Arhive etichetă: Opera Omnia

În apărarea domnului Manolescu și a Premiului Național „Mihai Eminescu”

Așa cum era de așteptat de la primele reproșuri adresate juriului care a hotărât la Botoșani controversata decernare a Premiului Național „Mihai Eminescu” pentru anul 2014, nelămuririle reale au tins să se piardă în mulțimea de gesturi violente și probleme personale pe care detractorii de serviciu i le-au adresat mai ales lui Nicolae Manolescu. Critici articulate aduse modului în care s-a procedat în acest an pentru alegerea câștigătorului tind să fie trecute în planul secund de corul de huiduieli, lirisme subiective și atacuri la persoană care îl au ca țintă pe cel care cândva era autoritatea supremă în manualele de literatură.

Problemele identificate la capătul unei investigații serioase de Florin Iaru, ori de Alex Goldiș care reușește să contureze cu exactitate vina lui Nicolae Manolescu în această chestiune, și Bogdan Crețu, concentrat asupra importanței Premiului supus acum abuzurilor de cel care am aflat că a fost, de la Paris, președinte „de facto” al juriului național sunt acoperite de zumzetul inept al atacurilor la persoană. Citește în continuare În apărarea domnului Manolescu și a Premiului Național „Mihai Eminescu”

Nominalizările pentru Premiul Naţional de Poezie ”Mihai Eminescu” (Opera Omnia si Opera Prima) 2013

După ce premiul pentru poezie al Academiei a fost compromis, după ce premiile acordate tinerilor scriitori s-au transfosrmat în jocuri de cabinet și de club hermetic, iar distincțiile Uniunii de profil nu mai au nici măcar credibilitatea unor premii acordate pe toane și prezență, singurul premiu românesc pentru poezie care reușește să mai însemne ceva se decernează anual, pe 15 ianuarie la Botoșani. Au fost anunțate nominalizările pentru cea de-a XXII-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie ”Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, care este acordat de Primăria Municipiului Botoșani.

Mircea Cărtărescu a debutat în 1971 cu poezii în revista România literară. El a publicat în 1980 volumul de poezii “Faruri, vitrine, fotografii…”, care a obţinut, în acelaşi an, Premiul Uniunii Scriitorilor. A mai scris “Poeme de amor”- 1983, “Totul”- 1985, “Levantul”- 1990 (Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990), “Dragostea. Poeme (1984-1987)”- 1994, “50 de sonete de Mircea Cărtărescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu”- 2003, dar şi “Nimic. Poeme (1988-1992)”- 2010.

Se vărsa umbrirea serii în arhipelag, şi mii

Cornuleţe scot din valuri insulele fumurii.

Pe rotunda de lemn cîrmă vezi un mugure că creşte

Şi o coadă cu ghimpi palizi din obadă să iveşte,

Şi în vîrvu-i se desface un boboc ca de rubin:

Este trandafilul serii din cuprinsul levantin.

El desfoaie foi de purpur peste ceriul de rază,

El umbreşte cu văpaia-i apa care schinteiază,

El pogoară-n suflet focul dorului nemărginit:

Dor de ducă, dor de arme, dor de mări, dor de iubit.

Gul arzînd în alizee şi picîndu-i focu-n golfuri,

Desfoindu-se pe insuli şi pe case şi pe corturi

Zugrăvînd cu aur boturi de caice pe cleştar,

Punînd sînge pe tăişe, iar pe sîni enibahar,

Gul vestind cu spuza-i ţara împăratului biulbiul:

Noaptea cea cu berlianturi, de la Roma la Moşul.

Manoil intră-n cămară şi luă peana despicată,

O vîrî în călămară ca în inem-o săgeată

Şi cu rumena cerneală ca un sînge scrise: „Odă

La Valahia săracă, jăcuită de Lup-vodă”.

Şterse; scrise: „Eleghie la mormînţii din străbuni,

Pentru ca să se vădească jalea tristei naţiuni”:

„Cînd plînge filomena în crîng de rosmarine

Şi gîrle se-ncreţesc, Insecta chiar cînd cîntă sub razele divine

Ce spre apus grăbesc, Eu perna ud cu lacrimi, că-mi vine-n amintire

A patriei nevoi,

Şi-o mare fulgeroasă îmi creşte în simţire Umblată de strigoi!

