Tag: Ramona Ţăruş

Debutul în poezie. Debutanți către debutanți

A patra (si cea din urma) întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă câteva ponturi pe care câștigătorii le pot vinde celor care sunt la început.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

Aici Partea aIIIa

4. – Ce recomandări ai face unui debutant care se pregăteşte să îşi trimită poemele la un concurs? (ce sa evite, ce sa urmareasca etc.)

Alexandra Emilia Bucur  (Bucureşti- Premiul al III-lea „Nora Iuga” 2011)

“atenti la detalii”

4. Cu cat un concurs indeplineste criteriile de mai sus, cu atat in viziunea mea, el capata o valoare mai mare si pentru evolutia literara a participantului (pentru ca are ce dobandi spiritual, nu doar diploma si premiu, aici ma refer din nou la presonalitatile din juriu, la traditia manifestarilor prilejuite de acel concurs – multe dintre ele sunt festivaluri ce cuprind mai multe zile si un bogat program artistic; organizatorii sunt importanti pentru ca reprezinta atat renume, cat si seriozitate), dar si pentru CV-ul literar. Ce sa evite… e greu de spus… asta am invat si eu tot pe parcurs. In primul rand sa evite sa scrie numele pe grupajul de poeme sau acelasi motto la mai multe concursuri, sa nu trimita aceleasi poezii la mai multe concursuri (doar de-aia e concurs, sa stimuleze creatia si sa ambitioneze spre crearea si exprimarea unor noi forme de expresie literara). De asemenea, pentru ca toate concursurile la care am participat au prevazut si deplasarea in alte orase, sa fie atenti la detalii precum cazare, transport. Pentru ca mirajul si frumusetea unui concurs, asa cum am spus, nu depinde doar de diploma si premiu, ci se tese in jurul unui intreg eveniment, culoare locala, traditie literara, iar fiecare element dintre cele amintite cantareste mult pentru a savura cu adevarat statutul de “premiant”.

George Chiriac, din Oneşti, judeţul Bacău (Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

4. Un debutant care urmeaza sa trimita poeme trebuie sa aleaga initial concursurile la care se dau bani frumosi. In acest fel are sansa sa puna mana pe niste bani si sa-si cumpere carti bune. Lasand gluma la o parte, eu recomand doar Cartea Romaneasca si Casa de pariuri literare – acolo poezia chiar e poezie. Si mai conteaza si calitatea grafica a cartilor, distributia, promovarea.

Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

Forțarea creativității

4. In primul rand, sa incerce sa isi “forteze” putin creativitatea. Pot alege un subiect simplu, banal, dar pe care sa il dezvolte atat de mult, incat sa iasa o adevarata capodopera. Ideea e ca nu trebuie sa creeze o poezie neaparat complicata. Ideea de baza e ca lucrurile simple se dovedesc mai de efect decat cele complicate. In al doilea rand, sa scrie din suflet, astfel incat, atunci cand cineva citeste acea poezie, sa simta o emotie, sa-i starneasca amintiri.

Continuare

Debutul în poezie. III. Alegerea concursurilor

A treia întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă criteriile prin care sunt alese competiţiile literare.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

3. -Cum ţi-ai ales concursurile la care ai participat?

Nevoia de seriozitate Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

3. Adevarul e că atunci când participi la o paletă largă de concursuri, viziunea asupra conceptului de concurs literar se lărgeşte vizibil. Concursurile mi le-am ales în primul rând după gradul de seriozitate pe care mi-l inspirau, după numarul ediţiilor, deci un rol important l-au jucat tradiţia şi notorietatea lor, după pesonalităţile prezente în cadrul juriilor, numele organizatorilor/ instituţiilor organizatoare, după numele celor care au câştigat ediţiile anterioare şi, nu în ultimul rând, buna dispoziţie cu care îmi povesteau foşti participanţi despre respectivul concurs.

„Un fel de mini-generaţie a concursurilor” George Chiriac ( Oneşti, judeţul Bacău -Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

3. Vrei clişee? Să zic că am tras un ochi şi pe juriu? M-a interesat şi juriul. Partea materială era cea importantă. Eu am renunţat să mai particip la concursuri, făceam un traseism oribil. Partea frumoasa era că eu câştigam cam tot ce se putea şi nu mă duceam niciodată să ridic premiul. Primeam banii prin poşta şi astfel se năştea o întrebare: cine naiba e George Chiriac?   Mi-a plăcut mult să ma joc aşa. Eram atunci un fel de mini-generaţie a concursurilor (pe care Federeac o numea generaţia miserupistă, mie nu îmi place denumirea): George Chiriac, Adrian Diniş, Aida Hancer,Vlad Sibechi, Miruna Voican, George Serediuc, Evelina Crăcană, Despina Popovici, Ada Aitonean, fetele de la Suceava. Ce să facem, îi lăsăm acum pe ăştia mai tineri, noi am îmbătrânit.

