Arhive etichetă: Târgu Mureş

Gata să fiu “anchetat”

În mod normal nu prea dau curs invitaţiilor de colaborare la anchetele din reviste pentru că nu mi se pare mereu că tema ori întrebările scot ceva relevant de la mine. Iulian Boldea, redactorul şef al revistei Alpha, editată de Institutul de Studii Multiculturale ALPHA la Târgu Mureş, m-a invitat să răspund la ancheta „Memorie, identitate, literatură”, trimiţându-mi o serie de întrebări lămuritoare pentru o parte din ceea ce se întâmplă azi cu literatura&cultura. Postez aici textul pe care îl voi trimite revistei, ca un teaser pentru când va apărea noul număr al publicaţiei pe piaţă.  Acum, textul este dublu față de ceea ce am nevoie să apară în revistă dar vă invit să vedeți de unde pornesc.

 Amintirea oricărui viitor

 http://blog.sharpie.com/2012/03/memory-keepers-daughter/
Memory Keeper by Hanna Agar

Relaţia dintre memorie şi scris a fost tensionată de la început, dacă este să ne luăm după mitologie. Zeii creditaţi cu inventarea scrisului au avut probleme chiar din punctul de vedere al memoriei atunci când au ieşit în faţa colegilor cu noul dispozitiv. Rúnatal este poemul (din Eddele Poetice) care prezintă prin ce trebuie să treacă iniţiatul pentru a dobândi cunoaşterea runelor, caracterele sacre descoperite de Odin: atârnat de copacul sacru timp de nouă zile, iniţiatul este împuns cu o suliţă pentru accesul la memoria pe care personaje legendare au transmis-o în acelaşi fel zeului scandinav. Nici Thot, în mitologia egipteană nu pare să fi avut o soartă mai uşoară atunci când, alături de celelalte arte pe care le inventase, a prezentat zeului Ammon scrisul. Platon notează în „Phaidros” reproşul pe care regele zeilor l-a făcut acestei invenţii care ar fi trebuit să îi ajute pe egipteni să ţină minte mai bine: scrisul va da naştere uitării în sufletele lor, pentru că nu îşi vor mai folosi memoria, se vor baza pe litere exterioare lor şi nu îşi vor mai aminti ei înşişi. Vor auzi multe lucruri dar nu vor învăţa nimic, vor părea atoateştiutori dar nu vor şti mai nimic, vor avea parte doar de aparenţa înţelepciunii dar nu şi realitatea acesteia.

