tăifăsuiam cu un Iisus tânăr/ acum îmbătrânesc și vorbesc cu un Iisus bătrân”.
Aici vine și demersul de curatoriere în discursul propriu pe care îl ai anul acesta în ”Opera poetică” (Rocart) de Dumitru Chioaru ori în ”Poeme de adormit moartea” (Brumar), de Miruna Mureșanu.
Iar lista volumelor de poezie care cartografiază variantele de asumare a discursului uman în dinamica asurzitoare oferită de ceea ce cândva era sentiment al naturii merge mai departe din 2023 cu volume de Balázs Imre Jósef, ”Nopți în zen” (Cartea Românească), Adrian Mereni ”Arta sinuciderii”, ”Charmides, Ovidiu Komlod, ”Douăsprezece”(Charmides), George Vulturescu, ”César Vallejo urcă pe Machu Picchu” (Limes), ori cărțile ”Azi” (Limes), de Ion Moldovan, volumul ”Selfie” (Cartea Românească) al lui Marcel Vișa și ”El sau Ieșirea din ramă” (Charmides) sau cu cea mai recentă apariție a lui Gellu Dorian, ”Proba focului”(Limes).
Dar Ion Pop oferă imaginea finală a procesului de curatoriere a relației cu natura în ”Proba focului”: ”Vezi încă și încă o dată,/ cum ți se adâncesc dungile/ de pe obraji, din jurul ochilor,/ de pe frunte,-/ zi după zi/ sculptura devine desen./ Fațadă/ a celei de-a treia dimensiuni/ în care se sting tunete, foșnete, voci,/ se șterg încet vechi,/ indecente picături de sânge.//”
Ca intenție de investigare a interacțiunilor supra-individuale ”Relanti”(Prut) e un volum semnat G.G.Utz unde lejeritatea privirii poetizante de invidiat: ”vamos a la playa/ there’s no dup-aia” (xD extra). Modul în care își caută reglarea reciprocă diferite sisteme de organizare mă interesează la poemele adunate de Florin Dan Prodan în ”Unterground” (Junimea), Denisa Duran cu ”Un pisoi cu cap de floare” (Fractalia, în colecția Sonia) și Călin Dănilă în ”Orchestra π” (Junimea). Poate așa ar trebui să vezi și două volume cu care debutează Ana-Maria Păunescu pentru ”Toate poeziile pe care nu ți le-am scris” și ”Ai vreme să vorbim?”, cu care îmi pun o problemă diferită în ce privește interacțiunile cu poezia. (later edit 23 dec.)
9. Cum mai debutezi în 2023 cu poezie? E ceea ce înțelegeau romanticii prin curaj
N-ai de unde să știi dacă nu urmărești de aproape povestea cu poezia dar Cătălin Șuteu este în spatele volumului ”apelofo_b” cu semnătura care ar merita un premiu pentru cel mai derutant act actorial: norhaos × human1 × lowhpjunko. Iar secțiunile volumului în care organizarea tipografică e pusă la încercare cum nu am mai văzut de la volumele care au impus regula în anii 90 la Emilian Galaicu Păun sau Romulus Bucur în moduri mereu neașteptate pentru fiecare dintre cele trei secțiuni ale volumului (norhaos, human1, lowHPjunko). Iar demersul său vine cu playlist inclus în QR Code.
Un câștigător de concurs de debut este Alberto Păduraru cu ”Cartea cu Moace”(Dezarticulat), prezentată drept ”festival de scurt-metraje absurde, naive & sentimentale”. În același timp, poemele adunate aici pun accent pe simplitate tocmai pentru a investiga în ce măsură mai pot regăsi astăzi prospețimea secvențele declarative: ”te-am uitat așa cum ai uita/ versurile de la serbare/ te-am uitat/ și simt cum am crescut/ un pic mai mare//” (amnezie). Iulia Stoichiț intră în detalii aici.
