Georgeta Drăghici: Avem astăzi la “polemici elementare” faţă în faţă poezia şi critica literară. Vă promiteam o întâlnire între un poet şi un critic. Poetul este Răzvan Ţupa, criticul, Daniel Cristea-Enache.
Daniel Cristea-Enache: Şi un gând bun pentru cei care ne ascultă
Între critic şi autorii de literatură propriu-zisă lucrurile nu au stat foarte bine. Tensiuni au existat mai mereu. Şi asta nu e în funcţie de generaţie, este în funcţie de personalităţile creatoare aş zice, ale celor care fac literatură şi care au impresia, de cele mai multe ori, că nu sunt înţeleşi şi că nu îi situează acolo unde sunt ei cu adevărat.
Între Răzvan Ţupa şi Daniel Cristea-Enache există o diferenţă de viziune în ceea ce priveşte poezia. De unde a început toată discuţia aceasta în contradictoriu.
r.ţ. Din punctul meu de vedere, lucrurile s-au “stricat” între noi în momentul în care mi-am dat seama că avem păreri asemănătoare. Nu e nimic mai greu decât să porneşti de la o părere comună. În ce priveşte lucrurile pe care le-ai spus mai devreme, eu sunt de acord, în principiu, cu criticii literari. Ei au dreptate să nu-I înţeleagă pe poeţi şi e dreptul lor să nu-i înţeleagă. Cred că în discuţiile de acest gen, de obicei, criticii literari sunt cei care ştiu despre ce vorbesc, poeţii fiind cei care se aprind, cei care au un adevăr subiectiv. În „ciocnirile” dintre mine şi Daniel, tocmai de aici au sărit scânteile. Ceea ce îi reproşam era o viziune la fel de subiectivă ca aceea a unui poet în abordarea textului.
G.D. A cui? Continuă lectura din emisiunea "polemici elementare" de la Radio România Cultural o dezbatere despre instrumentele dedicate poeziei de critica literară (partea I)
Arhive etichete: daniel cristea enache
Despre idoli, poezie si alte rataciri la Radio Romania Cultural cu Georgeta Draghici
Polemici elementare la Radio România Cultural (mai 2012) cu Georgeta Drăghici
Bun găsit la „polemici elementare” vă spune Georgeta Drăghici. Între critici şi autorii de literatură propriu-zisă, relaţia a fost dintotdeauna tensionată… cu excepţiile de rigoare. Scriitorul are impresia (de multe ori e şi adevărat) că e neînţeles de critica literară. Criticii cred şi ei că autorii se auto-iluzionează în privinţa valorii proprii şi asta e, adesea, adevărat. Realitatea e mai complicată, fiincă, uneori, rigiditatea, obtuzitatea şi lipsa unei sensibilităţi autentice faţă de literatură şi de mişcările ei permanente îi fac pe unii critici să nu înţeleagă ce se petrece în literatură, iar confuzia lor se răsfrânge asupra receptorilor. Iar scriitorii resping vehement orice manifestare critică, preferând, evident, cine nu îşi doreşte, numai elogiile. O privire echilibrată e greu de găsit.
Literatură şi polemici
G.D. Îi spun bun găsit astăzi la „polemici elementare” lui Răzvan Ţupa.
Bine v-am găsit.
G.D. Vorbeam, când ne-am întâlnit la „Scriitori la Microfon” împreună cu Monica Pillat şi discutam despre un volum al tău de poezie, despre viziunea pe care tu o ai asupra poeziei, care ar putea să stârnească polemici. Una ar putea să fie cu critica literară, cu Daniel Cristea-Enache, care are despre poeticitate o viziune opusă viziunii tale.