Nicolae Prelipceanu (n. 10 august 1942, Suceava) a urmat liceul la Curtea de Argeș și a absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A debutat în 1966 cu volumul “Turnul înclinat”. Au urmat “Arheopterix” (1973), “Întrebaţi fumul” (1975), “De neatins, de neatins” (1978), “Jurnal de noapte” (1980), “Un civil în secolul douăzeci” (1980), “Fericit prin corespondenţă” (1982), “Degetul de gheaţă” (antologie, 1984), “Arma anatomică” (1985), “Maşina de uitat” (1990), “Binemuritorul” (1996), “Ce-ai făcut în noaptea Sfântului Bartolomeu” (antologie, 1999), “un teatru de altă natură” (2006), “portret sumar al unui necunoscut de altădată” (2011) și “la pierderea speranţei” (2012)

Cred ca numele său apare între nominalizările Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” de prin 2004. din 2002 (vezi comentariu N.P.).

aşa cum v-am mai spus şi altădată în timpul vieţii voastre nu vântul ne va mătura pe toţi ci câte un vânt pe fiecare

când începe să bată al meu pentru voi e linişte şi pace o atmosferă paşnică se desfăşoară de jur împrejur inexplicabil cum în partea aceea a pământului lucrurile stau atât de diferit

nu ne înţelegem noi unii cu alţii şi nici noi pe noi

căci nu se ştie când vântul personal numit şi îngerul păzitor se va trezi şi se va apleca doar o clipă

asupra unei biografii fericite dându-i un sens mai pur

frunzuliţele verzi

să pictezi o ramură de bambus nesfârşită pe care n-ai

văzut-o

niciodată

şi fiecare frunzuliţă verde să-ţi ia o zi din viaţă astfel încât ea să fie tânără şi tu foarte bătrân la sfârşit

să te întrebi atunci la ce bun toate astea când s-ar fi putut altfel petrece totul şi viaţa şi frunzuliţele verzi şi chiar ramura de bambus cu foşnetul ei foarte subtil cu tot ()

Ovidiu Genaru (Ovidiu Bibire) s-a născut în 1934 la Bacău. A publicat “Un şir de zile” (1966), “Nuduri”(1967), “Ţara lui p”(1969), “Patimile după Bacovia” (1972), “Bucolice”(1973), “Goana după fericire”, (1974), “Elogii” (1974), “Madona cu lacrimi” (1977), “Poeme rapide” (1983), “Flori de câmp” (1984), “Am mai vorbit despre asta” (1986), “Patimile după Bacovia” (1986), “Orient, pardon!”(1999).

La marginea crângului de mesteceni subţiri

mi-amintesc:

casa părintească albeşte în fundul

provinciei, acolo regii sunt obosiţi.

Uşor în cuvinte fără de noimă

se prefac zilele vieţii mele.

Pe coline în pâlc mă aşteaptă zeiţa fumuriilor spectre,

pe care cărări să ajung?

Soarele şi luna sunt cerceii morţii.

Primăvara clatină mormintele, stinşi

sunt cărbunii plăcerilor de odinioară.

Ion Mureșan (n. 1955, Vultureni, județul Cluj) a debutat cu “Cartea de iarnă” (1981), și au urmat “Poemul care nu poate fi înțeles” (1993) și “cartea Alcool”(2010).

(…) Şi până la amiază oraşu-i ca purpura.

Până la amiază de trei ori se face toamnă, de trei ori se face primăvară,

de trei ori pleacă şi vin păsările din ţările calde.

Iar ei vorbesc şi vorbesc, despre viaţă. Despre viaţă,

aşa, în general, chiar şi alcoolicii tineri se exprimă

cu o caldă responsabilitate

şi dacă se mai bâlbâie şi se mai poticnesc

nu-i din cauză că ar expune idei teribil de profunde,

ci pentru că inspiraţi de tinereţe

ei reuşesc să spună lucruri cu adevărat emoţionante.