Daniel Coman adună în ”Polaroide” (OMG) în patru secțiuni (seperstiție, mic moment de respiro, polaroide și analog sau finalul imaginii) secvențele prin care își localizează experiențele prezenței. Fiecare identifică serii de conflicte (da, până și momentul de respiro este în poezia lui o permanentă negociere a supraviețuirii expresive) care stârnesc realitatea în fața ficțiunii (povestite): stă înaltă/ albă/ ca o pastilă/ spartă/ sub cuțit//luna”
Poate printre cele mai intense demersuri este cel semnat de Laura Partin în ”Creaturile pădurii” (Fractalia), unde greutatea volumului vine și din întâlnirea între text (”cum să mai crezi în orice pe lumea asta/ când iubirea vieții tale/ te prinde de umeri/ și te așază la infinit/ în sala de așteptare/ și tu te alegi/ cu roadele suspiciunii”) și grafica autoarei. Probabil, una dintre cele mai consistente investigații expresive din 2023.
Alexandru Funieru își plantează ”Candelabre în valul artificial”(Casa de editură ”Max Blecher) cu un joc continuu între observație acidă și șarjă autoironică: ”Crazy enough să urmărești/ cum urcă și coboară cele două scări/ rulante de la unirea shopping center/ care a decăzut/ îți spun, e un fel de non-stop sătesc” (”Îmi place că ești un nebun ce nebun ești”).
Cu „Atmosferă de vânzare” (Eikon), Maria Matean mizează pe ”Cuvântul de mâine”: ”A rezultat în urma împletirii/ Dintre dorință și rațiune/ A fost șoptit, ascultat și simțit/ Conceput în jocul realităților/ Legat între tragicul uman și o izbucnire de lumină”.
”Coerența labirintică” al lui Vasile Gribincea (Cartier) investighează liric potențialul limbajului de a susține legături. Între discursuri, între domenii (portativul muzical este pus să despartă poeme la un moment dat, altădată ilustrează), între stări și experiențe notate fie drept liste fie în subtextul schițelor discursive.
10. Identitate e azi ce identificau cândva drept iubire sau erotic
Tot la primele cărți, conștiința este miza pe care insistă Mădălina Oprea în ”Curriculum. Refrene ale recuperării și memoriei”(Fractalia): „Dacă vrei să faci sex / – se vede; / Dacă ai făcut, / – se vede; / Dacă se vede, / – viața ta se va schimba; / Dacă nu o faci cum trebuie, / – ai picat testul;”.
Maria Martelli își asumă o sarcină dificilă în poezie prin ”Cea mai norocoasă ființă” (Fractalia). Poemele sale refuză cantonarea în deziluzie și continuă schițarea unor formulări salvatoare din punct de vedere emoțional:”Vreau să știu cum poate un om să fie un om bun/ și să ucidă o ființă bună în același timp.(”Cum poți omorî pe cineva care se hrănește din mâinile tale?”). Textele poți și să le auzi și să le auzi ca videopoeme:
Mai multe poeme din volumul Mariei Martelli au primit și formă video între timp, aici. Cu ”Întâlniri în contratimp”, Codruț Săraru alege să lanseze în volum un demers poetic dezvoltat în texte cu instrumente pe care le-ai lega mai degrabă de poezia adorată online. Ceea ce fluxul informațional ar împinge de la sine în sus din punctul de vedere al cifrelor de vizualizare în mediul electorinc, autorul de față împinge spre baza formulării tipografice. Metafora lejeră, scenariul poetizant, aerul confesiv-liric sunt elementele de bază ale unui asemenea discurs: ”Sunt prins între două paranteze,/ Atârnat de o virgulă…”( Suspensie), debutează aventura sa. Din primele versuri înțelegi efectul de ecou pe care mizează la nivel retoric. Este formula impusă în ultimii ani online texte semnate de poeți precum canadienii Atticus ori Rupi Kaur, spaniolul de origine română Miguel Gane, italianul Davide Avolio ori românul Iv cel Naiv. Fiecare dintre ei a adunat sute de mii de urmăritori online înainte să debuteze în volum. Acum procesul pare să fie pentru prima dată invers, primele versuri din carte, odată publicate pe rețelele de socializare urcând destul de repede spre 1.000 de aprecieri.
11. Poezia în proiecte cu/pentru public și performance îți spun azi ce este familie
Cosmin Perța a gestionat pentru un al doilea an înscenările ”Swords” (Spoken Word Sessions) care pun în fața publicului din Club Control seri (a mea a fost în mod excepțional după amiază) cu invitați contemporani dedicați poeziei în performance. Sau poftiți să se dedice scenei cu poezia lor măcar de această dată.
