Arhive categorii: actual

informatii, stiri, premii de poezie

actual

Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima

3 comentarii

În perioada 13-15 ianuarie 2012 se desfăşoară la Botoşani, Bălţi şi Soroca Zilele Mihai Eminescu. Seria de manifestari include si decernarea Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia.

Potrivit presei Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu, care va fi acordat pe 15 ianuarie 2012, pentru Opera Prima, va fi în valoare de 3.000 de lei, dupa cum a declarat, pentru BotosaniNews, directorul Memorialului Ipoteşti, Miluţă Jîjîie. Premiul pentru Opera Omnia, în valoare de 10.000 de lei.

Juriul Premiului National Mihai Eminescu a facut publice numele Nominalizatilor pentru premiul Opera Omnia. Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop și Alexandru Călinescu au ales pentru acest an poetii care intra in discutiile pentru cel mai important premiu al poeziei de la noi. Cum tot vorbeam despre nevoia de justificari pentru premiile oferite, nu cred ca este o intamplare faptul ca in fiecare an laureatul premiului Eminescu a fost intampinat pe scena teatrului din Botosani cu un laudatio (in ultimii ani alcatuit de Mircea Martin) care poate fi gasit in fiecare numar din luna februarie al revistei Hyperion.
Ioana a pus cap la cap informatiile si avem niste prezentari de pe blogul ei.

Ov.-GenaruOvidiu Genaru (1934) a debutat în „Luceafărul” în 1964, iar în volum cu „Un șir de zile” (1966). A primit anul trecut premiul Opera Omnia la festivalul Toamna bacoviana in Bacau, orasul sau natal.
„Marea aruncă la ţărm manuscrise pierdute,/ àcele reci ale spaimei de apă./ O, crab bătrân, soare care nimiceşti şi învii totul,/ o, lucru de mână al mării! Moartea lucrează lacom./ Ne vom întoarce la var şi nisip oricum s-ar petrece/ viaţa cea de toate zilele./ Oul explodează în palmă şi cântăreţul scrie pe năluci./ Moliciuni perforate de rouă!/ înnoptăm într-o scoică; părul tău,/ draga mea, îmi luminează cina săracă.” (Marea)

ion mirceaIon Mircea (1947) a debutat cu volumul „Istm” (1971). Mircea Cărtărescu îl plasa în compania Angelei Marinescu, a lui Daniel Turcea și a lui Virgil Mazilescu în zona poetică în care persistă mari teme ale modernității, observând în textele sale „o latură ludică, mai puțin încrâncenată”
„Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaşte măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă şi arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentaţiei şi o ridic de subsuori/ şi măsurând-o cu braţele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroaşcă pe mâini şi pe faţă// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat şi festiv al fiinţei.” (Haute couture)

prelipceanuNicolae Prelipceanu (1942). a debutat în 1966 cu volumul „Turnul înclinat”. „Nicolae Prelipceanu se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximităţii, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreţ i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impre­sia unui „realism” asumat.” (Gheorghe Grigurcu)
„deşteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai aşteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinşi/ tac şi se tem se ascund unii după alţii/ totuşi cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloşi/ cu toţii s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ ştiţi/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ şi măturoiul chiar şterge această iluzie/ şi ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăţi// stăm, de o parte şi privim totul/ cu îngăduinţă/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deşteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veşnic somn uşor” (deşteaptă-te rămîne)

doina_uricariu2Doina Uricariu (1950) primul volum publicat a fost „Vindecările” in 1976.
„Numărătoarea s-a terminat/ Cinci degete de la o mână, cinci degete de la/ mâna cealaltă,/ Coastele ţin în coşul lor de calciu gălbui// făptura nu prea înaltă./ Deasupra lor, ca două toarte mai cresc/ din amfora cărnii, sânii cu vinişoare albastre sub/ piele,/ pe care îi mângâi de parcă ai învăţa un meşteşug/ de la împletitorul de nuiele,// de la cel ce suflă în băşica de sticlă/ boltiri şi muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie/ de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă/ cea din urmă căzută gutuie.” (Numărătoarea)

