Joi, 14 iunie 2012, de la ora 18.00, Cosmin Perţa este invitatul proiectului Lanţul Poeţilor la librăria Bizantină din strada Bibescu Vodă 20, la poalele dealului Mitropoliei. Autorul raspunde la 20 de întrebări în cadrul „Dialogului la minut” iniţiat de Luigi Bambulea. Organizatorii au promis şi răspunsuri la întrebările publicului ca şi lectură de poezie.
Continuă lectura Cosmin Perţa în Lanţul Poeţilor la poalele dealului Mitropoliei.
ce m-a trezit la 7 sa
vad planeta venus cum tre-
ce peste soare și gata
cotrobăiam prin mâl după
catarame și săbii vechi
care să facă legătu-
ra între noi și unii ca-
re dispăruseră demult
sau așa credeam până când
m-a sunat cineva dintr-o
poză găsită acolo
*
erau și țigările lui
Dan Spătaru semnate: Dan
Dănilă: Revin imediat
așezate imediat cum
imediat cum ridici a-
pa ca pe o saltea mai grea
în rest totul era neclar
aprinde lumina și îți spun
*
totul a pornit după ce
te-ai albit de plăcere și
asta ne sperie une-
ori mai ales atunci când știi
că trebuie să crezi mai a-
les ceea ce vezi dar pentru
un pic de sens am lăsa la
o parte tot ce n-am fi în-
drăznit să sperăm vreodată
Polemici elementare la Radio România Cultural (mai 2012) cu Georgeta Drăghici
Bun găsit la „polemici elementare” vă spune Georgeta Drăghici. Între critici şi autorii de literatură propriu-zisă, relaţia a fost dintotdeauna tensionată… cu excepţiile de rigoare. Scriitorul are impresia (de multe ori e şi adevărat) că e neînţeles de critica literară. Criticii cred şi ei că autorii se auto-iluzionează în privinţa valorii proprii şi asta e, adesea, adevărat. Realitatea e mai complicată, fiincă, uneori, rigiditatea, obtuzitatea şi lipsa unei sensibilităţi autentice faţă de literatură şi de mişcările ei permanente îi fac pe unii critici să nu înţeleagă ce se petrece în literatură, iar confuzia lor se răsfrânge asupra receptorilor. Iar scriitorii resping vehement orice manifestare critică, preferând, evident, cine nu îşi doreşte, numai elogiile. O privire echilibrată e greu de găsit.
Literatură şi polemici
G.D. Îi spun bun găsit astăzi la „polemici elementare” lui Răzvan Ţupa.
Bine v-am găsit.
G.D. Vorbeam, când ne-am întâlnit la „Scriitori la Microfon” împreună cu Monica Pillat şi discutam despre un volum al tău de poezie, despre viziunea pe care tu o ai asupra poeziei, care ar putea să stârnească polemici. Una ar putea să fie cu critica literară, cu Daniel Cristea-Enache, care are despre poeticitate o viziune opusă viziunii tale.
Pentru mine nu este o problemă să aibă cineva o poziţie opusă mie, mai ales că vorbim despre un critic literar, iar poziţia mea este una a unui om care scrie poezie. Aproape că este un clişeu să fie nemulţumiţi poeţii de criticii literari, dar, în cazul meu nu este vorba despre asta. Pe mine mă interesează mai puţin cine vorbeşte despre un volum şi mai mult ce spune. Ce vom discuta nu are nicio legătură cu ceva scris despre volumul meu „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti”. Mă gândesc numai la nişte perspective asupra poeziei care, din punctul meu de vedere, sunt cât se poate de opuse. Pe de o parte, vorbesc despre poezie ca artă a creativităţii şi, pe de altă parte, de perspectiva necesară (dar care, din punctul meu de vedere, s-a îndepărtat de ce era nevoie să facă), construirea unor idoli literari (să spunem), fie că ei fac parte din generaţia ‘80,’70 sau ’60, rămâne impresia că, de multe ori, expediem poezia şi, chiar, literatura. Putem să vorbim mai târziu despre diferenţele pe care le văd între poezie şi literatură.
G.D. Da, să reţinem ideea.