Din aceeași familie bucureșteană e seria ”Pe cuvânt!” în barul ”I-auzi una”. De altfel a și prins în același loc evenimentul ”Open mic de poezie” de la Aia cu poezia.
Laboratoarele Visceral au pornit cu motoarele turate în 2023, cu mai multe întâlniri care au pus față în față autori cu oarecare experiență în zona tipărită a poeziei și comunitatea de poeți tineri pregătiți de open mic.
Implicată în sensul consacrat al cuvântului este prestația din Cenaclul X cu motto ”Suntem queer în literatură atunci când ne povestim viețile. Personalul este politic.”. Un exemplu e și selecția ”Zilele muncii, corpurile muncitoare. Poeme din Cenaclul X” cu Maria Martelli, Mădălina Oprea, Oana Ciobanu , Nóra Ugron, Oana Ungureanu, Andreea Gheo, Ioana Florescu, Andrei Gabriel Nicolae, Yigru Zeltil, Ioana Bălănescu și Gabriela Oprea pe care o poți răsfoi aici.
Tot un proiect nou este Cenaclul Matca, unde lecturile și discuțiile încă își caută formula unui eveniment regulat.
Deja consacrat este proiectul Poethree în Cluj-Napoca, în ce privește mișcarea spoken word în România, cu festival dedicat din acest an.
Iar în materie de consacrare dintre proiectele acestor ani probabil că Zona9 și FILIT se completează de la distanță în puncte de referință și trafic de repere între poezie și literaturi. De alfel în Iași a început anul acesta să funcționezeSpectre, un grup de asemenea dedicat poeziei în fața publicului.
Pragul Vaida este demersul lansat la Oradea, iar în Buzău, este tot mai activ în întâlniri clubul de lectură „Noise Poetry”.
Timișoara include acum și Comuna 30, un grup dedicat poeziei în performance, cu primele reprezentații în librăria ”La Două Bufnițe” care începe să fie mitică. Iar asta într-un an în care proiectul capitală europeană a culturii a scos la lumină și festivalul ”Ion Monoran” și tramvaiul poeziei și chiar și primul volum de poezie lansat cu Realitate Augmentată .
Atelierele de scris au un punct fix când e vorba de poezie în ”Întâlnirile Mornin’ Poets”, cu poeți invitați să coordoneze un eveniment periodic pentru care sunt deja nume descoperite și semnături noi pe cărți de poezie publicate în ultimii ani.
Chris Tanasescu aka MARGENTO a ajuns în iunie la 5-a ediția pentru evenimentul său #GraphPoem la Digital Humanities Summer Institute. Îl prezintă drept “a data commoning hyper-platform performance” cu sute de participanți și mii de urmăritori online. Evenimentul arată așa.
Încă mai încerc să deslușesc traiectoriile spre care se îndreaptă experimentul pentru Alexandra Pâzgu. O lucrare pentru care colaborează cu Oana Hodade, ”les vacances (zece instanțe necesare despre locurile în care ne-am pierdut și ne-am regăsit în ultimii ani)” o găsești în ”Cronicile viitorilor supereroi. Ediția a doua”, la MNAC. Iar un video din ”KOLLISIONEN2: sichtbar nur wenn betrachtet. zufällige begegnungen”, performance cu Alexandra Zidariu la Literarisches Colloquium Berlin vezi aici. Iar în Poetic Hub, Karmen Florea aduce, la Cărturești Verona dar și în alte locuri din țară, puncte de intersecție între direcții ale poeziei azi dar și între scris și alte arte.(later edit 23 dec.)
Înapoi în București, Nina Vasile a redeschis seria sa de ateliere cu ”Poezie în viață”. Deja a adunat o listă de câștigători ai primului concurs organizat și continuă povestea în mansarda MNLR. Doar ca să știm cum stăm după ce a anunțat că afluxul de participanți a depășit orice așteptări (144 de candidați cred că erau la un moment dat), uite cum arată lista cu premiații Concursului de poezie pentru tineri. București 2023:
Secțiunea elevi
1. Vlad Iordache-Grigore/ Premiul I, 16 ani, Liceul German Hermann Oberth
2. Roberta-Andreea Popescu/ Premiul I, C N de Inf „Tudor Vianu
3. Maria Achim/ Premiul II, 16 ani, C N Gh. Lazăr
4. Ana Carina Nițulescu/ Premiul III , 16 ani, Colegiul Național „Elena Cuza
5. Alexandra Ana Maria Nițescu/ Mențiune I, 18 ani, C N Gh Lazar
6. Mirela-Maria Culiță/ Mențiune II, 16 ani, C N Sf Sava
7. Ali-Agi Elis/ Mențiune III, 17 ANI, C N „ION CREANGĂ
Alte Mențiuni
8. Briana-Maria Negre, 15 ani, C N „Gheorghe Lazăr
9. Daria Cristiana Gheorghe, 16 ani, C. N. Gh Lazăr
10. Luca Mario Gutuman, 15 ani, C N Gh Lazăr
11. Matei Mărinică, 14 ani, Școala Gimnazială „Regina Maria”,
12. Otobacu Sophia, 15 ani, N Sf Sava
Secțiunea studenți
1. Ștefan Andrei/ Premiul I, Facultatea de Fizică a Universității din Buc
2. Mara Cioroianu/ Premiul II, Facultății de Științe Politice, Univ Buc
3. David Cuzino/ Premiul III, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila
4. Ana Stuparu/ Premiul III Facultatea de Litere, master Teoria și Practica Editării,
5. Ileana Ursu/ Mențiune I student UNATC București
6. Alexandru Cojocariu/ Mențiune II, masterand la Facultatea de Litere UniBuc
7. Denisa Arcip/ Mențiune III, Facultății de Inginerie Aerospațială din Buc
Alte Mențiuni
8. Mara Mihai, Studentă la UAUIM, Facultatea de Arhitectură de Interior
9. Andreea Prisăcaru, Facultatea de Litere -Comunicare și Relații Publice IFR, Universitatea din Buc,
10. Bianca Alungulesei, Facultatea de Litere
11. Ana-Maria Vieru, Școala doctorală Litere (UB
12. Arina-Ilinca Gheorghe, Fac UMFCD – Medicina Generala
13. Gabriel Mitan, litere, Univ Poli București
14. Mădălina Boca, Fac de Drept și la Fac Litere, Literatură universală și comparată – Limbă și literatură, modernă (engleză), Univ din Buc
15. Mihaela Munteanu, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine
16. Popa Stefan, Transporturi
12. Premianți din toată lumea poeziei arată că spiritualul e redescoperirea religiei
Dacă tot vorbim de premii, 2023 a arătat aglomerat din acest punct de vedere și pentru distincțiile majore dedicate poeziei la nivel internațional.
Vlada Urošević are premiul Cununa de Aur, pe care o știm pentru că doi români au primit-o până acum, Nichita Stănescu (1983) și Ana Blandiana (2019). Iar aici vezi cam despre ce e vorba la ediția de față.
De peste Ocean vine Roger Reeves (SUA) cu ”Best Barbarian” și câștigă cei 130.000 de dolari asociați secțiunii internaționale a premiului pentru poezie Griffin. Juriul compus din Nikola Madzirov (Macedonia), Gregory Scofield (Canada) și Natasha Trethewey (SUA) au citit pentru asta 602 cărți de poezie în engleză, inclusiv 54 de traduceri din 20 de limbi, propuse de 229 de editori din 20 de țări. Cam în cât timp ai citi 602 cărți îți dai seama și tu. Pe lista scurtă au mai fost volumele semnate de autori ca Iman Mersal (Egipt/Canadatraducere Robyn Creswell), Ada Limon (SUA), Susan Musgrave (SUA) și Ocean Vuong (Vietnam/SUA). Lectura publică și decernarea le vezi aici.
În alt colț al lumii, Evaristo Prize for African Poetry 2023 este împărțit de Feranmi Ariyo (Nigeria) și de Gracia “Cianga” Mwamba (Congo/SUA) Despre Ariyo juriul explică faptul că ”poemele acestea nu se feresc de incarnation of death wait[ing] eagerly în salonul de spital și prin asta de aparenta imprevizibilitate a vieții individului, dezvăluind legăturile fundamentale și formele neașteptate de cunoaștere dobândite prin cancer. Dar viziunea amănunțită asupra sentimentului pierderii le deschide către întreaga lume”. Poemul lui câștigător e “He Reads a Cancer Booklet” pe care îl găsești aici https://africanpoetrybf.unl.edu/evaristo-prize-2023-ariyo/
Despre poemele cu care a câștigat Mwamba, juriul a explicat “o economie și o densitate a limbajului captivante, însoțite de o plajă formală a expresiei uimitoare incluzând proza, versul și atenția pentru sensurile multiple pe care un cuvânt le poate include”. A câștigat pentru poemul “Congo, seen from the heavens.” Pe care îl vezi aici.
În Austria, Feldkircher Lyrikpreis 2023 ajunge la Sabine Gottel. ”În noul ei ciclu, Sabine Göttel joacă cu dexteritate și fără emfază cu vechile figuri stilistice într-o lumină complet nouă. Biografia sugerează că nu numai textele ei sunt diferite, ci și stilul ei de viață”. Poemele ei în germană sunt aici în original. În Italia câștigătoarea premiului Strega pentru poezie 2023, la prima ediție dedicată exclusiv poeziei este Vivian Lamarque pentru volumul ”L’amore da vecchia”.
13. Celebrări în videopoem și performance ca formă de acces la univers
Și la Festivalul Zebra la Berlin și la International Video Poetry Festival, în Atena, evenimentele cel mai bine organizate în ceea ce privește legătura poeziei cu zona video mizele acestui an s-au dovedit înclinate spre accentuarea importanței colaborării între artiști din domenii diferite, majoritatea videopoemelor premiate fiind întâlniri între regizori cu texte poetice. O mostră de imagine e aici.
Cel mai bun film de poezie în 2023 la Zebra este Fitzgerald & Rimini – D Frou Bovary de Porrentruy by Yannick Mosimann from Switzerland, cu un poem de Ariane von Graffenried.
Iar în Festivalul de film de poezie de la Viena, o secțiune specială a fost în 2023 dedicată poemelor interpretate pentru cameră video. Vezi aici. Inițial trebuia să fie cel mai mic premiu din competiție fiind la început, dar numărul mare de candidați și interesul arătat de sponsori l-a transformat în cel mai valoros premiu al concursului din 2023 cu o valoare 1.500 de Euro. Până la urmă distincția e împărțită de ”Imaginings”, de Anja Hiddinga cu un performance Kitchen’s Light (Bart Koolen, Boaz Blume, Brendan Lodder, Marie van Driessche, Sam Onclin, Tobias de Ronde) și de “What Athena Saw When Tiresias Looked” de Douglas Turrell Bunge, pe un poem de Ellen Renton.
Un trailer pentru primul este aici.
În schimb, pentru competiția Forward poetry, în 2023 a apărut în premieră secțiunea Best Single Poem – Performed. Câștigător e Bohdan Piasecki, cu ”Almost Certainly”. Este primul an în care concursul include o secțiune pentru poem în performance.
video
Pentru secțiunile clasice câștigători Forward sunt:
Încă în joc nominalizați pentru premiul T.S.Eliot 2023 sunt : Jason Allen-Paisant, Self-Portrait as Othello (Carcanet Press), Joe Carrick-Varty, More Sky (Carcanet Press), Jane Clarke, A Change in the Air (Bloodaxe Books), Kit Fan, The Ink Cloud Reader (Carcanet Press), Katie Farris, Standing in the Forest of Being Alive (Pavilion Poetry / Liverpool University Press), Ishion Hutchinson, School of Instructions (Faber & Faber), Fran Lock, Hyena! (Poetry Bus Press), Eiléan Ní Chuilleanáin, The Map of the World (Gallery Press), Sharon Olds, Balladz (Cape Poetry) și Abigail Parry, I Think We’re Alone Now (Bloodaxe Books). Câștigătorul este anunțat pe 14 ianuarie.
În românește pentru 2024 ar trebui să vedem poate publicat volumul de Kaveh Akbar pregătit deja, Pilgrim Bell și debutul Andreei Apostu. De asemenea, ar trebui să apară cărțile câștigătoare ale premiilor I și II pentru Debut în Poezie ”Traian T.Coșovei”, semnate de Daniela Bejinariu și Alexandra Emilia Bucur, la Tracus Arte. Iar cartea lui Emil Dudău, care a primit premiul III ar trebui să apară la Editura Tribuna, orice ar însemna acest lucru.