Dar Dumnezeu, în marea Lui bunătate, nu se opreşte aici.

Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului

şi îi invită pe alcoolici să privească.

Şi chiar dacă din cauza tremuratului nu reuşesc să vadă

decât un petec de iarbă,

tot e ceva peste fire.

Până când se scoală unul şi strică totul. Şi zice:

„În curând, în curând va veni seara,

atunci ne vom odihni şi vom afla împăcare multă!”

Atunci unul după altul se scoală de la mese,

îşi şterg buzele umede cu batista

şi le este foarte, foarte ruşine.

Marta Petreu a debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme “Aduceți verbele”. Alte volume de poeme:”Dimineata tinerelor doamne” (1983), “Loc psihic” (1991), “Poeme nerușinate” (1993); “Cartea mâniei” (1997); “Apocalipsa dupa Marta” (1999); “Falanga” (2001); “Scara lui Iacob” (2006).

Asteapta. Mai este de mers. Pâna dincolo mai asteapta

Nici o exasperare nu-i destul de acuta

nici o violenta destul de intensa

Launtric sfarâmata – nimic nu ma omoara

Mai asteapta. Mai este. Pâna dincolo mai asteapta

Parasita de gratie stau si astept

fiara de prada amantul cel tânar

El – mutul luntrasul îngerul trecerii

Dorinta de viata somnul adapostul umed credinta

jocul castalian cu monade

carnea noastra pulsatil poftitoare

sunt numai costume: de frivol carnaval de bâlci satesc

de divort de parazi militare

Un cerc negru se face tandari si se reface pe creierul meu

o obada

Noaptea la trei dimineata la patru la cinci

stau cu capul în palme. Oho. Carbonizata sunt. Pomul vietii a murit

Ma contin în ghearele mele osoase

cum contine o urna cenusa

Domine somnoros Domine absent Domine vid

nici o violenta nu-i de ajuns pentru mine

din pacate nimic nu ma poate ucide nimic nu ma termina nimic nu ma poate odihni

El luntrasul îngerii trecerii amantul cel tânar animalul fierbinte

de prada

el întârzie el se lasa dorit

Constantin Abăluță (n. 1938, București), printre altele, a publicat poezie în volumele “Lumina pământului” (1964), “Piatra” (1968), “Psalmi” (1969), “Unu” (1970), “Eww Erre” (1972), “Poèmes. Art et poésie” (1973), Există (1974), “Iubiri” (1974), “Călătorii” (1977), “Obiecte de tăcere” (1979), “Violența memoriei pure” (1980), “Aerul, mod de folosință” (1982), “Planor” (1983), “11 erezii” (1985), “A sta în picioare” (1986), “Singurătatea ciclopului” (1988), “Aceleași nisipuri” (1995), “Marină într-un creier” (1995), “Camera cu mașini de scris” (1997), “Drumul furnicilor” (1997), a doua ediție în 2011, “Cârtița lui Pessoa” (1999), “Mic manual de tăcere” (1999), “Odăile” (2001), “Terasa” (2002), “Les Chambres. Les Parols” (2003), “Intrusul” (2005), “Bazooka Girl” (2012)

Mă-ntreb cum de rezist între atâtea

zile lipsă și zile în plus

am pielea bãtucită și creierul așijderea

cel care mă cheamă la masă

mă urmăreste vreme-ndelungată

în mâna lui dreaptă : ceasul

în mâna lui stângă : busola

poate că așa voi ajunge

să-mi dau seama de ce tândălesc

printre atâtea strãzi care nu duc nicăieri (sursa )

Gheorghe Grigurcu (n. 1936, Soroca, România, astăzi în Republica Moldova) a publicat volumele de poezie “Un trandafir învață matematica” (1968), “Trei nori” (1969), “Râul incinerat”  (1971), “Salută viața” (1972), “Înflorirea lucrurilor” (1973), “Apologii” (1975), “Rigoarea văzduhului” (1978), “Contemplații” (1984), “Cotidiene” (1986), “Oglinda și vidul” (1993), “Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului” (1996), “Nimic n-ar trebui să cadă” (1997), “Amarul Târg” (1997), “Dealul purtat de scripeți” (1999), “Spațiul dintre corole” (2000), “Acul și steaua” (2001), “De unde până unde” (2002), “Natură moartă și vie” (2003), “Un trandafir învață matematica”, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (2004),

