Arhive categorii: actual

informatii, stiri, premii de poezie

Energia poeziei la Poetic Hub și prin alte platforme de azi

Poezia astăzi funcționează într-un regim special de energie. Cum mă tot pregătesc pentru întâlnirea Poetic Hub, de sâmbătă, 25 mai, de la Modulul Cărturești, am tot trecut prin texte de autori care încă nu au debutat în volum personal. Până la urmă cei la care am rămas îi vezi sâmbătă cu poeme și discuții.

Iulia Dincă, Andreea Roxana Ghiță și Toni Chira vorbesc depre poezie și platformele ei de azi. Cei trei invitați intră în dialog cu Mihai Ivașcu și Răzvan Țupa la Poetic Hub, sâmbătă, 25 mai, de la 16.30. Discuția privind platformele poeziei astăzi are loc la Modul Cărturești (Str. Academiei, 18-20, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu), în București. Am tot încercat să găsesc schimbările de perspectivă care ți se impun și la citEști. Playlistul de Poezie Altfel e aici.

Energia poeziei îți încearcă puterile


În ultimii ani au apărut antologii tot mai relevante care adună poeme semnate de tot mai mulți autori care încă nu au semnat volume de debut. ”Generația O Mie de Semne” (2022) și ”Ce-ți spui noaptea înainte de culcare” (2024) sunt cele mai vizibile exemple. Platformele online dar și evenimentele open mic ori spoken word, ca și noile întâlniri cu public organizate la Iași, Cluj, Timișoara ori București oferă o imaginea unui moment de efervescență pentru poezia românească. Diversitatea acestor manifestări abia este surprinsă de colecțiile unor edituri specializate în poezie în România. Abia putem să ne facem o imagine privind producția Casei de Editură Max Blecher, Casa de Pariuri Literare, OMG, Fractalia, Tracus Arte, Paralela 45 ori Charmides. Și vin tare în aceste luni proiectele editoriale poetice de la Cartex și Alchimica. Asta ca să numim doar câteva dintre editurile cele mai atente la dinamica reală a poeziei de azi.
Discuția de la modul îți arată cum se văd reperele acestui peisaj chiar pentru cei care prin proiectele în care sunt implicați au început deja să însemne ceva în poezia de azi românească.
Proiectul Poetic Hub aduce în prim-plan poezia contemporană, dar și intersecțiile dintre poezie și alte arte.

Poetic Hub în distribuția următoare

Toni Chira studiază filosofie și istorie la UBB. A publicat în revistele: Poesis Internațional, Vatra, Steaua, Scena9, Tomis, Familia, Matca
A citit la Institutul Blecher, Nepotu’ lui Thoreau, Cenaclul Republica, Festivalul Poezia e la Bistrița, Stand-up Poetry Alba Iulia, Strada Fără Nume, Festivalul Internațional de Poezie București, Cenaclul Matca, Pragul Vaida, Swords. Realizează rubrica Singur printre poeți la Radio Cluj. A câștigat de două ori premiul pentru poezie oferit în cadrul Colocviilor Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia (2019, 2022). Împreună cu Vasi Prode și Raul Cozlean formează Societatea Singuraticilor din România

Iulia Dincă este absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj, specializarea foto-video. Pasionată de poezie și storytelling, a urcat pentru prima dată pe scenă în 2017, la o competiție de Slam Poetry în Cluj. Din 2018 face parte din Poethree Collective, și a susținut show-uri în orașe precum Cluj și Timișoara. A participat la festivaluri internaționale precum 010 Says It All în Rotterdam în 2019 și Tell ‘em Festival în 2023. În continuare este implicată în organizarea evenimentelor culturale, inclusiv în echipa Transylvania International Spoken Word Festival, echipa Decopertat București și Bucharest Spoken Word.

Andreea Roxana Ghiţă (n. 2000) este masterandă la Studii Literare, Universitatea din Bucureşti, membră a cenaclului Visceral, scrie poezie şi uneori moderează Laboratoarele Visceral. A publicat în revistele Echinox, Vatra, Ficţiunea OPTm, Kametsa (Peru), Golan şi pe platforme online (Omiedesemne, Noise Poetry etc.)

Mihai Ivașcu e scriitor și lucrător cultural independent cu activitate în poezie, performance, teatru, presă și PR. Absolvent de Publicitate și Studii Culturale, Mihai a fost colaborator pentru Art Out, Radio România Cultural, Antena 1 și diverse alte publicații (Liternet, Poesis Internațional, Dissolved Magazine, Dilema, Ficțiunea etc.) De-a lungul timpului a participat la rezidențe artistice (Acasă la Hundorf), academii de spoken poetry (Școala Fără Nume), festivaluri literare (Stand Up Poetry) și tabere de poezie (Memorialul Ipotești). A moderat podcast-ul Lumea de mâine și întâlnirile Writers Happy Hours la Insula 42 și a activat ca jurnalist sau poet în numeroase proiecte ale Asociației ISVOR sau CDPL. A debutat în 2019 în poezie cu pe cer jetoane la CDPL, editură la care mai e prezent și în antologiile Izolare forțată, Despre debut, Fenomenul Green Hours. În 2023 a început să lucreze ca dramaturg (Azi nu, ȘAH), iar cea mai recentă piesă a sa – Tura de noapte – se joacă în spectacolul cu același nume la Casa Kerim din 2024 (concept și interpretare Alexandra Dancs și Vlad Benescu). Scrie cronică pe mezanin.ro și e co-gazdă, alături de Elvira Lupșa, la CreativeMornings Bucharest. Are în lucru la scenă noi piese și un volum de poezie.

