Arhive categorii: actual

informatii, stiri, premii de poezie

actual, english, media

Ariane von Graffenried:  „Cred în poetica relației”

Lasă un comentariu

Am pomenit activitatea pentru care este cunoscută Ariane von Graffenried în textul poetic.ro pentru poezia anului 2023 și perspectivele 2024, atunci când am amintit despre poezia video recent premiată în Europa. Discuția de mai jos este prilejuită de prezența sa în Festivalul Internațional de Literatură Odessa, găzduit în februarie de Institutul Goethe la București din cauza invaziei lui Putin în Ucraina.  

(FOR ENGLISH SCROLL DOWN)

– Cum vă vedeți munca de spoken artist la interferența dintre teatru, literatură și muzică?

1. O văd ca pe o îmbogățire și sper ca publicul să simtă la fel. Având o pregătire în studii de teatru, am o slăbiciune pentru hibrizi, pentru „noi” într-o lucrare, pentru frumusețea himerei. Cred în poetica relației. În cel mai bun caz, muzica, literatura și spectacolul se îmbină într-un nou tot. În ciuda interconectarii, genurile rămân zone separate. Granițele dintre ele se estompează dar nu se dizolvă. Îmi place și conceptul de idee colectivă în artă. O bună parte din munca mea din ultimii douăzeci de ani a fost creată în colaborare cu alți artiști. Lucrez îndeaproape cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Unele dintre poeziile mele au devenit cântece vorbite publicate în cărți și înregistrate pe CD-uri sau ca videoclipuri sub numele „Fitzgerald & Rimini”. Cu toate acestea, o parte considerabilă a muncii mele înseamnă, de asemenea, să stau liniștită și singură la biroul meu și să migălesc la versuri.

– În ce fel vă influențează abordarea fiecare dintre diferitele arte pe care le accesați în performance?

2. Fiecare artă are propria ei modalitate de a crea un anumit efect, poate pentru a spune o poveste. În munca mea, narațiunea joacă un rol la fel de important ca materialitatea limbajului. Formele hibride mă ajută să răstorn normele, să rup zidul monolingvismului, să subminez limitele dintre genuri și să am încredere în anarhia sunetului.

Scena este biroul extins

Fotografiert im Schlachthaus Bern. Für die SRF 2 Serie „Kulturerbe Schweiz”, foto © Claudia Herzog

– Care au fost cele mai importante influențe pe care le puteți simți pentru scena vorbirii de astăzi din Europa? Ce lipsește și ce merită mai multă atenție?

3. (Iartă-mă, bănuiesc că nu pot răspunde la această întrebare, e prea generală și chiar nu sunt un expert în spoken word sau purtătoare de cuvânt a domeniului. De asemenea, nu fac o distincție clară între spoken word și poezie. Oralitatea și muzicalitatea sunt importante în creația mea poetică. Aceasta este o perspectivă foarte tradițională a poeziei, deoarece poezia performativă a fost forma literară majoră și a existat cu mult înaintea tipografiei. În același timp, poezia performativă a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică pentru toate mișcările de avangardă, peste tot. Cred că formele poetice tradiționale, cultura muzicală, jazzul și avangardele literare ale secolului XX, cum ar fi DADA și Wiener Gruppe, rămas mereu la fel de importante pentru activitatea mea.)

– Ce fel de relație păstrați între o parte scrisă a lucrării și prestația ta în performance (fie live ori înregistrat)?

4. Mă consider în primul rând scriitoare, dar o scriitoare care acordă atenție sonorității limbajului și interpretării. Scena este biroul extins, dar pentru mine este important ca textele să aibă calitate și în forma tipărită. Dar și când citești un text în tăcere, vei auzi sunetul, pentru că cuvântul s-a născut în gură. Motivul scriptural, semnul tăcut, include întotdeauna sunetul, phoné. Sunetul se referă la corp. Iar corpul oferă referința la lume. Nu există lume pentru ființe umane fără trup. Este mijlocul de percepție a lumii și cheia participării la ea. Când citesc textul tipărit mai târziu unui public, textul tipărit devine corp, voce, e un proces performativ. Este un demers foarte diferit de cel de la masa de scris. Vocea mea devine mediul tuturor vocilor și limbilor textului. Corpurile din public sunt și ele prezente în acest moment imediat, trecător și fragil. Ele co-constituie acest moment. Am o pasiune pentru acest moment, pentru aici și acum împreună cu publicul, pentru crearea unei atmosfere de comunitate, în cel mai bun caz o experiență împărtășită. Muzica este o formă de artă care poate să sprijine, să contrazică sau să se îmbine cu sunetul textului pronunțat. Pentru mine este mai versatilă, unifică într-un grad mai mare și este mai profundă decât limba. Toate acestea extind posibilitățile de receptare pentru public.

Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte

– În ce fel influențată munca ta evenimentele care zguduie pacea în Europa chiar acum?

5. Mă influențează în sensul în care scriitorii sunt întotdeauna și cronicari ai timpului lor. Vin dintr-o țară care a fost mult timp ferită de război. Tot ce știu despre război, știu din literatură. I-am citit pe colegii poeți care se văd nevoiți să trăiască războiul actual, inutil și oribil. Îi citesc, învăț de la ei. Demersurile lor îmi influențează gândirea și scrisul. Bănuiesc că ceea ce avem nevoie astăzi este o literatură care nu este doar angajată, ci una care pune față în față oamenii cu realități și crează empatie. Cu toate acestea, metaforele nu te ajută împotriva oamenilor cu arme. Iar versurile frumoase nu au cum să vindece rănile. Dar literatura poate să creeze comunitate. Aici și acum. Poate să ofere consolare, poate să exprime furie și poate depune mărturie despre frumos și despre groaznic. Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte.

Ariane von Graffenried este o poetă și dramaturg în Elveția. A absolvit Universitatea din Berna cu un doctorat în studii de teatru. Von Graffenried face parte din grupul de scriitori «Bern ist überall» și este curator al Festivalului Internațional de Poezie de la Basel.

Din 2005, ea colaborează ca artist spoken word cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Cei doi alcătuiesc duo-ul „Fitzgerald & Rimini”. În 2017 a publicat volumul „Babylon Park”.

„50 Hertz” este cea mai recentă creație a sa, un CD și o selecție de poezii.

În spoken word, Ariane von Graffenried trece cu lejeritate de la dialectele elvețiene la dialectele germane, de la franceză la engleză. Poeta depășește granițele lingvistice și liniile de demarcație geografică și combină estetica cu critica socială, fantasticul cu realitatea, ironia cu controversa. De mai mulți ani este interesată de contactul dintre literatură, muzică și performance. În urma colaborării sale cu Robert Aeberhard („Fitzgerald & Rimini”), unele dintre textele ei au devenit ”cântece vorbite”.

O selecție a textelor sale din „Parcul Babylon” a ajuns la festivaluri, în traduceri semnate de Anne Posten și interpretate de «Fitzgerald & Rimini».

Mai multe pe www.avgraffenried.ch și www.fitzgeraldrimini.ch

Ariane von Graffenried: I believe in the poetics of relationships

– How do you see your work as spoken-word artist in the interfference between theatre, literature, and music?

1.        I see it as an enrichment and hope the audience will feel the same. Having a background in theatre studies, I have a weakness for hybrids, for the „we” in the work, for the beauty of the chimera. I believe in the poetics of relationships. In the best case, music, literature and performance merge into a new whole. Despite the interlocking, the genres remain separate components. The boundaries between them blur without dissolving. I also like the collective idea in art. A large part of my work over the last twenty years has been created in collaboration with other artists. I work closely with the musician and sound artist Robert Aeberhard. Some of my poems became spoken songs published in books and recorded on CDs or as videoclips under the name “Fitzgerald & Rimini”. However, a considerable part of my work also consists of sitting, quietly and alone, at my desk and forging verses.

– In what way does each of the different arts inform your approach?

2.         All the different arts have their own way to create a certain effect, maybe to tell a story. In my work, the narrative plays just as important a role as the materiality of the language. Hybrid forms help me to subvert norms, to break up monolingualism, to undermine genre boundaries and to trust the anarchy of sound.

The stage is the extended desk

– What were the most important influences that you can sense for today’s spoken word scene in Europe? What is missing, and what deserves more attention?