“Calendar” (2004), “Fiindcă” (2005), “Castele în Spania” (2005), “Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă” (2006), “Muzeu” (2008), “Cerc și punct” (2010), “Nimic n-ar trebui să cadă” (2011)

Buzele tăioase aruncate la fier vechi

pălării la modă-n interiorul tigvelor

pelerinele muntelui înfasurându-i strâns coastele

vid care-ți umple odaia și iese alene pe fereastră ca un fum

miros rotindu-se la nebunie cum o sfârlează

mănuși incandescente cum filamentele becurilor

cuvinte ce se scutură din frază

sunete ce se scutură din cuvânt

aidoma stropilor de ploaie

gradina ratacita într-un pantof

gânduri pe care le-mprumutam cu dobânda.

Până acum premiul a fost câștigat de Mihai Ursachi (1991),  Gellu Naum (1992), Cezar Baltag (1993), Petre Stoica (1993), Ileana Mălăncioiu (1995), Ana Blandiana (1996), Ştefan Augustin Doinaş (1997), Mircea Ivănescu (1998), Cezar Ivănescu (1999), Constanţa Buzea (2000),  Emil Brumaru  (2001), Ilie Constantin (2002), Angela Marinescu (2003), Şerban Foarţă (2004), Gabriela Melinescu (2005), Adrian Popescu (2006), Mircea Dinescu (2007), Cristian Simionescu (2008), Dorin Tudoran (2009), Dinu Flămând (2010) și Ion Mircea (2011). Pe lângă premiul Opera Omnia, din 1998, Memorialul Ipotești acordă și un premiu Opera Prima pentru debut în poezie. Dacă, în ceea ce privește debutanții, juriul a mai scăpat și câte un autor care s-a pierdut,  ulterior sau chiar înainte de decernarea distincției, în ceea ce privește premiul pentru întreaga carieră, poeții aleși au fost mereu, după cum se poate vedea, de primă mărime. În fond, este și singurul premiu care beneficiază de o justificare, redactată în fiecare an de criticul Mircea Martin.

Dintre volumele de debut, juriul a ales să nominalizeze următoarele titluri:

„Cârtiţa de mansardă” Teodora Coman (Casa de editură Max Blecher)
„distanţa mea de lume e bine măsurată:/ chiar şi la cea mai strânsă îmbrăţişare/ se intercalează inevitabil un sân/ o mare mereu secată/ de lapte//”
“epistola din filipeni” Anatol Grosu (Casa de editură Max Blecher)
“când badea gheorghe se certa cu nenica eu mă rugam/ să nu se încleşteze inima lui/ care ca un pumn împărţea dragostea tuturor/ celor ca el/ am impresia că badea gheorghe/ se căuta prin sat/ deseori seara se întorcea acasă/ desenând cardiograma filipeniului/”
„gringo” Radu Nitescu (cdpl)
“cȃt de repede se schimbă lucrurile aici/ ți-a murit cățelul iarna trecută/ acum ai altul, un pui/ şi mie mi s-a spart încă un dinte/ şi nu ştiu unde e cel mai ieftin stomatolog din bucureşti/ cățelul tău creşte din ce în ce mai mult/ vin ani la fel ca ăsta din urmă/ aici, în fiecare toamnă, poezia mai încearcă o dată/ ca lordul voldemort/ şi reuşeşte încă puțin.//”
„te aştept ca pe un glonte” Ana Puşcaşu (cdpl)
„îți potrivești pătura pe aliniamentul de tragere/ restul sunt alături de tine/ gata să te lovească”
„restul serii ni-l petrecem împreună/ în altă rezervă de spital unde ne amintim/ mult mai uşor primele defilări”
„Lovitura de cap” Alex Văsieş (CDPL)
„O să te întinzi, după o zi de birou,/ şi o să mă loveşti în moalele capului./ Sau după ce-ţi deschei sandalele, priveşti în jur,/ o rotaţie completă, şi împingi aer proaspăt în obrazul meu./ Sau, cu aceeaşi mişcare,/ îmi dai în moalele capului,/ eu amplific şi trec mai departe.//”