Vorbem despre felul în care se creează idoli în domeniile astea, un lucru care, poate, este necesar, pentru că oamenii au nevoie de modele şi este bine să le avem. Dar, atunci când uităm că modelul nu este omul respectiv, ci ceea ce el a scris, riscăm să trecem foarte uşor în poziţia opusă: distrugerea modelului. Şi acesta este felul în care în ultimii 20-30 de ani s-au tot construit generaţii exemplare de poeţi, ’60, ’80, ’90, numai pentru ca, pe urmă, să fie contestate vehement de următoarea generaţie.
In aceasta seara ajung la Tel Aviv impreuna cu Rita Chirian, Val Chimic si Claudiu Komartin. Pana pe 8 mai o sa fie vorba despre un atelier de traducere a poeziei organizat de ICR Tel Aviv si de scoala de poezie Helicon. Cei patru poeti israelieni cu care o sa lucram sunt absolventi ai scolii de poezie fondate in 1990 de Amir Or.
Fiecare dintre atelierele de poezie la care am fost pana acum a avut punctele sale forte. Cand Jak ne-a dus pe malul lacului Balaton, am descoperit un mod de a lucra prin limba engleza cu poeti maghiari care mi-a schimbat complet impresia asupra a ceea ce se poate si a ce nu se poate in traducere. Deja stiam poeti de limba maghiara din Romania dupa atelierul lui Alexandru Musina de la Arcus, asa ca nu am fost luat prin surprindere sa vad inca o data rafinamentele poeziei ungare. M-am simtit foarte bine si anul trecut in atelierul din Suedia, unde lucrurile bine puse la punct de organizatori au fost cel mai bun context pentru experimentele de limbaj si forta expresiva a poetilor cu care am lucrat acolo.
De multe ori am resimtit chiar si lecturi pe care le-am avut ca pe adevarate ateliere. Mi s-a intamplat asa si la Paris, cand, dupa cea mai proasta prestatie pe care am avut-o eu vreo data in public, Magda Carneci a avut incredere sa ma mai invite pentru inca doua lecturi intr-un proiect pe care il visez si acum si asa a aparut si filmul de poezie Ae/iR.practica poeziei. Si mai ales atunci cand, oficial, nu era vorba despre un atelier, ca la lecturile de poezie de la New York, Belin sau Roma, unde cei care au organizat evenimentele m-au facut sa simt orasele ca niste ateliere de creatie vii, lecturile s-au intins mult peste limitele unui simplu eveniment.
Pentru Tel Aviv m-au convins mai intai participantii. Almog Behar, Shai Dotan, Anat Levin şi Yael Tomashov vin, fiecare cu experiente ale poeziei complet diferite de ceea ce am intalnit pana acum. Trei dintre ei scriu o poezie strans legata de actualitatea sociala si politica si toti au legaturi cu reviste de poezie (atunci cand nu le realizeaza ei insisi).
In masura in care o sa gasesc legatura la internet o sa incerc sa postez impresii si note din timpul atelierului. Programul pe care l-am primit pentru urmatoarea saptamana include intalniri, excursii la Yaffo (portul vechi de unde se spune ca a incercat sa fuga Iona in Biblie- in traducerea ortodoxa ii zice Iope) si la Ierusalim si Marea Moarta. Documentandu-ma pentru ce o sa fie acolo am inteles ca tot ce stiam despre Israel era atat de general incat nu avea nicio legatura cu realitatea. Poate doar lecturile de la New York sa ma mai fi entuziasmat asa. Dar, daca acolo eram coplesit de tot felul de insight-uri din istoria ultimului secol, pentru atelierul din Israel… am in minte toate detaliile de la care a inceput toata povestea in toate directiile. si, se pare… asa a ramas dincolo de cele mai actuale moduri de a privi poezia:
1. Sa fie deschizatori de drum in educarea culturii poetice in Israel,
2. Sa apropie oamenii prin poezie,
3. Sa atraga un nou public catre poezie si poezia catre un nou public,
4. Sa ofere o scena permanenta si adecvata pentru poeti si pentru poezia lor,
5. Sa pregateasca generatia viitoare a poeziei,
6. Sa integreze poezia in contextele culturale si educationale locale.
(citat din misiunea Societatii Helicon pentru Dezvoltarea Poeziei in Israel). Ceea ce le doresc si celor care citesc aici.