Când poezia încinge discuțiile

Ar trebui totuși să recunosc și că mi-ar fi fost imposibil să găsesc niște fire de discuție în ceea ce privește poezia autorilor care încă nu au debutat fără proiectele online cu secțiuni dedicate fenomenului. M-a tentat chiar să pun față în față antologia ”Generația O Mie de Semne”(cdpl, 2022) și ”Ce-ți spui noaptea înainte de culcare- o antologie a clubului de lectură Noise Poetry” (Cartex, 2024) pentru că imaginea peisajului poetic capătă o anumită claritate când ai textele tipărite în față. Și am avut ocazia să îmi dau seama că se întâmplă lucruri cât se poate de vii cu poezia azi și privind spre întâlnirile Visceral ori ca invitat al celor de la Cenaclul Matca. În prima situație ai ocazia să descoperi cum se structurează de la sine un maraton cu lecturi și discuții cât se poate de incluzive. În a doua s-ar putea să ai ocazia să te găsești într-o seară în care discuțiile privind scrisul se încing până la scântei. Asta am avut eu joi când au citit Mara Cioroianu și Emilia Mardare.

Pe Mara o citisem și în antologiile Cenaclul X și o văzusem citind în proiectul de poezie contemporană filmată al Cristinei Ispas. Ca să nu mă întind la nesfârșit cu explicațiile pun aici una din referințele cu care îmi doream să rămână discuția. Unul dintre poemele Marei aproape fără titlu, sau cu titlul ,. e construit în jurul figurii tatălui. Are versurile:

”să îți răspund că sunt bine, că am mâncat, că nu m-am certat cu mama, că mă culc la zece
fiindcă știu că dacă ți-aș zice adevărul, nu ai putea să-l gestionezi ca părinte
și ca tine, eu trebuie să mă gestionez acum ca adult
dar eu sunt bine, am mâncat, nu m-am certat cu mama, m-am culcat la unșpe”

M-a tot obsedat de când am auzit paralelismul cu un poem cum e ”Rebirth” de Sayaka Osaki, o autoare japoneză care în ultimul deceniu tot combină cărțile artizanale și scrisul. Cu versurile astea:

”I threw away lots of clothes/ Am aruncat o groază de haine
Shirts, skirts, shoes, and bags/ Tricouri, rochii, pantofi și genți
It’s a pain when you sympathize/ Simți o durere când te atașezi
So when a yellowed sweater/ Așa că imediat ce un pulover îngălbenit
Flew at me and laughed/ A planat spre mine și a râs
I quickly dodged and ran”/ M-am ferit și-am fugit

Cam așa îmi traduc în minte din ”Rebirth”.

Și pentru că am tot zis că nu mă lungesc să închei cu paralela cu care mă lasă poemul Emiliei Mardare, ”Jessica Lange seamănă cu mama”, cu versurile

”e posibil să trăim deja în lumea femeilor
unde femeile trebuie să își ierte mama și
bunica
străbunica
stră-străbunica
stră-stră-străbunica
și restul cicatricilor se colorează și devin flori frumoase pe care le culeg pentru mama și
bunica
străbunica
stră-străbunica
stră-stră-străbunica”

Iar ce nu aveam cum să dau link în întâlnire era din Kéchi Nne Nomu, poetă născută în Nigeria și stabilită în SUA.

”The night we found the deserted/ Noaptea am găsit biserica
church, we made a hideout./ abandonată, am făcut o ascunzătoare.
The bad acapella of crickets around us.”/ A cappella afonă a greierilor în jurul nostru.

Scrie ea în ”Guerilla’s Nocturne” pe care o poți citi dar și asculta aici.

Și atunci cum să nu îmi vină în minte faptul că dincolo de apetența criticii pentru nume de direcții și explicații mai mult sau mai puțin stufoase… prezența poeziei se formulează destul de direct. Și asta, ca să răspund întrebării legate de energie în poezie pe care am primit-o, este un tip neașteptat de energie. Ceea ce ne aduce la discuția privind platformele poeziei azi, la Poetic Hub. Hai să îi întrebi și tu.

Crima poeziei. Cum a ajuns poezia printre detaliile relevante în atentatul împotriva Primului Ministru din Slovacia

Cel care a tras miercuri asupra prim-ministrului slovac cinci focuri de armă era poet. Asta spun multe titluri de presă a doua zi după atentatul la adresa lui Robert Fico. Nu faptul că Juraj Cintula , persoana arestată era fost agent de pază, nici cel că fondase o mișcare politică nu a făcut pe nimeni să tresară… dar faptul că scria poezii i-a mișcat pe mulți.