vasilevlad2Vasile Vlad (1941). a debutat in 1968 cu volumul „Pedepsele”. „Puse cap la cap, poemele lui Vasile Vlad alcătuiesc și ele un fel de discurs pe cont propriu, un soliloc ai spune dezordonat, dacă nu te-ai grăbi să nu vezi că este organizat totuși de persistența unei stări care alege din realitate doar formele și semnle deznădejdii” (Eugen Negrici)
„versurile lui Vasile Vlad bruschează, mai degrabă, printr-o dramatică, dureroasă neputință de asumare a oricărui protocol, a oricărei convenții, a oricărui cod.” ( Mircea Iorgulescu)
„Nu stă nimeni la umbra stejarului iarna,/ orb fiind nu-ți mai ștergi oglinda/ Știi să strigi: Am să mor, am să râd, nu cer nimănui să mă crează/ Urâți-mă. Slăbite-s împletiturile cărnii,/ Inima slabă ca un cal cu piedică la picioare/ Să nu mai zic odată că/ toți vorbim omenește și fiecare-și vorbește omenasca sa? Să zic de prapurii imediatului în/ tot ce-i culminant?/ și, mereu mai sprintenă ca niciodată?/ Moartea-evantai” (Cântecul III)

Pe blogul sau, Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, s-a grabit sa il felicite, deja, pe Ion Mircea pentru obtinerea acestui premiu, considerand ca „după toate probabilitățile, va primi tot pe 15 ianuarie, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Ramane sa vedem daca probabilitatile dambovitene se vor potrivi cu premiul de la Botosani.

Inca mai este asteptata anuntarea nominalizarilor pentru sectiunea de debut (Opera Prima) a Premiului Eminescu pentru anul 2011.

(Later edit- vezi primul comentariu de mai jos)

ZILELE EMINESCU

– programul manifestărilor –

Botoşani-Bălţi-Soroca

Continuă lectura Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima →

actual

Poezie 2011: ordinea poetică şi dezordinea poeziei

13 comentarii

Dacă din punctul de vedere al societăţii, anul 2011 rămâne un moment în care lumea a redescoperit cuvântul “revoluţie”, în zona poeziei româneşti nu am exagera dacă am vorbi despre semnele unei mişcări de evoluţie. Şi nu neapărat în termenii materiei poetice cât în ceea ce priveşte dezvoltarea unor instrumente funcţionale de comunicare a poeziei.

Anul trecut scriam în textul de sinteză relaţională că poezia românească a început să redescopere autori trecuţi cu vederea de modele zilei şi că începem să ne bucurăm de un peisaj complex al creaţiei poetice. În 2011, cărţile de poezie pot să deruteze orice cititor care ar avea pretenţia unei lecturi exhaustive, atât prin numărul mare de apariţii editoriale cât şi prin consistenţa viziunilor propuse. În acelaşi timp, lecturile superficiale, clasificările de ocazie, tot felul de topuri întocmite după tot felul de urechi critice au rămas fără niciun fel de relevanţă. Probabil că aici putem să căutăm una dintre liniile de forţă ale vitalităţii anului 2011 în materie de poezie: resurecţia responsabilităţii poetice individuale. Ce presupune această nouă responsabilitate şi care sunt coordonatele ei rămâne să clarificăm mai jos.

Evoluţii şi falimentul gândirilor literare totalitare

  1. Cărţile

Peisajul poeziei româneşti de azi este suficient de dinamic pentru a se regăsi exprimat aproape în întregime în apariţiile editoriale ale fiecărui an. Ca şi în 2010, cele mai spectaculoase volume de poezie au inclus deopotrivă reveniri ale unor autori consacraţi dar şi lecturi speciale asigurate de antologii tematice ori volume inedite ale unor autori care au debutat după anul 2000.

