Dincolo de toate temele și exercițiile zilnice din seria interpersonală a atelierelor de poezie de la Festivalul Licart 2015, i-am urmărit cu gura căscată pe cei care au participat trecând foarte repede de la joc la formulări consistente cu o ușurință pe care foarte rar o vezi chiar și la scriitori cu experiență. Fotografiile lui Cristian Munteanu pentru Licart au surprins câteva momente din întâlnirea dedicată „problemelor poeziei de azi”.

„Azi a fost primul atelier propriu-zis, cu exerciții și teme. La început Răzvan a vorbit puțin, a citit Beckett, o chestie pe care a zis-o mi s-a părut mișto: literatura nu trebuie neapărat privită drept un proces evolutiv. Exercițiul a fost simpatic, să inventeze fiecare un nume de trupă, genul pe care îl cântă, un setlist și niște versuri. Când eram a noua și toată lumea asculta rock și toți învățam să cântăm la chitară, ăsta era un joculeț din timpul pauzelor, să ne gândim la nume tâmpite de formație și după ce gen ar compune. La atelier tot așa, Mihnea a venit cu o trupă punk pentru intelectuali, Crina cu un grup black infected satanic metal, eu cu o trupă de ska cu instrumente orientale cu titluri posh, cu concerte în baruri subterane, dar la care se bea vin și se stă pe scaun. S-a râs, Răzvan ne-a și filmat, cred că a ajutat că am început cu ceva simplu, distractiv, toată lumea spunea că e panică, că o să iasă doar chestii proaste la atelierele astea, eu știu că am zis că nu înțeleg cum aș putea scrie de două ori pe zi o săptămână întreagă. Ce am făcut azi ne-a dat puțin curaj.”

Mircea-Andrei Florea de la Colegiul Național „Sfântul Sava”, București

Prima zi de atelier ne-a prins pe fiecare, cum s-ar zice, în tripul lui. Un pic dezorientați, un pic somnoroși, așa, cam ca țânțăreii după o ploaie de vară, ne-am adunat  în marele balon alb (baza sportivă din curtea hotelului) și ne-am așezat cuminți pe băncuțele suporterilor, așteptând ca Răzvan să demonteze zidul mental dintre noi și realitate (scuze Răzvan că te-am lăsat să faci toată treaba).

Pentru început am fost despuricați de nelămuririle noastre în legătură cu atelierele  (nu foarte puține), urmând ca în continuare să dezgolim, pe rând, dorințele pe care le avem cu privire la activitățile din această săptămână.

Astfel,în timp ce Mircea visează la ceva chill, un scris relaxat, care să ne ajute, eventual, să alcătuim scheletul unor poeme post-tabără, Florina simte nevoia unor  lămuriri cu privire la subiectele  „cliche” iar Ana Maia vrea să ia contact cu un alt fel de poezie față de cel pe care îl abordează ea.

După ce a notat așteptările fiecăruia, șamanul micuțului nostru trib- Răzvan- a bifat o parte din răspunsurile la întrebările puse anterior, pentru ca mai apoi să începem  distracția cu un exercițiu de creative writing, constând  în conceperea unei fișe de felul Wikipedia a unei trupe inventate. Numele trupei, titlurile albumelor și ale principalelor piese, precum și versurile acestora, dar și un scurt istoric cu detaliile apetisante despre membrii trupei nu au lipsit.

 Printre cei a căror trupă aș asculta-o fără rețineri se numără Crina cu ai ei Boșimanii, din sfera  „black infected satanic metal”  și Bogdan cu Continuum, un experiment cu influențe sălbatice, venite tocmai din Africa; însă ,nu m-aș da în lături nici de la unul dintre concertele trupelor Nepotrivit (Cosmina), 1000 de cuvinte pentru Diana (Ana Maria), Stricat (Florina), Brian Eno laying în Nepal  Death (Mihnea), Kalles (Claudia) și Abajur – o trupă posh (Mircea).

 În încheiere am primit drept temă construirea unui poem folosind drept materie primă fraze random auzite la masă ( gustul cartofului, culoarea supei- experimentele oculte primând), motiv pentru care aștept nerăbdătoare următorul atelier și creațiile scumpilor mei tovarăși amin.