Ce știm despre asasinarea politicienilor în Estul Europei ne arată că, spre deosebire de Vest, mai rar este vorba despre asasini de capul lor. Slovacia este un stat mai tânăr, dar are experiența ei în materie de lideri care au sfârșit prost (mai ales în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial când statul era tânăr și aliniat la politica nazistă). Cum era și cazul României, de altfel, unde știm cum au încheiat povestea conducătorii locali. De altfel cu un asasinat a început și povestea funcției de Prim Ministru în România, primul fiind Barbu Catargiu, ucis chiar în dealul Patriarhiei în 1862. Autorul? Primele servicii secrete românești au reușit să nu aibă un răspuns oficial nici după un secol și jumătate. În momentul asasinatului românesc, Poliția secretă era un departament în Departamentul Treburilor din Năuntru din 1841.

Cetățeanul arestat în Slovacia pentru atentatul din mai 2024 are în spate diferite aventuri. Fie ele în pază și protecție, ori în activism politic, asocieri cu organizații susținute de Rusia și așa mai departe. Cum e greu să nu aibă jumătate dintre est-europenii trecuți de 71 de ani. Dar faptul că a semnat poezii pare că e compromiterea finală pentru Juraj Cintula. Poemele i le găsești traduse, automat, e adevărat dar… când ai citit ultima dată poezie slovacă? E, nici acum nu poți să spui asta… În principiu, un atentat e cel mai bun lucru la care poate spera o politică extremistă așa că nu rămâne prea multă literatură care să țină partea oricui e implicat. Și când pune omul mâna pe pistol (deținut legal, că așa sunt ”scriitorii”) să mă iertați dar nu e de la poezie.

Dar nu o să te las așa cu un om care a dat două romane și trei volume de poezie (unii zic cu note accentuat anti roma) s-a prefăcut cu Uniunea Scriitorilor de la ei că sprijină niște valori, ceea ce nu sună foarte diferit de ce știm din România. Estul este est peste tot probabil. După cum vin ordinele.

Dar, ca să nu rămână lucrurile așa, uite un fragment dintr-o poetă de-adevăratelea contemporană din Slovacia:

Am distrus aproape tot.
Am mutat, am deviat, am rupt, am măcinat,
am astupat cu gunoi, am pătat
și-acum băgăm umplutură,
țăndări cât mai repede
turnăm beton.

(Mária Ferenčuhová, din Specii amenințate)

Marie Iljašenko: Pentru mine, poezia este un loc al imaginației și al libertății/ For me, poetry is a place of imagination and freedom

Marie Iljašenko (photo above by Josef Chuchma) este poetă. S-a născut în Ucraina și a crescut în Cehia. Dacă vrei, este vocea care resimte la prima mână toate frământările pe care le vezi astăzi în Europa. Marie a fost la București ca invitată a ediției 2024 a Festivalului Internațional de Literatură Odesa. Am tot amânat publicarea dialogului cu ea pentru că fiecare redactare îmi lăsa impresia că încă mai sunt multe de spus despre modul în care poezia pune în scenă locurile care te definesc, dar și despre modurile în care textul îi permite celui care citește să participe la spectacolul tău.

Poetic: Familia ta are origini ucrainene și poloneze. Te-ai născut la Kiev, dar ai crescut în Cehia. În ce fel ajută poezia și în ce măsură complică ea această situație pentru tine?

Marie Iljašenko: Încă de când eram mică, poezia m-a ajutat să fac față confuziilor de tot felul. Asta a inclus și sentimentul că sunt diferită, că există o parte din poveste despre care aproape nimeni nu știa – mă refer la perioada primei copilării de la Kiev. Pe de altă parte, cum am crescut cultură diferită, mi-a fost greu să înțeleg și să-mi asum poezia cehă. Și astăzi, încă mă chinui să apreciez frumusețea poeziei unora dintre clasicii cehi.

Poetic: Your family has Ukrainian and Polish origins. You are born in Kiev but live in Czech Republic since childhood. In what way does poetry help and how does it complicate this wide area of influences for you?
Marie Iljašenko: Since my early youth, poetry has helped me cope with all kinds of confusion. These included the feeling that I was different, that there was a part of the story that almost no one knew about – I mean my early Kyiv childhood. On the other hand, growing up in a different tradition made it difficult for me to understand and accept Czech poetry. To this day, I still struggle with not being able to appreciate the beauty of the poetry of some of the Czech classics.

„Pâine într-un câmp de mine”/ ”Bread în a mine field”

P: Ai spus povestea bunicilor tăi pentru un proiect național. Este contextul actual o ocazie pentru a-ți redescoperi sau pentru a reconsidera propria ta legătură cu Ucraina și cu poeții ei, având în vedere reportajul tău din 2022, în „Pâine într-un câmp de mine”?
Marie: Pentru proiectul „Memory of the Nation” (Paměť národa), care adună și înregistrează poveștile unor martori, am lucrat la povestea bunicului meu. S-a născut în Ucraina într-o familie ceho-poloneză. Tatăl său fabrica bere. Imigranții cehi din Ucraina erau de multe ori ingineri agronomi. Bunicul meu a supraviețuit foametei în copilărie. Mai târziu și-a văzut tatăl arestat. Acesta a fost acuzat pe nedrept și a murit în timpul epurărilor comandate de Stalin. Când era tânăr, a fost înrolat în armată chiar la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. A supraviețuit războiului și pentru că era muzician și era mai probabil să rămână în spate liniilor de luptă. Bunicul meu a rămas muzician toată viața și a trăit ca profesor de muzică. Și-a petrecut ultima perioadă a vieții în Cehia alături de mama mea, și a murit acum câțiva ani.