3.         Please, forgive me, I guess I can’t answer this question, it’s too big and I’m not an expert of spoken word or its spokeswoman. I also don’t make a strict distinction between spoken word and poetry. Orality and musicality are important in my poetic work. This is a very traditional understanding of poetry, as performative poetry was the major literary form and existed long before printing presses. At the same time, performative poetry has always been a characteristic feature for the avantgarde movements all over the places. I think traditional poetic forms, song culture, jazz, and literary avant-gardes of the 20th century such as DADA and the Vienna group were always equally important for my work.

– What kind of relationship do you keep between the written part of your work and your performance (either live or recorded)?

4.         I consider myself primarily as a writer but one that pays attention to sound of language and the performance. The stage is the extended desk but it’s important for me that the texts also show quality in printed form. But even if you read a text silently you will always hear the sound because the word was born in the mouth. The scripture, the silent sign, always contains the sound, phoné. The sound refers to the body. And the body provides the reference to the world. There is no world for human beings without the body. It is the medium of perception of the world and the key to participation in it. When I later read the printed text to an audience, the printed text becomes body, voice, a performative process. That’s a very different work from the one at the desk. My voice becomes the medium of all the voices and languages of the text. The bodies in the audience are also present in this immediate, transitory and fragile moment. They co-constitute this moment. I have a penchant for this moment in the here and now together with the audience, to create an atmosphere of community, in the best case a shared experience. The music is an art form that can support, contradict or merge with the sound of the spoken text. For me, it is more versatile, more unifying and profound in its effect than language. All of this expands the possibilities of reception for an audience.

Maybe literature can give the dead a voice and make them sing

– In what way is your work influenced by the events that shake the peace in Europe right now?

5.         It influences me in the sense that writers are always chroniclers of their time, too. I come from a country that has been spared from war for a long time. Everything I know about war, I know from literature. I read fellow poets who have to live through the current, unnecessary and horrible war. I read them, I learn from them. Their work influences my thinking and my work. I guess what we need today is literature that is not only committed but confronts people with knowledge and creates empathy. However, metaphors don’t help against people with weapons. And beautiful verses cannot heal wounds. But literature can create community in the here and now, give consolation, express anger and bear witness to the beautiful and the terrible. Maybe literature can give the dead a voice and make them sing.

Ariane von Graffenried is a Swiss poet and playwright. She graduated from the University of Berne with a PhD in theatre studies. Von Graffenried is a member of the award-winning writers’ collective «Bern ist überall» and a curator of the International Poetry Festival Basel.

Since 2005, she has performed as a spoken word artist with musician and sound artist

Robert Aeberhard as the duo «Fitzgerald & Rimini». In 2017 her book «Babylon Park» was published. Her most recent work is «50 Hertz», a CD with a collection of poems. She has received several literary prizes for her texts.

In her spoken texts, Ariane von Graffenried switches playfully from Swiss dialects to High German, from French to English. She crosses language borders and geographical dividing lines and mixes aesthetics with social criticism, the fantastic with the factual, the laughable with the questionable. For many years she’s been working at the interface between literature, music and performance. In close collaboration with the musician Robert Aeberhard («Fitzgerald & Rimini»), some of her texts became spoken songs.

A selection of her texts published in «Babylon Park» have been presented at international

festivals, translated by Anne Posten and performed by «Fitzgerald & Rimini».

More on www.avgraffenried.ch and www.fitzgeraldrimini.ch

actual, carte, media, util

10 cărți care îți arată ”identitate din pasiune”, în februarie la citEști

Un comentariu

Identitatea e o temă cu care te întâlnești destul de frecvent anul ăsta. Și pentru că e an electoral, poate. Dar o selecție de cărți are avantajul că poate să îți arate ce nu se înghesuie discursurile publice să îți spună mai ales când e vorba de alegeri care te privesc doar pe tine. Și asta e The February Countdown:

10. POVEȘTILE CARE TE IDENTIFICĂ

”Doamna Hayat” Ahmet Altan, traducător Madalina Ghiu, Pandora M Anansi, 2023

“Descoperisem că gândurile nu vin singure, că alături de fiecare gând se află altul, diferit, acela care aparține realului”
TEXT Când îți definești identitatea îți dai seama că reperele de care ai nevoie sunt legate de poveștile pe care le știi dar și de ceea ce îți traduce zone precum libertate, iubire, literatură. Un exercițiu din această zonă îți aduce ”Doamna Hayat”, de Ahmet Altan. Poate îl știi drept unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Turcia, dar acum ai ocazia să îl descoperi, la fel de rezistent în fața autoritarismului cum îl știai, dar încă și mai uman decât în memorii. A doua lună din an îți dă ocazia să redescoperi la citEști moduri în care se întâlnesc identitatea și pasiunea.
”Dacă nu aș fi avut atâtea imagini cu doamna Hayat în cap, aș fi putut spune, în acel moment că sunt fericit”