Pentru mine nu este o problemă să aibă cineva o poziţie opusă mie, mai ales că vorbim despre un critic literar, iar poziţia mea este una a unui om care scrie poezie. Aproape că este un clişeu să fie nemulţumiţi poeţii de criticii literari, dar, în cazul meu nu este vorba despre asta. Pe mine mă interesează mai puţin cine vorbeşte despre un volum şi mai mult ce spune. Ce vom discuta nu are nicio legătură cu ceva scris despre volumul meu „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti”. Mă gândesc numai la nişte perspective asupra poeziei care, din punctul meu de vedere, sunt cât se poate de opuse. Pe de o parte, vorbesc despre poezie ca artă a creativităţii şi, pe de altă parte, de perspectiva necesară (dar care, din punctul meu de vedere, s-a îndepărtat de ce era nevoie să facă), construirea unor idoli literari (să spunem), fie că ei fac parte din generaţia ‘80,’70 sau ’60, rămâne impresia că, de multe ori, expediem poezia şi, chiar, literatura. Putem să vorbim mai târziu despre diferenţele pe care le văd între poezie şi literatură.
G.D. Da, să reţinem ideea.
Vorbem despre felul în care se creează idoli în domeniile astea, un lucru care, poate, este necesar, pentru că oamenii au nevoie de modele şi este bine să le avem. Dar, atunci când uităm că modelul nu este omul respectiv, ci ceea ce el a scris, riscăm să trecem foarte uşor în poziţia opusă: distrugerea modelului. Şi acesta este felul în care în ultimii 20-30 de ani s-au tot construit generaţii exemplare de poeţi, ’60, ’80, ’90, numai pentru ca, pe urmă, să fie contestate vehement de următoarea generaţie.
Impotriva lipsei de profesionalism in judecarea poeziei
Abia a inceput anul si speram sa putem sa tragem o linie in spatele lipsei de profesionalism care a marcat judecata unora dintre cele mai importante premii pentru literatura din Romania. Din pacate, spectacolul continua.
Inaugurate anul trecut, premiile Agentiei de Carte pentru tineri scriitori includ o initiativa care ar fi trebuit sa fie salutara. Acordarea unui premiu pentru Cartea de poezie a anului. Faptul ca la prima editie acest premiu a fost acordat fara niciun fel de nominalizari nu a parut chiar asa exagerat pentru ca era vorba despre unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2010, „CarteaAlcool” de Ion Mureşan. Mai mult, premiul pentru Tânărul scriitor al anului a fost atunci atribuit Iuliei Militaru, unul dintre autorii meritorii lansaţi în ultimul timp. Despre alte nereguli la acele premii am mai vorbit.
Trecând un an de la acea ceremonie ne-am aştepta ca lucrurile să se fi liniştit, mai ales că premiile pentru tineri scriitori sunt girate în acest an de instituţii oficiale AFCN sau Ministerul Culturii. Agenţia de Carte a anunţat cu emfază o avanpremieră a premiilor. Din păcate pentru toţi cei implicaţi demersul de publicitate a rămas îndoielnic, autori care au depăşit vârsta limită (35 de ani) de înscriere la premii fiind listaţi la debut alături de autori care nici măcar nu sunt la prima carte (George Chiriac, Medeea Iancu, Andrei Zbîrnea).
În acelaşi fel, scriitori debutanţi sunt listaţi la secţiunea greşită (Latter edit Aleksander Stoicovici Bianca Burţa-Cernat, Adina Diniţoiu cu cate un prim volum de istorie si critica literara care lasa sa se intrevada ca noua viziune asupra literaturii tine de seriozitatea cu care sunt abordate textele si contextele departe de orice hiperbolizari) iar o carte pe care editura nu a apucat să o tipărească în 2011 a strâns chiar şi voturi de la cititori. Din pacate, principiul aplicat aici este acela ca o cascadorie de publicitate justifica orice, chiar si functionarea eronata a softului care centralizeaza voturile online, dupa cum se poate vedea in captura de mai jos, in care unul dintre volume are un punctaj cu minus.
Toate aceste inexactităţi nu afectează în niciun fel însă Gala Tinerilor Scriitori şi nici premiile, pentru că nu acestea sunt nominalizările. Potrivit regulamentului anunţat de organizatori, nominalizările vor fi stabilite de juriu şi vor consta în câte 3 titluri la fiecare sectiune dedicata tinerilor.