Cartea „Pâine din câmpul de mine” (Kniha z minového pole) nu are legătură directă cu aceasta. Când a început Marele Război, bineînțeles că l-am simțit intens. Când un coleg de la editură a venit la mine și mi-a propus să facem o carte de reportaje, am fost imediat de acord. Am vorbit cu jurnaliști cehi cunoscuți care scriu despre Ucraina și, deopotrivă, cu jurnaliste ucrainene care s-au refugiat în Republica Cehă cu copiii lor. Volumul adună mărturii privind primele zile ale războiului în diferite părți ale Ucrainei și diferitele moduri în care oamenii au trăit acele momente.

P: You’ve elaborated the story of your grandparents for a national project. Is the current context an ocasion for you to redescover or revisit your own connection to Ukraine and with it’s poets, considering your reporting from 2022, in ”Bread în a mine field”?
Marie: For the Memory of the Nation project (Paměť národa), which collects and records the stories of interesting witnesses, I worked on my grandfather’s life story. He was born in Ukraine into a Czech-Polish family, his dad was a brewery manager. Czech immigrants in Ukraine were often agroengineers. My grandfather survived the famine as a young boy, and later witnessed his father’s arrest, who was falsely accused and died during Stalin’s purges. As a young boy, he was drafted into the army just as World War II began. He survived the war partly because he was a musician and was more likely to be in the rear. My grandfather was then a musician all his life and a music teacher, living his last years in the Czech Republic with my mother, he died a few years ago
.

The book Bread from the Minefield (kniha z minového pole) is not directly related to this. When the Great War started, of course I felt it very acutely. When a colleague from the publishing house came to me and suggested that we do a book of reports, I immediately agreed. We approached well-known Czech journalists who focused on Ukraine and, conversely, Ukrainian women journalists who had fled to the Czech Republic with their children. The book thus collected testimonies about the immediate beginning of the war in different parts of Ukraine and the different ways people experienced this beginning.

Cel mai bun traducător de benzi desenate

poem de Marie Iljašenko, traducere Răzvan Țupa, poetic.ro

În martie e mai bine să te concentrezi pe lucruri mărunte:
ceasuri și zambile dar din alea rotunde și de metal e mai bine
să nu te apuci de cine știe ce întreprindere complicată nu-ți lua casă nici deșert
să nu te-aștepți la cine știe ce și nici să n-adopți vreo mare poziție

ca să nu te trezești că levitezi în dorul lelii
printre primii țânțari și muște străvezii
ticluiește propoziții care încap în bulele de text
ușoare nu prea complicate

E bine să coci brioșe din vânt apă și zahăr
nu crește nimic altceva în paturile continentale fertile din grădinile
noastre doar să dormi cât poți și să citești cât mai puțin
benzile desenate sunt cele mai bune

E important să deprinzi tehnica bulelor de săpun
când sufli ușor balonul în balon
înveți de la cel mai bun traducător de benzi desenate
care pare că și-a luat vacanță

care pare că nu mai traduce
care pare că nu mai trăiește
care pare că ești tu

The Best Translator of Comics

In March, it’s good to stick to small things:
watches and hyacinths but round ones and metal ones are best
not to undertake great endeavours don’t buy a flat or a desert
not to expect much or express much

so that you don’t start to float from mere ease
beside the first mosquitoes and glass flies
formulate sentences that fit into speech bubbles
simple not yet complex

It’s good to bake bundt cake from wind water and sugar
nothing else grows in our continental garden beds yet
to sleep as much as you can and read as little
comics are best

It’s essential to learn soap bubble science
softly blowing puff into puff
you’ll learn it from the best translator of comics
who’s apparently taken holiday

who’s apparently not translating anymore
who’s apparently not living anymore
who is apparently you

Translation: Nathan Fields for Lyrikline

„Sunt peste tot”/ ”I am everywere”

Poetic: În eseul tău „I am everywere” pui accentul pe modul în care poezia este folosită în discursurile naționaliste și subliniezi paradoxurile amestecului cultural și lingvistic din Europa Centrală. Cum resimte poezia ta paradoxul apartenenței la o limbă, accesând totuși o arie bogată de referințe (de la Makalu, în Nepal, până în Germania și Marea Baltică)? Cu alte cuvinte, unde se termină străinătatea și unde începe apartenența pentru tine în poezie?
Marie Iljašenko : Pentru mine, poezia este un loc al imaginației și al libertății. De altfel, îmi place să călătoresc, dar din cauza unor probleme de sănătate nu am reușit niciodată să urmez pe deplin această pasiune. Deci, cumva e normal să scriu nu numai despre locuri în care am petrecut ceva timp și cu care am stabilit o relație profundă (de exemplu, Gdaňsk sau Budapesta), ci și despre locuri în care nu am fost niciodată, dar mi-ar plăcea foarte mult să le văd, sau despre locuri cu care mă simt într-un fel înrudită fie din punct de vedere imaginar fie din punct de vedere spiritual.