Memorie şi literatură

Chiar și termenul „literatură”, oricât de comun și general acceptat pare, este trecut prin lentilele aceleiași iluzii provocate memoriei de invenția scrisului. Antoine Compagnon remarcă nu doar că Aristotel avertiza, la vremea lui, că nu exista un termen care să se aplice, deopotrivă, prozei, dialogurilor platoniene și compozițiilor în versuri, dar și că termenul „literatură” începe să fie folosit în sensul estetic abia la începutul secolului XIX („Demonul teoriei”, Echinox, Cluj, 2007, p.32). Chiar și dacă vom trece peste faptul că ne amintim destul de rar acest lucru, trebuie să recunoaștem că o istorie întreagă a esteticii construită fără ca teoreticienii să evoce literatura decât în postură gramaticală, ori atât de generală încât să acopere tot ceea ce se poate învăța din cărți (inclusiv matematica- Fontenelle, 1699) lasă urme. Problemă foarte mare nu ar fi dacă, după impunerea romantică a termenului înzestrat brusc cu sensuri spirituale numai bune ca să justifice noua ordine a lumii națiunilor („De la littérature considérée dans ses rapports avec les institutions sociales”, Madame de Staël, 1800) literatura nu ar fi tins să renunțe la conținutul inițial de gestionară a memoriei pentru a se lăsa definită ca literaturizare, artă a dexterității verbale (Gustave Flaubert, 1861, Correspondance, Arvensa editions, 2014, p. 980). Chiar și atunci când ne gândim la importanța pe care un scriitor ca Proust o acordă memoriei, tindem să accentuăm latura literară a demersului său, remarcând mai degrabă nuanțele „plasticității neuronale” („Le sens de la mémoire”, Jean-Yves et Marc Tadié, Gallimard, 1999) sau corporale (Craig Raines, „Look back in wonder”, The Guardian, 5 ianuarie, 2008) asociate procesului psihic. Ar putea și aceasta să fie o împlinire a avertizării puse de Socrate în gura zeului Amon legată de exteriorizarea experienței percepute prin scris și citit. Pierduți în detaliile estetice ajungem foarte greu la viziuni care să poată unifica experiențele noastre chiar și atunci când este vorba numai de poezie. Vorbim, de obicei, despre poezie care aparține unui spațiu lingvistic sau altuia, unei perioade istorice ori pur și simplu unui domeniu strict (poezie erotică, poezie a Primului Război Mondial, avangardă, etc.). Între toate aceste specializări, poeta Carolyn Forche a formulat în 1993 „poezia mărturiei” ca regulă a unei antologii cuprinzătoare pentru secolul XX. Alături de domeniul personal și de cel general, al statului, poeta americană a găsit că este nevoie să fie formulat un al treilea spațiu, socialul, adunând creații poetice semnate de autori care au trecut prin evenimente traumatice (război, detenție, ocupație militară, arest la domiciliu, represiune politică). De la Velimir Hlebnikov până la chinezul Bei Dao, peste 140 de poeți sunt evocați pentru a reda o versiune cutremurătoare a memoriei lumii în secolul XX trecând prin represiunea comunistă în Rusia, abuzurile fasciste sau reprimarea drepturilor civile în China. Citind antologia „Against Forgetting: Twentieth-Century Poetry of Witness” (W. W. Norton & Company, 1993) ai revelația unei dimensiuni pe care esteticul abia poate să o sugereze în cazul unui poem. Citește în continuare Gata să fiu “anchetat”

Debutul în poezie. Debutanți către debutanți

A patra (si cea din urma) întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă câteva ponturi pe care câștigătorii le pot vinde celor care sunt la început.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

Aici Partea aIIIa

4. – Ce recomandări ai face unui debutant care se pregăteşte să îşi trimită poemele la un concurs? (ce sa evite, ce sa urmareasca etc.)

Alexandra Emilia Bucur  (Bucureşti- Premiul al III-lea „Nora Iuga” 2011)

“atenti la detalii”

4. Cu cat un concurs indeplineste criteriile de mai sus, cu atat in viziunea mea, el capata o valoare mai mare si pentru evolutia literara a participantului (pentru ca are ce dobandi spiritual, nu doar diploma si premiu, aici ma refer din nou la presonalitatile din juriu, la traditia manifestarilor prilejuite de acel concurs – multe dintre ele sunt festivaluri ce cuprind mai multe zile si un bogat program artistic; organizatorii sunt importanti pentru ca reprezinta atat renume, cat si seriozitate), dar si pentru CV-ul literar. Ce sa evite… e greu de spus… asta am invat si eu tot pe parcurs. In primul rand sa evite sa scrie numele pe grupajul de poeme sau acelasi motto la mai multe concursuri, sa nu trimita aceleasi poezii la mai multe concursuri (doar de-aia e concurs, sa stimuleze creatia si sa ambitioneze spre crearea si exprimarea unor noi forme de expresie literara). De asemenea, pentru ca toate concursurile la care am participat au prevazut si deplasarea in alte orase, sa fie atenti la detalii precum cazare, transport. Pentru ca mirajul si frumusetea unui concurs, asa cum am spus, nu depinde doar de diploma si premiu, ci se tese in jurul unui intreg eveniment, culoare locala, traditie literara, iar fiecare element dintre cele amintite cantareste mult pentru a savura cu adevarat statutul de “premiant”.

George Chiriac, din Oneşti, judeţul Bacău (Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

4. Un debutant care urmeaza sa trimita poeme trebuie sa aleaga initial concursurile la care se dau bani frumosi. In acest fel are sansa sa puna mana pe niste bani si sa-si cumpere carti bune. Lasand gluma la o parte, eu recomand doar Cartea Romaneasca si Casa de pariuri literare – acolo poezia chiar e poezie. Si mai conteaza si calitatea grafica a cartilor, distributia, promovarea.

Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

Forțarea creativității

4. In primul rand, sa incerce sa isi “forteze” putin creativitatea. Pot alege un subiect simplu, banal, dar pe care sa il dezvolte atat de mult, incat sa iasa o adevarata capodopera. Ideea e ca nu trebuie sa creeze o poezie neaparat complicata. Ideea de baza e ca lucrurile simple se dovedesc mai de efect decat cele complicate. In al doilea rand, sa scrie din suflet, astfel incat, atunci cand cineva citeste acea poezie, sa simta o emotie, sa-i starneasca amintiri.

Citește în continuare Debutul în poezie. Debutanți către debutanți

Debutul în poezie. I. Tipuri de concursuri

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă perspectivele celor mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

1. -În ce categorii ai împărţi concursurile de poezie la care ai participat?

Automotivare şi transformare; Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011).

1. Au fost concursuri care m-au marcat, transformându-mi încet, încet viziunea asupra scrisului (ca proces individual şi personal, dar şi asupra scriiturii celorlalţi participanţi) pentru a trece la o următoare etapă, cele care mi-au insuflat încredere în ceea ce scriu şi cele care în mod particular m-au provocat să exprimentez mai mult. Concursurile de poezie nu sunt strict legate doar de ideea de diplomă, premiu, clasamente şi jurii, ci şi de personalităţile invitate pe care ai ocazia să le cunoşti şi nu în ultimul rând este o şansă să cunoşti alţi participanţi şi să dezvolţi adevărate prietenii de durată. Tipul ăsta de socializare poetică m-a ajutat mult să descopăr, compar, intuiesc şi să mă automotivez.

Seriozitate vs. Jurassic; George Chiriac (Oneşti, judeţul Bacău- Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010).

1. Cred ca e bine de menţionat că există patru categorii de concursuri: cele realizate de dinozauri (mă refer aici la tot felul de moşnegi cu aspiraţii de scriitori unde poezia practic nu există), concursurile cât de cât serioase (dar e dezamăgitor că sunt doar jurii fără rezonanţă şi ştii şi tu cât e de murdară treaba cu acel sistem motto), concursurile făcute din puteri propii (aici din păcate nu sunt multe care au supravietuit, chiar şi Concursul “Nora Iuga” pe care îl organizam a fost desfiinţat din diverse motive), concursurile serioase (CR, Debut Unicredit, debutul de la CDPL). Problema este că sunt prea multe concursuri literare organizate de anonimi şi prea puţine concursuri literare serioase.

CompetiţieX3 Adrian Diniş (Bucureşti- Premiul revistei Cronica la Concursul “Ioanid Romanescu” 2010) 

1. În mare sunt doar trei categorii: cele mai importante ar fi cele care contează cu adevărat (şi astea sunt de două feluri, în care există şi un juriu pe măsură, dar şi o organizare care nu devine plicticoasă prin reiterare şi discursuri de gen – şi genul ăsta de concursuri sunt foarte rare, care au şi un creative writing cu scriitorul sau ceea ce numeam eu, mai demult, naşterea unui dialog avizat între generaţii, prin întâlnirea cu scriitorii contemporani, atât cei din noua generaţie, cât şi din vechea gardă) sau concursuri de agrement, unde vii ca să iei nişte bani sau să te vezi cu prietenii / să cunoşti scriitori care-n timp pot deveni prietenii tăi – sunt foarte ataşante legăturile asea scriitoriceşti de departe – (şi aici sunt împărţite tot în subcategorii, căci sunt unele din care lipseşte inclusiv respectul pentru particpanţi şi e doar o căsuţă pe care cei care au pus mâna pe nişte fonduri trebuie s-o bifeze ca să-şi justifice cumva existenţa care e desigur o impostură; însă partea cea bună e că de obicei chiar dacă nu sunt cei mai avizaţi în literatură se creează un mediu propice în care tineri să se-ntâlnească şi e foarte posibil ca aceştia să reprezinte cel puţin mişcarea literaturii la începuturi, indiferent de ce se va-ntâmpla mai târziu cu ei. Citește în continuare Debutul în poezie. I. Tipuri de concursuri