1.a Repere

Trăsătura cea mai pregnantă a volumelor ce alcătuiesc unul dintre cei mai bogaţi ani ai poeziei în ultima vreme este conturarea unei dimensiuni ce combină mizele personale şi pe cele literare la nivelul celor mai reuşite texte publicate. „La masă cu Marx” este noul volum semnat de Matei Vişniec la Cartea românească. Din punctul de vedere al trăsăturii pomenite aici este cea mai reprezentativă carte de poezie a anului trecut. Vişniec îşi decupase de la primele poeme publicate un profil poetic în care conlucrau detaliile intimiste (formulate cu ştiinţa unei dozări afective discrete, până la adevărate explozii de frumuseţe) şi aluziile sociale. Dacă poezia trebuie să fie frumoasă, noul volum al lui Matei Vişniec oferă câteva piese grele în acest domeniu. „Ea trăieşte în corpul meu” sau „Uluitor de frumoasă era ea” sunt realizări care lasă mecanica poemului să se scufunde sub jocul unui sentimentalism preţios, infuzat de prospeţimea unui discurs contemporan. Mai mult, poemul care dă titlul volumului, „La masă cu Marx” este una dintre puţinele abordări lirice din ultimii 20 de ani care nu se dovedesc depăşite de tema ieşirii din comunism. Asumarea istoriei în locul judecării ei trebuie să recunoaştem că nu este domeniul preferat al comunicării publice româneşti. Şi totuşi poetul Matei Vişniec reuşeşte acest lucru.

Continuă lectura Poezie 2011: ordinea poetică şi dezordinea poeziei →

actual

Lipsa de profesionalism la putere. Din nou despre premii pentru poezie: Academia Romana anunţă că acordă un premiu pe 2009 unui volum din 2007

Un comentariu

Academia Română a anunţat lista premiilor pentru anul 2009.
Între cele 14 secţiuni în care sunt grupate cele mai bine de 80 de distincţii, în zona rezervată literaturii găsim şi premiul pentru poezie, „Mihai Eminescu”. Pentru anul 2009 citim că laureatul este Daniel Corbu pentru volumul „Eonul Marelui Desant”. Evident, fiind vorba despre unul dintre poeţii importanţi ai ultimelor decenii distincţia este dincolo de orice discuţie, chiar dacă poeta Angela Marinescu a refuzat în acest an să împartă premiul cu Daniel Corbu preferând să se retragă, motivele invocate au fost personale. Din păcate, însă, Academia a lăsat să se strecoare în lista premiilor anunţate o neclaritate.

În mai multe locuri (site-ul scriitorului, românia literara) volumul lui Daniel Corbu este prezentat ca apărut în anul 2007. Să fie premiat pentru anul 2009 este o dovadă de lectură ciudată a membrilor Academiei Române, care s-ar putea să se fi referit la volumul poetului ieşean din 2009, „Evanghelia dupa Corbu/Il vangelo secondo Corbu„. Dar cum premiile româneşti în continuare sunt acordate fără niciun fel de explicaţii şi justificări din partea celor care le acordă nu rămâne decât să ne închipuim că la transcrierea listei oficiale Academia Română a greşit. Presa ieseana a anuntat premiul, precizând anul apariţiei volumului, fara ca neconcordanta 2007-2009 sa fie discutata. Mai mult, antologia critica semnata de Daniel Corbu a fost premiata de Uniunea Scriitorilor din Moldova chiar in toamna lui 2007, la Salonul International de Carte de la Chisinau.

Pentru anul 2007, premianţii academiei au fost la poezie volumul „Centura de castitate” de Nichita Danilov şi „Gheara de fum” de Ion Hadârcă.

Din păcate, erori sau forţări ale regulamentelor de acest fel discreditează autoritatea premiilor chiar şi atunci când ele sunt meritate cum este cazul de faţă. O simplă argumentare a premiilor acordate sau măcar o privire aruncată pe pagina de titlu a volumului premiat ar fi informat Academia cu privire la anul apariţiei.

Chiar şi fiind o simplă eroare de transcriere, secţia de filologie şi literatură a Academiei Române condusă de Eugen Simion arată şi prin acest „amănunt” câtă legătură are cu realitatea literaturii.

P.S. Asa cum noteaza si Horia Garbea, presedintele ASB, lista premiilor este deja publica, ramane de vazut si cand or sa invete literatorii celui mai inalt for cultural românesc sa facă diferenta intre o carte editata in 2007 si una din 2009.