Titlul eseului se referă la Europa Centrală. Dar, în timp, am încetat să împart lumea în străină și acasă. Mai degrabă, văd că acasă își extinde treptat granițele și intrând foarte treptat în ce era înainte străinătate. Ca să vă dau un exemplu, văd Polonia ca a doua mea casă, din cauza rădăcinilor mamei mele și pentru că am petrecut ceva timp acolo. Probabil că nici nu mai e nevoie să spun nimic despre Ucraina. După ce am vizitat SUA și Canada, mi-am dat seama că, într-un sens mai larg, casa mea este toată Europa. Căminul meu principal este în Praga și mă bucur pentru asta, dar probabil că mi-aș putea face o casă în altă parte.
În același timp, îmi dau seama că este adevărat ceea ce spun Psalmii din Vechiul Testament: pe acest pământ nu sunt decât un oaspete și un străin. Când ne amintim de limitele noastre, împărțirea lumii în străină și acasă nu prea mai are sens.

P: In your essay ”I am everywere” you insist on the way poetry is used in nationalist clashes and about the paradoxes of the cultural and language mix in Central Europe. How does your poetry deal with the paradox of belonging to a language but landing in an area rich of refferences (from Makalu, în Nepal, to Germany and to Baltic Sea)? In other words where does foreigness end and where does belonging begin in poetry for you?
Marie: For me, poetry is a place of imagination and freedom. I also love to travel, but due to a long illness I have never been able to fully realize this passion. So, somehow naturally, I write not only about places where I have spent some time and to which I have formed a deep relationship (for example, Gdaňsk or Budapest), but also about places I have never been to but would very much like to, or feel somehow imaginatively or spiritually relate
d to.

The title of the essay refers to Central Europe. But over time, I stopped dividing the world into foreign and home. Rather, I see home as gradually expanding its boundaries and very gradually coming into the foreign. To give you an example, I see Poland as my second home, because of my mother’s roots and because I spent some time there. I probably don’t need to talk about Ukraine. And after visiting the US and Canada, I realized that in a broader sense, my home is all of Europe. My main home is in Prague and I’m glad for that, but I could probably make a home somewhere else.
At the same time, I realize that it is true what it says in the Psalms in the Old Testament: on this earth I am but a guest and a sojourner. When we remind ourselves of our finitude, dividing the world into foreign and home doesn’t make much sense.

from author´s archive

(foto from author´s archive)

Poetic: În ce relație mai ești cu prima ta carte de poezie? Dar cu a doua? Cum s-au schimbat aceste raportări?
Marie: La prima carte, am fost surprinsă că am putut să scriu o carte)). Pentru a doua – așa cum se întâmplă de obicei cu a doua carte – am simțit o mare responsabilitate și o oarecare presiune. A doua carte este întotdeauna un fel de validare a meșteșugului tău. Toată lumea se așteaptă să găsească vocea ta distinctă, cea pe care o cunoaște deja, dar speră și că de data aceasta va suna cumva diferit. E doar o povară mai mare. La a doua carte ai nevoie și de mai multă aplecare asupra conceptului. Acum lucrez la un volum despre modul în care coexistă animale și plante și oameni într-un oraș mare. Am ajuns în punctul în care mă bucur pe mine și mă bucură procesul în sine, sunt absorbită în demers. Este un moment atât de fericit când nu te mai gândești la acceptare, la critică și te preocupă doar ce lucrezi.

Poetic: What kind of relationship do you keep with your first book of poetry? But with your second? In what way did this relationship change?
Marie: With the first book, I was surprised that I was able to write a book)). With the second book – as it usually happens with second books – I felt a great responsibility and a certain pressure. The second book is always a kind of validation of your craft. Everyone expects it to be your distinctive voice that they already know, but that this time it will sound different. That’s just a big task. The second book also requires more thinking about the concept. Now I’m working on another book about the coexistence of animals and plants and people in a big city. I’m at the point now where I’m enjoying and enjoying the process itself, I’m absorbed in them. It’s such a happy moment when you’re not thinking about acceptance, about criticism, and just working.