„Cârtiţa de mansardă” Teodora Coman (Casa de editură Max Blecher)

„distanţa mea de lume e bine măsurată:/ chiar şi la cea mai strânsă îmbrăţişare/ se intercalează inevitabil un sân/ o mare mereu secată/ de lapte//”
“epistola din filipeni” Anatol Grosu (Casa de editură Max Blecher)
“când badea gheorghe se certa cu nenica eu mă rugam/ să nu se încleşteze inima lui/ care ca un pumn împărţea dragostea tuturor/ celor ca el/ am impresia că badea gheorghe/ se căuta prin sat/ deseori seara se întorcea acasă/ desenând cardiograma filipeniului/”
„gringo” Radu Nitescu (cdpl)
“cȃt de repede se schimbă lucrurile aici/ ți-a murit cățelul iarna trecută/ acum ai altul, un pui/ şi mie mi s-a spart încă un dinte/ şi nu ştiu unde e cel mai ieftin stomatolog din bucureşti/ cățelul tău creşte din ce în ce mai mult/ vin ani la fel ca ăsta din urmă/ aici, în fiecare toamnă, poezia mai încearcă o dată/ ca lordul voldemort/ şi reuşeşte încă puțin.//”
„te aştept ca pe un glonte” Ana Puşcaşu (cdpl)
„îți potrivești pătura pe aliniamentul de tragere/ restul sunt alături de tine/ gata să te lovească”
„restul serii ni-l petrecem împreună/ în altă rezervă de spital unde ne amintim/ mult mai uşor primele defilări”
„Lovitura de cap” Alex Văsieş (CDPL)
„O să te întinzi, după o zi de birou,/ şi o să mă loveşti în moalele capului./ Sau după ce-ţi deschei sandalele, priveşti în jur,/ o rotaţie completă, şi împingi aer proaspăt în obrazul meu./ Sau, cu aceeaşi mişcare,/ îmi dai în moalele capului,/ eu amplific şi trec mai departe.//”

Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima

În perioada 13-15 ianuarie 2012 se desfăşoară la Botoşani, Bălţi şi Soroca Zilele Mihai Eminescu. Seria de manifestari include si decernarea Premiului Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia.

Potrivit presei Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu, care va fi acordat pe 15 ianuarie 2012, pentru Opera Prima, va fi în valoare de 3.000 de lei, dupa cum a declarat, pentru BotosaniNews, directorul Memorialului Ipoteşti, Miluţă Jîjîie. Premiul pentru Opera Omnia, în valoare de 10.000 de lei.

Juriul Premiului National Mihai Eminescu a facut publice numele Nominalizatilor pentru premiul Opera Omnia. Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop și Alexandru Călinescu au ales pentru acest an poetii care intra in discutiile pentru cel mai important premiu al poeziei de la noi. Cum tot vorbeam despre nevoia de justificari pentru premiile oferite, nu cred ca este o intamplare faptul ca in fiecare an laureatul premiului Eminescu a fost intampinat pe scena teatrului din Botosani cu un laudatio (in ultimii ani alcatuit de Mircea Martin) care poate fi gasit in fiecare numar din luna februarie al revistei Hyperion.
Ioana a pus cap la cap informatiile si avem niste prezentari de pe blogul ei.