Problema principala a tuturor premiilor literare acordate in Romana este cu totul alta. Niciodata nu sunt justificate de membrii juriului decat cel mult in treacat.
Astfel a fost posibil ca Academia Romana sa acorde anul trecut un premiu pentru poezia din 2009 unui volum publicat in 2007. Ceea ce face cu atat mai grava situatia in care se afla premiile literare romanesti este faptul ca aceasta atitudine depreciaza chiar si premierea cartilor bune. Asa cum spuneam, anul trecut Gala pentru Tineri Scriitori a distins cu cele mai importante trofee (Cartea de poezie a anului si Scriitorul tanar al anului) doi autori intru totul merituosi. Dar cum au fost tratate cartile lor chiar de membrii juriului care le-a premiat?
Continuă lectura Impotriva lipsei de profesionalism in judecarea poeziei
Se reia cenaclul "Marin Mincu" si Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache , un drept la replica refuzat de Agentia de Carte
joi 3 februarie, ora 17,30, la sediul bibliotecii metropolitane se reia cenaclul „marin mincu”. citesc aida hancer şi cătălina catinoiu.
„Pe la 17 ani, întâmplător, mi-a venit ideea să-mi scriu cărţile, aşa că nu mi-a trebuit mult timp ca să neglijez puţin şcolile şi să mă întorc la lucrurile cu adevărat importante, adică la poezia altora- mai întâi, şi în cele din urmă la poezia mea. Aşa încât mi-am făcut bagajele (adică am adunat cam tot ce era util şi corect din jurul meu şi am aruncat nu în foc ci sub pat, fiindcă nu cred că „trebuie, tată, să rămâi între lucrurile utile”) şi am rupt-o la fugă din realitate.” zicea acum un an Aida Hancer pentru Biblioteca de poezie.
„M-a nascut mama mea, Liuba, pe 31.12.1981 si nu m-am nascut singura, asa cum am avut orgoliul sa cred la 5 ani.
Cind am plecat din Delta, am cautat sa impac lanturile cu libertatea, nuferii cu garoafele de plastic, Dunarea cu apa de chiuveta, iar singurul armistitiu posibil a fost poezia.
Mama, sa stii un lucru: copiii pling oricum, asa ca nu-ti face griji! Pling din momentul in care incep sa-si miste picioarele si nu inteleg daca e de rau sau de bine.” spune Catalina Cadinoiu pe site-ul Cartii romanesti.
Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache
Un drept la replică
Acest drept la replica a fost trimis Agentiei de carte in urma atacurilor repetate pe care le+a publicat la adresa mea. Singurul raspuns primit a fost cel prin care eram rugat sa postez pozitia mea drept comentariu. Din pacate, un drept la replica nu este un comentariu si orice regula privind presa prevede dreptul oricarei persoane atacate de a beneficia de spatiul dedicat atacului pentru a+si formula indreptarile. Agentia de presa nu are ce pierde incalcand aceste reguli. Dimpotriva, betoneaza banuielile ca nu are alt scop decat manipularea scenei culturale fiind cat se poate de straina de regulile unui dialog.
Îmi permit să îndrept câteva inexactități din editorialul semnat de Daniel Cristea Enache în rubrica pe care i-o oferiți:
Cum tânărul critic pe care îl găzduiește Agenția de Carte ține neaparăt să polueze spațiul virtual cu acuzații aberante la adresa persoanei mele, mă vad nevoit să îndrept câteva erori pe care poate graba, poate momentele grele din viață sau referințele mass media nefericite le-au lăsat să se strecoare în articolul intitulat „48 de ore”.
În primul rand, mă interesează să mă dezic de dezinformarea în legătură cu poziția pe care eu aș avea-o într-un scandal demn de poveștile cu asistente de emisiuni mondene care vorbesc singure. Continuă lectura Se reia cenaclul "Marin Mincu" si Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache , un drept la replica refuzat de Agentia de Carte