Ștefan Ivas, Sabina Comșa, Ioan Șerbu, Ovio Olaru, Merlich Saia, Ioana Șerban sunt nominalizații Premiului „Mihai Eminescu” Opera Prima decernat pentru cea mai bună carte de poezie a unui debutant în 2014 (i-am enumerat dupa sansele pe care cred ca le au sa castige premiul). Comunicatele oficiale și presa ne anunță că lista nominalizaților pentru Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” –  Opera Omnia (premiu pentru întreaga activitate, oferit de Primăria municipiului Botoşani) din acest an ar fi „Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Marta Petreu, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Lucian Vasiliu și Gabriel Chițu” (sic). Probabil că ultimul nominalizat este Gabriel Chifu. Desi pare greu de crezut, Gabriel Chițu nu prea există in poezie. Dar m-am mai inselat si eu. Botoșani News, Radio România, Agerpres e posibil să nu se jure degeaba că există…

in curs de actualizare

Actualizare1>

Cum, la secţiunea Opera Omnia, lista de nume lipsita de orice precizari nu mai surprinde pe nimeni după tehnica de pr impamantenita in lumea literara românească drept „cine ştie cunoaşte”, o să încerc să menţionez aici măcar numele cărţilor pentru care au fost nominalizaţi debutanţii în poezie din acest an.

De fapt, la debut sunt nominalizate (cel puţin teoretic) volume de poezie:

„mila schimbă gustul cărnii” de Ștefan Ivas

„băgam transformatorul în priză
un prelungitor în transformator
vcr-ul în prelungitor.
înainte să apăs pe play îmi plăcea să ascult
huruitul acela ușor
pe care-l scotea odată pornit
ca un tors de pisică
huruitul pe care-l puneam pe seama
unui tractoraș cu baterii din interior
al unui camion de jucărie care se învârtea în cerc acolo

(tot într-un camion, camion plin cu mere, spunea tata, părăsise și el țara. după multe peripeții reușise în cele din urmă să ajungă în america de unde trimisese vederi și poze. deși cu mâinile groase de muncitor nebărbierit și cu o cămașă boțită apărea lângă mașini luxoase, în camere spațioase cântând la pian scriind ceva la un birou mare de mahon sau cu un pahar de whisky în mână. pe jos erau covoare pufoase, albe, canapele și fotolii uriașe de piele iar în fundal se zăreau zgârie-nori și o bucată perfect albastră de cer.

după revoluție nu s-a mai întors. unii spuneau că-i spion și n-are cum, alții că s-a înstrăinat și nu mai ține la neamuri. a trimis însă un pachet cu un video și casete cu filme pe teme religioase. se părea că în vest îl găsise pe Dumnezeu sau — cum ne spunea tata numai nouă și numai după câteva pahare — <ajuns în curu’ gol în america, pentru că doar nici acolo nu stau câinii cu colaci în coadă și nu-ți dă nimeni nimic degeaba, a trebuit să treacă la pocăiți că america-i plină de pocăiți și ăștia atât asteaptă să te faci unul de-al lor că imediat te ajută. nu vedeți că le-a făcut calicilor ălora din capătul satului până și casă!>)”

 

„Lego” de Ioan Şerbu

„intră tristețea-n mine ca un schimbător într-a-ntâia

sparge organele mici derapează peste pietoni

umerii strânși tremură

cum capacul peste o supă la fiert

găină de casă”

 

„Toţi ceilalţi apropiaţi” de Sabina Comşa

„Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.

Odată cu miezul nopţii,

prelata mov zici că-i podeaua unei cale.

Picături de ploaie se adună în colţuri,

îmi plimb arătătorul pe touchscreen

pe pielea plină de zgârieturi,

printre vânătăile de culoarea marcajelor,

Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.”

 

„Pilotul” de Ovio Olaru

Un film de Mihai Curtean după texte din cartea „Pilotul” de Ovio Olaru.

„Garda de corp” de Merlich Saia

Este un volum semnat cu pseudonim. Misterul în jurul identităţii autorului nu pare atât de mare atunci când citeşti poemele pentru că are multe mărci din poezia unui autor deja cunoscut. Ar fi o surpriză interesantă să afle şi cei care l-au nominalizat despre cine este vorba.

„sunt prima gardă de corp care are cearcăne.

am obosit.

semăn din ce în ce mai mult cu şefu. sunt peste tot. pe
pereţi pe tavan pe podea pe uşi pe ferestre.

întreaga cameră este plină de mine.

mi se face rău din ce în ce mai mult. şobolani negri
stau atârnaţi de tavan. mi se face frică din ce în ce mai
tare. mănânc mere. închid ochii şi îi ţin strânşi-strânşi.
mă gândesc la elefanţi şi la antilope.

în groenlanda s-au descoperit cearcăne de cinci mii de ani.”