Ov.-GenaruOvidiu Genaru (1934) a debutat în “Luceafărul” în 1964, iar în volum cu “Un șir de zile” (1966). A primit anul trecut premiul Opera Omnia la festivalul Toamna bacoviana in Bacau, orasul sau natal.
“Marea aruncă la ţărm manuscrise pierdute,/ àcele reci ale spaimei de apă./ O, crab bătrân, soare care nimiceşti şi învii totul,/ o, lucru de mână al mării! Moartea lucrează lacom./ Ne vom întoarce la var şi nisip oricum s-ar petrece/ viaţa cea de toate zilele./ Oul explodează în palmă şi cântăreţul scrie pe năluci./ Moliciuni perforate de rouă!/ înnoptăm într-o scoică; părul tău,/ draga mea, îmi luminează cina săracă.” (Marea)

ion mirceaIon Mircea (1947) a debutat cu volumul “Istm” (1971). Mircea Cărtărescu îl plasa în compania Angelei Marinescu, a lui Daniel Turcea și a lui Virgil Mazilescu în zona poetică în care persistă mari teme ale modernității, observând în textele sale “o latură ludică, mai puțin încrâncenată”
„Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaşte măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă şi arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentaţiei şi o ridic de subsuori/ şi măsurând-o cu braţele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroaşcă pe mâini şi pe faţă// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat şi festiv al fiinţei.” (Haute couture)

prelipceanuNicolae Prelipceanu (1942). a debutat în 1966 cu volumul “Turnul înclinat”. “Nicolae Prelipceanu se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximităţii, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreţ i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impre­sia unui “realism” asumat.” (Gheorghe Grigurcu)
“deşteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai aşteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinşi/ tac şi se tem se ascund unii după alţii/ totuşi cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloşi/ cu toţii s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ ştiţi/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ şi măturoiul chiar şterge această iluzie/ şi ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăţi// stăm, de o parte şi privim totul/ cu îngăduinţă/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deşteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veşnic somn uşor” (deşteaptă-te rămîne)

doina_uricariu2Doina Uricariu (1950) primul volum publicat a fost “Vindecările” in 1976.
“Numărătoarea s-a terminat/ Cinci degete de la o mână, cinci degete de la/ mâna cealaltă,/ Coastele ţin în coşul lor de calciu gălbui// făptura nu prea înaltă./ Deasupra lor, ca două toarte mai cresc/ din amfora cărnii, sânii cu vinişoare albastre sub/ piele,/ pe care îi mângâi de parcă ai învăţa un meşteşug/ de la împletitorul de nuiele,// de la cel ce suflă în băşica de sticlă/ boltiri şi muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie/ de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă/ cea din urmă căzută gutuie.” (Numărătoarea)

vasilevlad2Vasile Vlad (1941). a debutat in 1968 cu volumul “Pedepsele”. “Puse cap la cap, poemele lui Vasile Vlad alcătuiesc și ele un fel de discurs pe cont propriu, un soliloc ai spune dezordonat, dacă nu te-ai grăbi să nu vezi că este organizat totuși de persistența unei stări care alege din realitate doar formele și semnle deznădejdii” (Eugen Negrici)
“versurile lui Vasile Vlad bruschează, mai degrabă, printr-o dramatică, dureroasă neputință de asumare a oricărui protocol, a oricărei convenții, a oricărui cod.” ( Mircea Iorgulescu)
“Nu stă nimeni la umbra stejarului iarna,/ orb fiind nu-ți mai ștergi oglinda/ Știi să strigi: Am să mor, am să râd, nu cer nimănui să mă crează/ Urâți-mă. Slăbite-s împletiturile cărnii,/ Inima slabă ca un cal cu piedică la picioare/ Să nu mai zic odată că/ toți vorbim omenește și fiecare-și vorbește omenasca sa? Să zic de prapurii imediatului în/ tot ce-i culminant?/ și, mereu mai sprintenă ca niciodată?/ Moartea-evantai” (Cântecul III)

Pe blogul sau, Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, s-a grabit sa il felicite, deja, pe Ion Mircea pentru obtinerea acestui premiu, considerand ca “după toate probabilitățile, va primi tot pe 15 ianuarie, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Ramane sa vedem daca probabilitatile dambovitene se vor potrivi cu premiul de la Botosani.

Inca mai este asteptata anuntarea nominalizarilor pentru sectiunea de debut (Opera Prima) a Premiului Eminescu pentru anul 2011.

(Later edit- vezi primul comentariu de mai jos)

ZILELE EMINESCU

– programul manifestărilor –

Botoşani-Bălţi-Soroca

Citește în continuare Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima