infinitul brownian din degetele mele mă atrage
cosmotic
pieţele de homo sapiens din toate continentele, în
mutaţie
nu mă vor mai vinde şi cumpăra.
Revin la mine: un germene frenetic în metamorfoză
într-o pungă cu lichid amniotic, largă cât deşertul
Sahara;
înşurubat în spirala caldă, evolutivă
purtat de o rază albastră ţîşnind dintr-o preistorică
iurtă
spre chemarea iubitoare, şuşotitoare din constelaţia
Lira
stabilită temporar în oraşul fără circumferinţă –
dar la dracu cu suferinţa, la gunoi cu contorsionatul
sentiment
Îmi cutreier dezinhibată circumvoluţiunile cerebrale –
dune şi prăpăstii şi piscuri, o placă de calculator
inflamabilă
labirint bombat care gestează luciditate şi miros de
bucătărie –
ţelul meandrelor deocamdată îmi scapă
îndreptat oare spre punctul Omega ?
Mă aflu peste tot şi nici unde Continuă lectura Magda Cârneci la Cafeneaua critică