Arhive etichete: festivaluri

Sezon de festivaluri de poezie prin România

Deşi este un gen literar despre care se spune de obicei că nu prezintă interes pentru public, întâmplarea a făcut că luna mai adună nu mai puţin de patru festivaluri româneşti dedicate poeziei. O trecere în revistă a programului fiecărei manifestări poate să atragă atenţia asupra felului în care este tratată poezia azi chiar de cei care îşi asumă rolul de promotori ai genului în România. Am păstrat mai jos multe dintre formulările din comunicatele de presă ale organizatorilor pentru a putea remarca cât drum are de parcurs poezia românească până la reflectarea normală a propriilor evenimente pornind de la diferite clişee sforăitoare.

 

Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” la Târgovişte

Tu cum recunoşti poezia?

 

Undeva în zona locurilor comune din orice vreme şi-a făcut tabără prejudecata potrivit căreia poezia ar fi într-un singur fel. Anul acesta, dintre cele 52 de grupaje trimise la concursul din cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” am adunat mai bine de 20 de serii de poeme care ar fi putut să câştige fără probleme orice premiu. Fiecare dintre cei pe care deopotrivă juriul dar şi premiile speciale i-au selectat propun maniere cât se poate de diferite de formulare şi de recunoaştere a poeziei.

Pornită de la un fragment al Marianei Marin, poezia Biancăi Gheorghiulescu exersează versificarea secvenţelor şocante: „seara când mama spală pe jos cu clor/ schimbă micuţul apartament într-un spital/ din care gândacii ies în colonii nu e nimic/ care să mă sperie mirosul ăsta e ca un somnifer bun”. Nota confesivă a discursului este topită într-un flux continuu de verificare a reperelor„tata îmi scrie mesaje obsesiv pe care/ le citesc în micile pauze când mă prefac puternică”. Astfel, poezia îşi primeşte spaţiul de care are nevoie. Citește în continuare Sezon de festivaluri de poezie prin România

Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă a doua parte a raspunsurilor date de cei mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

(prima parte a anchetei poate fi citită accesând această legătură)

2. – Ce concurs de poezie ai simţit că te-a marcat în mod esenţial? şi în ce fel.

De la pasiune la munca efectivă- Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

2. Dintre cele care m-au marcat, este în mod cert primul la care am participat, Costache Conachi (Tecuci, 2007). Pentru că mi-a deschis drumul spre poezie făcând trecerea de la pasiune la munca efectivă, de la tatonarea terenului cuvintelor la ideea de ambiţie şi evoluţie. A marcat astfel un început şi mi-a arătat o uşă dându-mi posibilitatea să aleg dacă o deschid sau rămân în faţa ei. Am avut marea şansă, încă de la primul concurs, să fie în juriu un mare scriitor, Cezar Ivănescu. Ca dupa fiecare început, urmează o continuare. Aici pot puncta concursurile care mi-au marcat evoluţia scrisului, cele la care am “asudat” încercând să am un grupaj cât mai bun de poeme, iar după câteva încercări şi forţarea propriei ambiţii, am urcat pe locul 1 sau marele premiu.

În general, toate concursurile sunt un punct esenţial pentru evoluţia scrisului, marchează trecerea de la o treaptă la alta şi poate, de la o etapă a scrisului la alta. Sunt ca un ac care îţi indică, precum cel de busola, poziţia scrisului, îţi oferă un punct de reper şi de conştientizare. Esenţa lor stă în acea surpriză, acel necunoscut care apare atunci când te aştepţi mai puţin sau când nu te aştepti, de fapt, deloc. Un moment plin de mister pentru mine a fost mereu aşteptarea telefonului care anunţa “nominalizarea”. Cu siguranţă „misterul’ acelor clipe te marchează pentru că delimitează distanţa dintre miraj şi necunoscut.

Citește în continuare Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format