9. VOCILE ÎN CARE ÎȚI SPUI POVEȘTILE

”Vocile deșertului” Nelida Pinon, traducere Corina Nuțu, Vellant, 2023

“A ascultat povestea Șeherezadei cu aceeași curiozitate dintotdeauna.”
TEXT Ce înseamnă pasiune în secolul XXI îți spune și modul în care vei reuși să revizitezi spațiile narative consacrate. Sigur că asta ar putea să ți se pară o treabă care poate să țină O mie și una de nopți. Dar nici timpul nu mai este ceea ce știai. Iar ocazia pe care o ai ți se lămurește și odată cu ”Vocile deșertului”, de Nelida Pinon. Povestea Șeherezadei, spusă din perspectiva eroinei prin cuvinele unei scriitoare braziliene, înseamnă imaginație dar și empatie.
”Știrea sacrificiului, față de care nimeni nu rămânea indiferent, se împrăștiase prin califat.”

8. CÂTE IMAGINI TE POT REDA?

”Tânărul. Fotojurnal” Annie Ernaux traducere de Mădălina Ghiu, Pandora M Anansi, 2023

“Pe scurt, îl consideram pe A. drept tânărul din ”Teorema” lui Pasolini, un fel de înger revelator.”
Cum vine vorba de un scriitor celebru, te gândești la condiții și evenimente ieșite din comun. Pentru Annie Ernaux, premiată cu Nobel în 2022, situația este un pic alta. Pentru că vorbim despre o autoare a cărei marcă este cartografierea poveștii personale atât ca rescriere a biografiei cât și ca investigație a relațiilor care te-au marcat. Iar cele două romane adunate în volumul ”Tânărul. Fotojurnal” te surprinde prin două perspective complet diferite asupra aceleiași vieți. Pe de o parte relația cu un student mai tânăr cu trei decenii decât autoarea, pe de alta, revizitarea unui traseu biografic prin intermediul imaginilor de familie. Tu cum îți spui povestea?
”Atunci, eu am reușit cu vârf și-ndesat, fără îndoială, în ochii celorlalți”

7. CĂLĂTOREȘTI PÂNĂ LA MIT

”Drumul lui Constantin- Evadarea lui Brâncuși din România – o reconstituire” Sorin Trâncă, Humanitas 2023

“După ce am mâncat o poamă cu brânză, am văzut că la firimiturile căzute s-au adunat niște furnici.”
Îți imaginezi și tu lucruri. Și unele ajung să te definească. Dar dacă poveștile pe care le-ai auzit de sute de ori, cele care îți fondează identitatea în termeni de coloană nesfârșită și poartă a sărutului ar fi revizitate pas cu pas. Asta ai ocazia să faci cu Sorin Trâncă în ”Drumul lui Constantin- Evadarea lui Brâncuși din România – o reconstituire”. Volumul te poartă pe urmele sculptorului născut în februarie, 1876, refăcând drumul care l-a dus pe acesta din Hobița la Paris acum 120 de ani.
”Brâncuși e primul disident, și ultimul care ar fi pretins că este așa ceva”.

6. VALENTINE: SENTIMENTUL CARE ÎȚI SCHIMBĂ LUMEA

”Love Poems”, Carol Ann Duffy, Picador, 2010

”Nu un trandafir ori o inimă de atlaz

Îți ofer o ceapă.
E o lună învelită în hârtie de împachetat”

Cam așa poți să spui despre orice poezie. Pentru că te gândești că orice declarație vine cu un ambalaj. Și poemul Valentine, de Carol Ann Duffy îți arată că atunci când este vorba despre dragoste, chiar și lucrurile banale îți spun mai mult decât credeai. E un poem scris la cererea unei publicații britanice pentru Ziua îndrăgostiților. Poate că nu ai tu cea mai bună părere despre lucrurile scrise la cerere, dar poemul acesta poate să îți schimbe părerea. Și e ce aveai nevoie pentru o zi de acest fel.

