Fără să ai nici măcar ideea cea mai
Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit
Fără să-ți dea de ales, fără să îți mai
Adreseze niciun reproș
Vorbele au căpătat sensul lor propriu
Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Și-au făcut propria lume
Unde totul devine prezență
Fiecare suntem și mașinării bi-
ologice dar și inter-
Fețele estetice ale lumilor
I. Balul debutanților
ritual reînviat[1] , formule calde
Care ne învață din nou
Cum rostim cuvintele și cui aparțin
Minunile privirii[2] dintre doi oameni
Cât se poate de înrudiți
Planând unul deasupra, celălalt sub el[3]
Citește în continuare Poezie din 2012 și tot atâtea sfârșituri ale lumii ei