Marie Iljašenko (1983) este o poetă, scriitoare și traducătoare cehă, laureată a Premiului Tom Stoppard (2023). S-a născut la Kiev, în Ucraina, într-o familie de origine ucraineano-ceho-poloneză. În 1992, familia ei s-a mutat în Cehia, unde a crescut în regiunea sudeților Broumov, iar mai târziu a absolvit Universitatea Carolină din Praga, specializându-se în literatură comparată și studii est-europene. Colecția sa de poeme Osip míří na jih (Osip Heads South) a fost publicată în cehă în 2015 și a fost apreciată de critici. Aceasta a fost publicată cel mai recent în Polonia (2022), unde a fost la fel de bine primită. A fost nominalizată la Premiul Magnesia Litera pentru descoperirea anului. De asemenea, a fost nominalizată la Premiul de literatură Dresdener (2015) și la Premiul Václav Burian (2016). A doua ei carte de poezie, Sv. Outdoor (Sf. Outdoor), a fost publicată în 2019. Poeziile ei au fost prezentate, printre altele, în antologia Nejlepší české básně (Cea mai bună poezie cehă) în 2013, 2014 și 2017, în antologia poloneză Sąsiadki (2020), în antologia spaniolă Antología de poesía checa contemporánea (2021). Scrierile sale sunt traduse în engleză, germană, franceză, poloneză, spaniolă, maghiară, ucraineană, slovenă, română și japoneză. Poeziile ei au fost puse pe muzică de compozitorul francez Philippe Manoury și de tânăra compozitoare cehă Soňa Vetchá. Cel mai recent (2023) a câștigat Premiul Tom Stoppard pentru eseul său „I’m Local Everywhere Around Here”.
În plus, traduce din ucraineană și poloneză (autori ca Jury Andruchovych, Olena Huseinova, Dmytro Lazutkin, Halyna Kruk, Iya Kiva, Taras Prokhasko, Anna Adamowicz, Zofia Bałdyga, Urzsula Honek, Agata Jabłońska, Iwona Witkowska, Urszula Zajączkowska etc.) și lucrează ca redactor la Centrul de Artă Contemporană DOX. Locuiește la Praga.

Marie Iljašenko was born in Kiev, Ukraine, into a family of Czech-Polish descent. Her family moved to Czechoslovakia in 1992. She graduated from Comparative Literature and Russian Studies at Charles University in Prague.

Her first collection of poems Osip míří na jih (“Osip is Heading to the South”) was published in 2015 and nominated for the Magnesia Litera Prize in the category Discovery of the Year. She has also been nominated for the Dresdner Lyrikpreis (2015) and Václav Burian Prize (2016). Her poems have been published in the anthology Nejlepší české básně (Best Czech Poems) 2013, 2014 and 2017. Occasionally she also writes short stories, essays and columns. She is active as a translator and works as an editor. (lyrikline)

foto Dirk Skiba

foto: Dirk Skiba

Cele 11 cărți din care îți iei puterea ficțiunii și o păstrezi din aprilie pentru libertatea din datorie de mai

Ai ocazia să păstrezi din selecțiile de cărți citEști de aprilie 11 subiecte care îți fac o idee asupra temei lunii: Puterea ficțiunii. Și fiecare titlu intră peste aspecte pe care le-ai putut recunoaște și tu în plin sezon de lupte politice și discursuri pentru candidaturi pregătind alegerile. Că sunt primari ori pentru parlament (fie el european ori al Ro) poți recunoaște pe ce stau argumentele celor care îți cerșesc susținere și din schema citEști de mai jos. Iar pentru tema recomandărilor din mai… vezi la final.

11. Puterea ficțiunii echilibrează realismul și fantasmele într-o capodoperă

„Cercetările de până acum păreau să cuprindă trei întrebări, și anume unele mistice. ” Dimitrie Cantemir, „Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte”
Dincolo de ziua păcălelilor îți propun să începi luna aprilie cu o capodoperă. Puțini autori au traversat granița dintre realism și fantastic așa cum a făcut-o Dimitrie Cantemir. Iar traseul său încă îl descoperi. Acum ai la îndemână o ediție nouă din „Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte”. Contemplarea chipului divin în om devine aici pentru prințul moldav un act de investigație. Așa îți propun să începi o lună pe care o dedicăm la citEști puterii ficțiunii.

„Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte” Dimitrie Cantemir, ediție de Dan Slușanschi și Liviu Stoia, traducere de Vlad Alexandrescu, Polirom, 2023

„Pământul a căpătat o altă formă și un veșmânt cu o altfel de podoabă” Dimitrie Cantemir, „Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte”,, ediție de Dan Slușanschi și Liviu Stoia, traducere de Vlad Alexandrescu, Polirom, 2023.

10. Cât de cutremurătoare îți este identitatea lucrurilor mărunte

„În piață, fata se opri să se odihnească în dreptul ieslei luminate și rămase într-un fel de transă, privind înăuntru”. Claire Keegan, „Astfel de lucruri mărunte”
Puterea ficțiunii ține și de universurile care îți oferă înțelegerea lumii tale în ciuda presiunii pe care o simți în ceea ce te-ai obișnuit să consideri identitate. Emoția este cuvântul de ordine pe care îl descoperi în romanul „Astfel de lucruri mărunte” de Claire Keegan. Povestea plasată în Irlanda anului 1985 îți arată cât de tensionată poate să fie ciocnirea dintre identitate și realitatea personală. De altfel în fiecare volum semnat de Keegan, ficțiunea se țese în jurul unei familii.

„Astfel de lucruri mărunte”, Claire Keegan, traducere de Iulia Anania, Anansi 2023

„Oamenii puteau fi buni, își spuse Furlong din nou, pe când conducea înapoi spre oraș” Claire Keegan, „Astfel de lucruri mărunte”, traducere de Iulia Anania, Anansi 2023.

9.Percepția realității care te povestește

„Universul fizic este un limbaj cu o gramatică foarte ambiguă” Ted Chiang, „Povestea vieții tale”
Percepi realitatea dar să te văd cum povestești lucrul acesta. Iar aici o să te uimească o povestire S.F. „Povestea vieții tale”, de Ted Chiang, o știi poate din ecranizarea ”Arrival” din 2016. Dar în carte ai ocazia să intri mai departe în interstițiile istoriei unui mod special de a comunica. Dacă afirmațiile tale includ toate momentele vieții tale, chiar și pe cele viitoare, lumea ți se va părea copleșitoare, poate. Dar aventura acestei întâlniri cu ființe extraterestre (poate) aici te emoționează.

„Povestea vieții tale”, de Ted Chiang, traducere Ileana Busac, Nemira, 2017

„Cei care au citit Cartea Vieții nu o recunosc niciodată.” Ted Chiang, „Povestea vieții tale”, traducere Ileana Busac, Nemira, 2017.

8. Ordinea în care simți fericirea

”Cum vreți să fiți ținuți minte?”. Cassie Holmes, „Happier Hour”.
Cea mai prețioasă resursă pe care o ai este timpul îți spune Cassie Holmes în ”Happier Hour”. Subtitlul Cum să-ți organizezi timpul ca să te bucuri de viață îți arată și ce impact are ficțiunea asupra realității. O carte poate să îți influențeze gândirea, comportamentul și perspectiva asupra lumii reale. Iar ordinea în care îți propun să privești lucrurile acum îți permite să îți dai seama de unde îți ei energia pentru realizările de zi cu zi.

„Happier Hour” Cum să-ți organizezi timpul ca să te bucuri de viață, Cassie Holmes, tradus de Mihaela Sofronea, pilotBooks, 2024

„La fel ca banii, timpul este o resursă limitată”. Cassie Holmes, „Happier Hour”, tradus de Mihaela Sofronea, pilotBooks, 2024.

7. Poveștile care te modelează au propria lor biologie

„În special, prietenia poate rezolva o problemă cunoscută ca paradoxul bancherului.” Lewis Dartnell, „Evoluția omului Cum a modelat biologia umană istoria lumii”
Când auzi o poveste te gândești mai rar că ai în față o scenă din istoria emoțională a întregii specii. Dar în „Evoluția omului” Lewis Dartnell îți spune ”Cum a modelat biologia umană istoria lumii”. Narațiunile istorice sunt și reflecții asupra societății. Aproape fiecare poveste pe care o știi din istorie îți arată probleme și valori care oglindesc dinamica socială a lumii reale. Poate că pe asta te și bazezi, de la desenele pe peretele unei peșteri până la șarja cavaleriei ușoare la Balaclava ori Rasputin.

„Evoluția omului Cum a modelat biologia umană istoria lumii”, Lewis Dartnell, traducere de Călin Popa, Litera, 2024

„Se prezenta ca un mistic și un om sfânt.” Lewis Dartnell, „Evoluția omului Cum a modelat biologia umană istoria lumii”, traducere de Călin Popa, Litera, 2024.

6. Puterea ficțiunii are tehnologia ei

„Presupunând că citești această carte înainte de 2040, înseamnă că ți-ai petrecut cea mai mare parte din viață înaintea Erei Exponențiale.” Azeem Azhar, „Exponențial, cum să nu fim depășiți de progresul rapid al tehnologiei”
Uite că există o tehnologie care îți permite să crești puterea pe care o are ficțiunea. Azeem Azhar îți spune în „Exponențial”, cum să nu fim depășiți de progresul rapid al tehnologiei. Iar ceea ce credeai că ține de dezordinea lumii descoperi că este chiar povestea în care ai crescut odată cu capacitățile uimitoare lumii digitale. Și uite că încă mai ai posibilitatea să te asiguri că tehnologia poate să rămână în slujba societății.

„Exponențial, cum să nu fim depășiți de progresul rapid al tehnologiei” Azeem Azhar, traducere Bogdan Ghiurco, Curtea Veche, 2024

„Cu timpul, s-a format o prăpastie între concepția noastră despre locul cuvenit piețelor și rolul pe care ele îl ocupă efectiv în viața noastră” Azeem Azhar, „Exponențial, cum să nu fim depășiți de progresul rapid al tehnologiei”, traducere Bogdan Ghiurco, Curtea Veche, 2024.

5. Viitorul îți sună imersiv

Atunci când integrezi experiențele digitale în interacțiunile fizice, e esențial să pornești identificând provocările cu care se confruntă clienții și apoi să schițezi modul în care tehnologia poate să rezolve în mod eficient aceste probleme.” Philip Kotler, Hermawan Kartajaya, Iwan Setiawan, „Marketing 6.0 The future is Immersive”
Fie că o sărbătorești în mai, cum anunță UNESCO sau pe 20 aprilie (cum reușise Reporters Sans Frontieres în anii ’90), ziua libertății presei este momentul în care ai ocazia să înțelegi cum se schimbă poveștile lumii în care trăiești. Iar „Marketing 6.0 The future is Immersive” îți arată și cum intră în viitor domenii întregi ale interacțiunii economice. Philip Kotler, Hermawan Kartajaya și Iwan Setiawan îți vorbesc despre metamarketing și despre modurile în care integrezi platformele pe care le preferă generațiile Z și Alpha pentru clienții afacerii tale.