“Ia-o.
Inelele ei de platină se strâng într-o verighetă
dacă vrei.
Mortală.
Aroma ei o să ți se agațe de degete
o să ți se agațe de cuțit.”
Carol Ann Duffy

5. CE AI NOU ÎN MATERIE DE IDENTITATE

”Uimirea – O nouă știință, care îți poate transforma viața” Dacher Keltner, traducere Constantin Vlad, Publica 2023

“Adesea experimentăm fiori în timpul unor revelații a căror recunoaștere ne unește cu alții într-o cauză comună”.
Te gândești să spui o poveste sau alta când e vorba de tine dar ceea ce nu îți e întotdeauna la îndemână ține de momentele în care ai surpriza unei senzații plăcute care te ia pe sus. Iar un volum precum ”Uimirea” de Dacher Keltner îți propune o nouă știință care îți poate transforma viața. Psihologul urmărește și modurile prin care tocmai ceea ce te entuziasmează ca persoană te aduce cu adevărat alături de ceilalți. Iar aceste întâlniri nu sunt legate numai de teorie, de procese mentale ci și de senzații în cel mai concret mod posibil.
”Cele opt minuni ale vieții sunt ele însele sisteme.”

4. O HARTĂ TE DUCE CĂTRE CE ȘI CINE CONTEAZĂ PENTRU TINE

”Atlas of the Heart” Brene Brown, Random House, 2021

”Trebuie să întrebăm, să recunoaștem că nu știm, să riscăm să ne se spună că n-ar trebui să întrebăm și, uneori, să facem descoperiri care ne pun în dificultate.”
E bine să ai repere clar stabilite atunci când îți definești identitatea. Dar, de multe ori tocmai procesul prin care îți stabilești aceste repere devine experiența care te pasionează. ”Atlas of the Heart”, de Brene Brown îți propune o imagine a acestei aventuri. Cartografierea relațiilor importante și limbajul experienței umane sunt termenii pe care ți-i propune atunci când te cauți pe tine pentru a-i găsi pe cei care contează cu adevărat pentru tine.
”Speranța e o funcție a luptei- speranța nu ni se înfiripă în vremuri liniștite ori ușoare, ci în fața necazurilor și a greutăților.”

3. ÎN CÂTE FELURI TE PRIVEȘTE ISTORIA CLEOPATREI DE DRAGOBETE

”Cleopatra- viața ultimei regine a Egiptului” Stacy Schiff, traducerea Monica Pîrvulescu, Litera, 2020

A existat o strălucire și o grandoare în povestea ei cu mult înainte ca Octavian sau Shakespeare să se atingă de ea.
Ce fel de celebritate ar fi pe gustul tău? Evident atât cât să rămâi tu. Iar Dragobetele știi deja cum face cu fetele. O personalitate despre care să existe mai multe perspective decât despre Cleopatra o să găsești mai greu. De aceea vei găsi în volumul ”Cleopatra- viața ultimei regine a Egiptului” povestea celebrității pe care o știi mai mult din deformările pe care i le-au atribuit bărbați, din tot felul de zone ale istoriei. Că e vorba de Shakespeare, ori de Cezar, de Marc Antoniu, ori Michelangelo, despre dezbaterile privint reprezentarea rasială din ultimii ani, povestea ei se suprapune pe frământările istoriei tale culturale. Iar faptul că ai aici o istorie reluată din perspectiva lui Stacy Schiff, scriitoare specializată în biografii, premiată cu Pulitzer, e un argument în plus pentru lectura ta.
”Octavian îi declarase război numai ei.”