14. Premiul Gheorghe Iova 2024- nominalizări și jurizare
Ca să închei cu ceva sigur, ultimii trei câștigători ai premiilor pentru experiment literar ”Gheorghe Iova textuare”, Teona Galgoțiu, Vasile Leac și Paula Erizanu au propus și au jurizat nominalizările pentru a V-a ediție a distincției împreună cu laureatul premiului testamentar, Răzvan Țupa.
În 2010, artistul vizual Cătălin Guguianu îl invită, la Paris, pe Gheorghe Iova să colaboreze la proiectul său „veloLINGA“. Cătălin Guguianu (www.catalin-ation.com) patronează asociația cultural-artistică ’ECHALIER – PÎRLEAZU’. Cu această ocazie, Iova i-a cerut lui Cătălin să preia și să gestioneze premiul său pentru experiment literar. După dispariția lui Gheorghe Iova din vara anului 2019, în ianuarie 2020 s-a inaugurat premiul testamentar „Gheorghe IOVA – TEXTUARE“, fiind acordat în acel an poetului și jurnalistului Răzvan Țupa.
Nominalizați sunt:
Adriana Gheorghe – proiectele spațiului Teatre, care au șanse să devină repere în investigarea întâlnirilor între arte pe scena românească.
Dmitri Miticov- ”Dmitri: INTJ”, volumul în care surprinde interacțiunile spațiului personal cu fluxurile publice fie ele tehnice ori literare (din punct de vedere istoric) la nivelul discursului poetic.
Cosmina Moroșan- pentru demersul ”cadru binevoitor – participativ”, cu Anticorp Stelar, proiect care în care pune în scenă prezența performerului într-un discurs multiplu ”performance-petrecere-formă de rugăciune”, în perspectiva unei secvențieri ulterioare a dispozitivului la nivel afectiv/cognitiv.
Alina Pietrăreanu- Festivalul de arte performative Ecosistem- o întreprindere care deschide zona întâlnirii cu publicul pentru performeri care sunt la început de drum.
Jean Lorin Sterian – care a transformat proiectul unui spațiu personal dedicat întâlnirii artistice seria de evenimente Homefest-
Julio Elvisey Pisică – care propune performance spoken word și se descrie drept artist intersecțional și interdisciplinar în teatru, scrie poezie și lucrează cu sunetul experimental. În 2023 a făcut parte cu un performance din seria de evenimente Timișoara 2023 la nesfârșit.
Demersul câștigător pentru anul 2024 va fi anunțat pe 8 ianuarie. Premiul constă în: 1801 lei, valoarea pensiei lunare a lui Cătălin Guguianu, percepută de la Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, pentru trei ani de domiciliu forțat; o diplomă stampă, creată de Cătălin Guguianu și digitalizată de artista plastică Valérie Touzet. Ediția a II-a a premiului a fost cîștigată de scriitoarea Paula Erizanu, iar în 2022, laureat este poetul și artistul V. Leac pentru antologiile pe care le-a coordonat în ultimii ani (Hotel Cosmos – poezie românească SF, 2019; Generația de aur, 2020, în colaborare cu Cristina Ispas; Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului, 2021) și pentru expoziția TIMPURI NOI. Xenogeneze ale SF-lui. În 2023, premiul a remarcat proiectul ”Gura Mare” reprezentat prin poeta și regizoarea Teona Galgoțiu. Este ultimul an în care Paula Erizanu face parte din juriu, urmând ca locul său să fie luat de câștigătorul din 2024 pentru jurizarea din 2025. Experimentul a devenit punctul după care recunoști astăzi ce s-ar fi numit cândva în calitate de temă joc (încercare), cunoaștere (investigație), prietenie (consistență) și chiar om de geniu (surpriză coerentă). Iar de văzut ne vedem aici, pe poetic.ro, cu recomandări ori pe canalele @citEștioficial de insta și facebook sau youtube ori pur și simplu pe platforma Aleph News. În rest, poezia te găsește ea.
poezie de azi cu răzvan ţupa
Manage Consent
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.