„Marketing 6.0 The future is Immersive” Philip Kotler, Hermawan Kartajaya, Iwan Setiawan, Wiley, 2023

„Prin înțelegerea rolurilor pe care le joacă diferitele canale în calea spre achiziție, afacerile pot oferi mesaje și experiențe consistente pe aceste canale pentru a răspunde mai bine clienților.” Philip Kotler, Hermawan Kartajaya, Iwan Setiawan, „Marketing 6.0 The future is Immersive”, Wiley, 2023.

4. Puterea cu care ficțiunea te plasează în realitate

„În legătură cu piciorul lui e o poveste uluitoare.” Ismail Kadare, „Concert la sfârșit de iarnă”
Un roman, o poveste, o ficțiune. Dar detaliile din „Concert la sfârșit de iarnă”, de Ismail Kadare, sunt cât se poate de reale. Desprinse dintr-un moment în care China era singurul partener extern al Albaniei comuniste, acestea sunt secvențele în legătură cu care s-a construit celebritatea lui Kadare în proza de azi. Iar cuvântul capodoperă revine foarte des în ceea ce privește această carte în care distanța dintre politică și mitologie e negociată la fiecare pas.

„Concert la sfârșit de iarnă”, de Ismail Kadare, traducere Marius Dobrescu, Humanitas fiction, 2024

„Silvei i se păru că, imediat, frazele ei vor suna ca niște titluri de cărți sau de filme.” Ismail Kadare, „Concert la sfârșit de iarnă”, traducere Marius Dobrescu, Humanitas fiction, 2024

3. Puterea ficțiunii îți scrie din vis

„E o capcană anotimpul?” Norman Manea,„Plicul negru”.
Uite că o carte românească îți face o idee în ceea ce privește construcția realității. În „Plicul negru”, Norman Manea spunea ultima poveste înainte să părăsească România în anii ’80. Iar căderile nervoase sunt un mod în care descriem azi și slăbirea limitei dintre vis și realitate. Dar scriitorul care și-a refăcut cariera în Statele Unite plasează în literatura română acest model pe care schizofrenia sistemului nu a reușit să îl consume.

„Plicul negru”, Norman Manea, Polirom, 2024

„Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre oraș, fata morgana”. Norman Manea,„Plicul negru”, Polirom, 2024

2. Ficțiunea care îți depășește realitatea de Florii

„Cel adevărat e prezent numai pe și prin cruce, El poate ajuta lumea doar prin neputința și chinurile sale”. Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii- Manuscrisul de la Rohia”.
Chiar și cărțile celebre îți pot rezerva surprize. Și unele surprize pot să îți ofere o poartă înspre inima poveștii. Dacă vrei. Asta găsești în „Jurnalul fericirii- Manuscrisul de la Rohia”. Este o variantă a cărții lui Nicolae Steinhardt, rescrisă de autor după ce Securitatea i-a confiscat primul manuscris. Sigur că te va captiva să urmărești în ce fel sunt calibrate diferit secvențe pe care le știai din volumul publicat inițial. Dar fundalul îl asigură același spectacol al transcenderii realității prin poveste. Cum se întâmplă și de Florii, în fiecare an. Ficțiunea memorialistică nu este doar o evadare din realitatea opresivă a comunismului și modul în care cititorul, alături de scriitor reușește să exploreze puterea spiritualității.

„Jurnalul fericirii- Manuscrisul de la Rohia”, Nicolae Steinhardt, Polirom, 2012

„Plăcerea de a spune nu, nu domnule!” Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii- Manuscrisul de la Rohia”, Polirom, 2012

1. O mie de ani între tine și autoare țin de fascinație

„I se părea că totul se petrece în vis.” Murasaki Shikibu, „Povestea lui Genji”
Realitatea ficțiunii îți arată și cât de adevărată este relația pe care o ai între tine în calitate de cititor și autor. Sau autoare, dacă vorbim despre Murasaki Shikibu. Trebuie să îți dai seama că „Povestea lui Genji” este scrisă la începutul secolului XI. După 1.000 de ani, fascinația poveștii din jurul Curții imperiale a Țării Soarelui Răsare încă te surprinde. Și ai ocazia să vezi cum rezistă o poveste secolelor de schimbări care ai zice că vin cu alte priorități.

„Povestea lui Genji” de Murasaki Shikibu, traducere de Angela Hondru, Polirom, 2017

„Eu am tot spus că mă atrage și că legătura dintr-o viață anterioară nu e de lepădat.” Murasaki Shikibu, „Povestea lui Genji”, traducere de Angela Hondru, Polirom, 2017

În luna mai găsești în selecția citEști cărți care îți susțin „libertate din datorie” cu tot ce ai zice că înseamnă și una și cealaltă. Nu ezita să îmi spui în comentarii ce cărți îți evocă o latură a acestei povești cu puterea ficțiunii și care… Și tot așa, e loc și pentru completarea listei de titluri pe care le preferi când e vorba de „libertatea din datorie” ca temă… că tot vine luna mai și cu Zilele Victoriei (Vest și Est) și cu cea a Europei… propune aici mai jos în comentariu. Enjoy și subscribe pentru alte liste de cărți recomandate ca să citEști aici.