 

 

„Zero-Unu” de Ioana Șerban

„(nici o molie nu lăsam să se apropie

de el!) îl înfiletasem în gâtul meu să vorbească

era ventriloc şi la fel şi eu vorbeam amândoi

din același pântec ne aminteam algele

un vrej de regret se încolăcea pe foșnetul mâinilor

mâinile tăceau tot mai încet – nimeni nu știa

dar dintr-odată

în vertijul gâtului meu mărul lui Adam îl absorbi

în el şi lumina se pierdu

pielea-i incandescentă şi mângâierile de alge

destrămate de aer

m-a tras după el

o fisură trează şi lucrurile văzute se cățărau

înapoi

în mărul lui Adam

ca într-un acvariu

fratele meu şi cu mine ne jucam implodând ecoul lumii.”

 

Cum toate titlurile nominalizate se găsesc online în proiectul Poezie Românească, era destul de uşor pentru cei care au făcut nominalizările să afle la ce editură au fost publicate volumele de debut.

Numele şi volumele laureate se vor anunţa joi, 15 ianuarie.

ACTUALIZARE 15 ianuarie>

Cinci aspecte care arată de ce Premiul Eminescu din 2015 este capăt de linie pentru Uniunea Scriitorilor

Condoleante. De Ziua Culturii Naţionale, la Botosani, premiul Eminescu a fost calcat in picioare si luat in corn de rinocerii din conducerea Uniunii Scriitorilor. Dar avem si o veste buna> s-a rezolvat cu Nobelul. Cum ar zice cineva mai intelegator decat mine… o fi fost „Nobel” langa ghilimele pe tastatura…

După aproape un sfert de secol în care s-a impus drept cel mai important premiu literar acordat în România, Premiul Naţional Mihai Eminescu trece prin cea mai serioasă criză. Potrivit celor care au făcut parte din juriul secţiunii Opera omnia, în 2015, Preşedintele Uniunii Scriitorilor şi-ar fi impus ca premiant colegul din conducerea organizatiei, Gabriel Chifu. Lăudat pentru performanţele manageriale în salvarea USR de la faliment, autorul, născut la Calafat şi rămas în istoria literară ca unul dintre delatorii lui Marin Sorescu la conducerea Uniunii în anii ’90, abia dacă poate prezenta un singur volum de versuri decent. Dar, cum aceasta poate fi considerată o judecată de gust, poate ar trebui să enumerăm premierele negative ale premiului decernat anul acesta la Botoşani:

– pentru prima dată în 25 de ani numele câştigătorului a apărut în presă cu o zi înaintea decernării premiului.

– pentru prima dată numele celui care urma să câştige a fost scris greşit pe lista de nominalizaţi preluată (fără corectură) de mai toate publicaţiile locale şi centrale.

– pentru prima dată, premiantul nu este considerat un poet important, calităţile de administrator şi presiunile din partea USR fiind (după toate probabilităţile) cele care au decis rezultatul.

– pentru prima dată, membrii ai juriului se arată în discuţii ruşinaţi de rezultatul oficial.

– pentru prima dată, politicienii din Consiliul Local Botoşani au greşit numele distincţiei acordate anunţând Premiul Nobel pentru Poezie (sic).

Era ultima instituţie asupra căreia practicile jocurilor de culise useriste nu îşi lăsaseră amprenta, după cum recunoştea cu ani în urmă chiar Nicolae Manolescu atunci când remarca faptul că la Botoşani se acordă un premiu care nu a făcut compromisuri. De-a lungul timpului Premiul Naţional „Mihai Eminescu” a fost atacat pentru o opţiune sau alta, dar niciodată, până acum, nu a fost pusă la îndoială valoarea poeziei celui premiat.

Este regretabil cum un autor ca Nicolae Manolescu, care a ajuns celebru pentru justeţea şi articularea pledoariilor sale critice de acum câteva decenii ajunge să fie cel care încheie în acest fel campania de destabilizare a instituţiilor culturale începută  prin tentativele de impunere a influenţei USR la Institutul Cultural Român în perioada Marga.

Încă şi mai trist este că demersurile useriste de acest fel umbresc efortul legitim pe care l-au făcut în juriul Premiului Eminescu personalităţi ca Al. Cistelecan sau Mircea Martin sau, în organizarea evenimentului, poetul Gellu Dorian (din 1991 până azi).

Din păcate pentru volumele premiate la secţiunea debut („mila schimbă gustul cărnii” de Ștefan Ivas şi „Garda de corp” de Merlich Saia), scandalul i-a făcut pe toţi cei care au anunţat în presă câştigătorii să uite până în acest caz faptul că obiectul premiului sunt cărţile de poezie şi nu autorii. Până când umbra practicilor Uniunii Scriitorilor se va retrage măcar de la Botoşani, poezia rămâne să reziste în formulele neoficiale ale atelierelor şi manifestărilor independente.