Tag: Adrian George Matus

illuminati research paper

A patra (si cea din urma) întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă câteva ponturi pe care câștigătorii le pot vinde celor care sunt la început.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

Aici Partea aIIIa

4. – Ce recomandări ai face unui debutant care se pregăteşte să îşi trimită poemele la un concurs? (ce sa evite, ce sa urmareasca etc.)

Alexandra Emilia Bucur  (Bucureşti- Premiul al III-lea „Nora Iuga” 2011)

“atenti la detalii”

4. Cu cat un concurs indeplineste criteriile de mai sus, cu atat in viziunea mea, el capata o valoare mai mare si pentru evolutia literara a participantului (pentru ca are ce dobandi spiritual, nu doar diploma si premiu, aici ma refer din nou la presonalitatile din juriu, la traditia manifestarilor prilejuite de acel concurs – multe dintre ele sunt festivaluri ce cuprind mai multe zile si un bogat program artistic; organizatorii sunt importanti pentru ca reprezinta atat renume, cat si seriozitate), dar si pentru CV-ul literar. Ce sa evite… e greu de spus… asta am invat si eu tot pe parcurs. In primul rand sa evite sa scrie numele pe grupajul de poeme sau acelasi motto la mai multe concursuri, sa nu trimita aceleasi poezii la mai multe concursuri (doar de-aia e concurs, sa stimuleze creatia si sa ambitioneze spre crearea si exprimarea unor noi forme de expresie literara). De asemenea, pentru ca toate concursurile la care am participat au prevazut si deplasarea in alte orase, sa fie atenti la detalii precum cazare, transport. Pentru ca mirajul si frumusetea unui concurs, asa cum am spus, nu depinde doar de diploma si premiu, ci se tese in jurul unui intreg eveniment, culoare locala, traditie literara, iar fiecare element dintre cele amintite cantareste mult pentru a savura cu adevarat statutul de “premiant”.

George Chiriac, din Oneşti, judeţul Bacău (Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

4. Un debutant care urmeaza sa trimita poeme trebuie sa aleaga initial concursurile la care se dau bani frumosi. In acest fel are sansa sa puna mana pe niste bani si sa-si cumpere carti bune. Lasand gluma la o parte, eu recomand doar Cartea Romaneasca si Casa de pariuri literare – acolo poezia chiar e poezie. Si mai conteaza si calitatea grafica a cartilor, distributia, promovarea.

Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

Forțarea creativității

4. In primul rand, sa incerce sa isi “forteze” putin creativitatea. Pot alege un subiect simplu, banal, dar pe care sa il dezvolte atat de mult, incat sa iasa o adevarata capodopera. Ideea e ca nu trebuie sa creeze o poezie neaparat complicata. Ideea de baza e ca lucrurile simple se dovedesc mai de efect decat cele complicate. In al doilea rand, sa scrie din suflet, astfel incat, atunci cand cineva citeste acea poezie, sa simta o emotie, sa-i starneasca amintiri.

Continuare

Debutul în poezie. I. Tipuri de concursuri

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă perspectivele celor mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

1. -În ce categorii ai împărţi concursurile de poezie la care ai participat?

Automotivare şi transformare; Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011).

1. Au fost concursuri care m-au marcat, transformându-mi încet, încet viziunea asupra scrisului (ca proces individual şi personal, dar şi asupra scriiturii celorlalţi participanţi) pentru a trece la o următoare etapă, cele care mi-au insuflat încredere în ceea ce scriu şi cele care în mod particular m-au provocat să exprimentez mai mult. Concursurile de poezie nu sunt strict legate doar de ideea de diplomă, premiu, clasamente şi jurii, ci şi de personalităţile invitate pe care ai ocazia să le cunoşti şi nu în ultimul rând este o şansă să cunoşti alţi participanţi şi să dezvolţi adevărate prietenii de durată. Tipul ăsta de socializare poetică m-a ajutat mult să descopăr, compar, intuiesc şi să mă automotivez.

Seriozitate vs. Jurassic; George Chiriac (Oneşti, judeţul Bacău- Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010).

1. Cred ca e bine de menţionat că există patru categorii de concursuri: cele realizate de dinozauri (mă refer aici la tot felul de moşnegi cu aspiraţii de scriitori unde poezia practic nu există), concursurile cât de cât serioase (dar e dezamăgitor că sunt doar jurii fără rezonanţă şi ştii şi tu cât e de murdară treaba cu acel sistem motto), concursurile făcute din puteri propii (aici din păcate nu sunt multe care au supravietuit, chiar şi Concursul “Nora Iuga” pe care îl organizam a fost desfiinţat din diverse motive), concursurile serioase (CR, Debut Unicredit, debutul de la CDPL). Problema este că sunt prea multe concursuri literare organizate de anonimi şi prea puţine concursuri literare serioase.

CompetiţieX3 Adrian Diniş (Bucureşti- Premiul revistei Cronica la Concursul “Ioanid Romanescu” 2010) 

1. În mare sunt doar trei categorii: cele mai importante ar fi cele care contează cu adevărat (şi astea sunt de două feluri, în care există şi un juriu pe măsură, dar şi o organizare care nu devine plicticoasă prin reiterare şi discursuri de gen – şi genul ăsta de concursuri sunt foarte rare, care au şi un creative writing cu scriitorul sau ceea ce numeam eu, mai demult, naşterea unui dialog avizat între generaţii, prin întâlnirea cu scriitorii contemporani, atât cei din noua generaţie, cât şi din vechea gardă) sau concursuri de agrement, unde vii ca să iei nişte bani sau să te vezi cu prietenii / să cunoşti scriitori care-n timp pot deveni prietenii tăi – sunt foarte ataşante legăturile asea scriitoriceşti de departe – (şi aici sunt împărţite tot în subcategorii, căci sunt unele din care lipseşte inclusiv respectul pentru particpanţi şi e doar o căsuţă pe care cei care au pus mâna pe nişte fonduri trebuie s-o bifeze ca să-şi justifice cumva existenţa care e desigur o impostură; însă partea cea bună e că de obicei chiar dacă nu sunt cei mai avizaţi în literatură se creează un mediu propice în care tineri să se-ntâlnească şi e foarte posibil ca aceştia să reprezinte cel puţin mişcarea literaturii la începuturi, indiferent de ce se va-ntâmpla mai târziu cu ei. Continuare