2. CUM TE DEOSEBEȘTI DE CINE?

”Septologie I-II” Jon Fosse, traducere Ovio Olaru, Pandora M/Anansi, 2023

”E foarte fain să plutești așa în aer, zice ea”
Dacă vrei să vezi unde se pune cel mai acut problema identității ca pasiune, eu îți propun să încercei ”Septologie I-II”. Este volumul lui Jon Fosse, premiantul Nobel pentru literatură în 2023. Este suficient să îți spun că o poveste în care autorul nu folosește punctul, cu doi pictori care poartă același nume, dar cât se poate de diferiți, îți face o idee și despre dificultatea unei investigații legate de identitate dar și despre senzațiile care ne țin împreună oricât de diferiți am fi.
”țin crucea de lemn maro între arătător și degetul mare și zic în gând, din nou și din nou, în timp ce trag aer adânc în piept, Doamne”

1. CINE EȘTI LA MODUL STAHL

”Cine suntem” cum percepem, cum simțim, cum iubim Stefanie Stahl, traducere Cora Radulian, Litera, 2023

”Important este că nu există o plăcere obiectivă, reală, și multe plăceri și dorințe sunt învățate prin legături”
Cum percepi, cum simți, cum iubești? Sunt întrebările de la care începe orice discuție despre identitatea pe care consideri că o ai. Și în acest punct te aduce luna în care recomandările citEști te poartă printre repere ale identității din pasiune: ”Cine suntem” este volumul în care Stefanie Stahl îți propune să urmărești cum este posibil să înțelegi că fericirea poate să acționeze ca un drog și cât de importante sunt influențele care îți formează imaginea de sine.
”Valorile ne dau un scop în viață”

În martie îți propun cărți care îți conturează ”natura regenerărilor”, ca într-o lună în care primăvara începe să fie la ea acasă și când CitEști. Întrebare pregătitoare: Tu la ce cărți te gândești când îți zic de regenerare? Spune-mi în comentarii și vezi dacă intră pe lista smart CitEști de la Aleph News.
Clar, nu ezita să îmi spui tot așa ce cărți te-au prins pe tine din poveștile și investigațiile identității. Iar ca să rămânem în legătură apasă subscribe de aici, te rog și ducem mai departe petrecerea de carte.

actual, carte, english, media, util

The Art of Podcast with Ilaria Gaspari and Răzvan Țupa, on Sunday, live at 11.00 am. in the International Literature Festival Odessa at Goethe Institut Bucharest

Lasă un comentariu

There we go, Sunday, February 25th, 11 am:
The Art of Podcast
Ilaria Gaspari [I]: CHEZ PROUST / BACHMANN
Since October 2023, the Milan-born writer has been publishing her literary podcasts on works by well-known writers in collaboration with the Austrian Cultural Forum Rome and the Goethe-Institut Italy. The compositions of memories, quotations, excerpts and poems, some of which are original recordings of readings, also include a search for traces of Ingeborg Bachmann’s life in Rome.
Moderation: Razvan Tupa from CitEști


Language: English
This event can be watched online on YouTube or Facebook:

For Italian writer Ilaria Gaspari, known for her passion for podcasts dedicated to the works of famous writers, this year’s Odessa International Festival is an opportunity to remember the horrors of the two world wars: “I am coming to Bucharest thinking of two great European authors who lived in different historical moments, but were both touched by the consequences of one of the two world wars. I am thinking of Marcel Proust, who witnessed the collapse of his childhood, whose inexorable decline he had already observed and recorded, with the outbreak of the First World War. Then, my thoughts turn to Ingeborg Bachmann, who in her Austrian childhood experienced the trauma of the Nazi devastation and who would search throughout her life for a way to live in a historical moment in which the self is no longer submerged in history, but history is in the self.”

“It is not a weapon, because literature does not destroy; and it is indeed unequipped and vulnerable in the face of war, but it has the collective force of a voice that transmits words and thoughts. It is not a form of escape, but an open refuge, that is, open as a protection against horror,” added the beloved Italian writer.
Festival activities are held in English, Ukrainian, German and Romanian, with translation. Public access to the event is free of charge.

Is literature an escape? A voice? Or a weapon?

Founded in 2015, the International Literature Festival Odessa aims to highlight the cultural effervescence and international character of the city and to contribute to strengthening its ties with other cultural metropolises in Europe and on other continents. In 2023, ILFO is organized in Bucharest, Romania. The program of each edition expresses this aim, both through the selection of guest writers and the dialogues. Of particular importance in the architecture of the festival’s program is the overview of the cultural space of Eastern Europe and the Black Sea region. So far, almost 300 writers have taken part in the events of the Odessa International Literature Festival. Hans Ruprecht and Ulrich Schreiber have been running the festival since its creation.