„Cu prietenii comediile locale erau mai suportabile.” Adrian Diniş (Premiul revistei Cronica la Concursul “Ioanid Romanescu” 2010)

3. Iniţial, primele concursuri la care am participat, am ţinut cu dinadinsul să fie importante: un juriu bun era criteriul cel mai important şi laureaţii să fie şi ei din tagma poeţilor care au scris ceva care să conteze cât de cât. Apoi, n-am să fiu ipocrit să spun că n-a fost aşa, am văzut că-mi priesc tare bine şi banii câştigaţi din ele şi am făcut şi compromisul de a trimite la concursuri pe care nu dădeam poate doi bani – ba chiar le ziceam şi celorlalţi să trimită şi ei ca să nu fiu singur (spunându-le că e un concurs slab totuşi), căci e groaznic să stai la un concurs cu discursuri plicticoase fără prieteni. Însă, cu prietenii comediile locale erau mai suportabile. Cu toate astea, eram foarte trist indiferent de concurs când vedeam un poet slab premiat. Inclusiv, Mihai Eminescu – Opera prima (în jurul căruia e poate cea mai mare luptă şi e aşa aureolat premiul ăsta şi iscă multe animozităţi) îmi mai dă starea asta. Desigur, anul acesta Andrei Dosa a arătat că poezia bună îşi face până la urmă auzită vocea autentică.

„Concursurile mai populare” Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

3. Marturisesc că am participat la concursurile mai populare, care s-au organizat în fiecare an şi unde s-au înscris un număr mare de participanti. Totodata, am mai urmarit, ce-i drept, şi membrii juriului, dar nu m-am axat doar pe acest lucru.

„Aprecieri făcute de alţi participanţi” Ana-Maria Lupaşcu (Suceava- Premiul I la Concursul “Iulia Hasdeu” 2010)

3. De obicei caut pe Internet regulamentele pentru concursurile de poezie. Găsesc aprecieri făcute de alţi participanţi pe bloguri (cum este cel al lui Adrian Diniş, de exemplu) unde fiecărui concurs îi sunt acordate steluţe pentru criteriile care contează(organizatori, juriu, câştigători).

Cred că şi titlul concursului are oarecum relevanţă(nu m-ar interesa un concurs care s-ar chema, de pildă, “Steaua visătoare” ,voind astfel să epateze cu orice chip).

„Pe auzite” Cătălina Matei (Bucureşti- Menţiune, Concursul Internaţional „Marin Sorescu”, 2006; Diploma atelierului de creaţie „Poezie în Viaţă”, 2007; Marele Premiu „Nora Iuga” – concursul literar „Nora Iuga, secţiunea poezie, 2011; Menţiune specială – Concursul Naţional De Literatură / Poezie „Reţeaua literară”, 2011).

3. După cum am spus, primele concursuri („Mihai Eminescu”, „Marin Sorescu”) au fost alese pentru mine de către profesorii de română.  După, era pe auzite. Te uitai la numele celor care făceau parte din juriu şi îţi dădeai seama dacă era concurs serios sau nu. În plus, după concursurile din liceu, afli de nişte persoane cu scrisu-n mână, care te conduc, îti spun: „Uite, nu vrei să participi?”. Şi pofta să faci parte sau măcar să te apropii de lumea celor care scriu atât de fain, te face să te uiţi la drumul pe care l-au parcurs: de exemplu, la ce concursuri au participat; şi încerci să imiţi traiectoria.

Internet- Ioana Miron (Botoşani- Premiul “Revista Română” de la Iaşi şi Premiul revistei “Spaţii culturale” din Râmnicu Vâlcea la Festivalul National de Poezie “Nicolae Labis” 2009)

3. De pe internet, la recomandarea prietenilor iubitori de literatură, ca experiment literar…

„Momente” Mihai Ionut Ologu (Vulcan – Hunedoara Premul revistei “Timpul” Iaşi Premiul II la “Nicolae Labiş“ 2011).

3. Nu am structurat prea bine activitatea asta, adevăru-i că multe concursuri de la care aveam mari aşteptări s-au spart  în faţa mea, adică s-au decis pur şi simplu că e gata. Cel mai mult am regretat „proversul”, dar au fost şi altele. Uneori am ratat şi concursuri din comoditate, cum a fost naum doi ani la rând, fincă implica fie să mă recomand pe undeva fie să mă zbat prin liceu şi inspectorate. prima ediţie o regret cumva, totuşi. mai mult regret că n-am ajuns la Tîrgovişte, mai ales că citisem şi c.v.bănescu şi era important, dar sunt momente când nu mai vrei şi gata. Le-am ales după momente cel mai mult, mai rar criterii, şi atunci exclusiv recomandările lui adi diniş sau insistenţele altor prieteni care urmau să participe.

Exerciţiu şi stil Ramona Ţăruş (Botoşani- Premiul revistei Symposion la concursul “Ioanid Romanescu” 2010).

3. Nu le-am ales neaparăt după un anumit criteriu, pur şi simplu aflam de ele ori din mass-media ori de pe internet şi participam pentru că “exersandu-mi” scrisul în concursuri mă apropiam tot mai mult de stilul pe care îl am azi şi la care încă lucrez.

Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă a doua parte a raspunsurilor date de cei mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

(prima parte a anchetei poate fi citită accesând această legătură)

2. – Ce concurs de poezie ai simţit că te-a marcat în mod esenţial? şi în ce fel.

De la pasiune la munca efectivă- Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

2. Dintre cele care m-au marcat, este în mod cert primul la care am participat, Costache Conachi (Tecuci, 2007). Pentru că mi-a deschis drumul spre poezie făcând trecerea de la pasiune la munca efectivă, de la tatonarea terenului cuvintelor la ideea de ambiţie şi evoluţie. A marcat astfel un început şi mi-a arătat o uşă dându-mi posibilitatea să aleg dacă o deschid sau rămân în faţa ei. Am avut marea şansă, încă de la primul concurs, să fie în juriu un mare scriitor, Cezar Ivănescu. Ca dupa fiecare început, urmează o continuare. Aici pot puncta concursurile care mi-au marcat evoluţia scrisului, cele la care am “asudat” încercând să am un grupaj cât mai bun de poeme, iar după câteva încercări şi forţarea propriei ambiţii, am urcat pe locul 1 sau marele premiu.

În general, toate concursurile sunt un punct esenţial pentru evoluţia scrisului, marchează trecerea de la o treaptă la alta şi poate, de la o etapă a scrisului la alta. Sunt ca un ac care îţi indică, precum cel de busola, poziţia scrisului, îţi oferă un punct de reper şi de conştientizare. Esenţa lor stă în acea surpriză, acel necunoscut care apare atunci când te aştepţi mai puţin sau când nu te aştepti, de fapt, deloc. Un moment plin de mister pentru mine a fost mereu aşteptarea telefonului care anunţa “nominalizarea”. Cu siguranţă “misterul’ acelor clipe te marchează pentru că delimitează distanţa dintre miraj şi necunoscut.

Continuare

Debutul în poezie. I. Tipuri de concursuri

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă perspectivele celor mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

1. -În ce categorii ai împărţi concursurile de poezie la care ai participat?

Automotivare şi transformare; Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011).

1. Au fost concursuri care m-au marcat, transformându-mi încet, încet viziunea asupra scrisului (ca proces individual şi personal, dar şi asupra scriiturii celorlalţi participanţi) pentru a trece la o următoare etapă, cele care mi-au insuflat încredere în ceea ce scriu şi cele care în mod particular m-au provocat să exprimentez mai mult. Concursurile de poezie nu sunt strict legate doar de ideea de diplomă, premiu, clasamente şi jurii, ci şi de personalităţile invitate pe care ai ocazia să le cunoşti şi nu în ultimul rând este o şansă să cunoşti alţi participanţi şi să dezvolţi adevărate prietenii de durată. Tipul ăsta de socializare poetică m-a ajutat mult să descopăr, compar, intuiesc şi să mă automotivez.

Seriozitate vs. Jurassic; George Chiriac (Oneşti, judeţul Bacău- Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010).

1. Cred ca e bine de menţionat că există patru categorii de concursuri: cele realizate de dinozauri (mă refer aici la tot felul de moşnegi cu aspiraţii de scriitori unde poezia practic nu există), concursurile cât de cât serioase (dar e dezamăgitor că sunt doar jurii fără rezonanţă şi ştii şi tu cât e de murdară treaba cu acel sistem motto), concursurile făcute din puteri propii (aici din păcate nu sunt multe care au supravietuit, chiar şi Concursul “Nora Iuga” pe care îl organizam a fost desfiinţat din diverse motive), concursurile serioase (CR, Debut Unicredit, debutul de la CDPL). Problema este că sunt prea multe concursuri literare organizate de anonimi şi prea puţine concursuri literare serioase.

CompetiţieX3 Adrian Diniş (Bucureşti- Premiul revistei Cronica la Concursul “Ioanid Romanescu” 2010) 

1. În mare sunt doar trei categorii: cele mai importante ar fi cele care contează cu adevărat (şi astea sunt de două feluri, în care există şi un juriu pe măsură, dar şi o organizare care nu devine plicticoasă prin reiterare şi discursuri de gen – şi genul ăsta de concursuri sunt foarte rare, care au şi un creative writing cu scriitorul sau ceea ce numeam eu, mai demult, naşterea unui dialog avizat între generaţii, prin întâlnirea cu scriitorii contemporani, atât cei din noua generaţie, cât şi din vechea gardă) sau concursuri de agrement, unde vii ca să iei nişte bani sau să te vezi cu prietenii / să cunoşti scriitori care-n timp pot deveni prietenii tăi – sunt foarte ataşante legăturile asea scriitoriceşti de departe – (şi aici sunt împărţite tot în subcategorii, căci sunt unele din care lipseşte inclusiv respectul pentru particpanţi şi e doar o căsuţă pe care cei care au pus mâna pe nişte fonduri trebuie s-o bifeze ca să-şi justifice cumva existenţa care e desigur o impostură; însă partea cea bună e că de obicei chiar dacă nu sunt cei mai avizaţi în literatură se creează un mediu propice în care tineri să se-ntâlnească şi e foarte posibil ca aceştia să reprezinte cel puţin mişcarea literaturii la începuturi, indiferent de ce se va-ntâmpla mai târziu cu ei. Continuare