Orice festival care ajunge la 52 de ediții trebuie să aibă o metodă. Pentru Primăvara lui Goran (Goranovo Proljece) in 2015 asta a presupus o serie de lecturi multiple. 
Prima la Zagreb, unde cei mai bine de 20 de poeți invitați au intrat în poveste cu lecturi scurte încadrate de reformulări când ironice când surprinzătoare a’capella ale unor cântece ale partizanilor. Din când în când mă uit pe site la ziarulring.ro care mi-a susținut drumul la festival să văd cum merg știrile despre care nu știam că apar (după jumătate de an în care le-am citit pe toate). Continuă lectura Primăvara lui Goran. Traducere în poezie. Un dans croat
Arhive etichete: poezie
Cu poezia prin patru oraşe din Croaţia
Din când în când poezia mi-a făcut chestii din astea. M-a dus prin locuri pe care nu le aşteptam, dar încă şi mai tare este că îmi dă ocazia să revăd oameni şi poeţi pe care abia dacă speram să îi mai întâlnesc.
Începând de miercuri fac poezie împreună cu invitaţii celei de-a 52-a ediţii a Festivalului Primăvara lui Goran (Goran’s Spring – Goranovo proljeće) în Croaţia. Adrian Oproiu şi Ana Brnardić au tradus mai multe „corpuri româneşti” mai vechi dar şi din seria relaţională aşa că m-am bucurat să primesc sprijinul ziarului „ring” ca să pornesc spre Zagreb.
E cel mai mare festival de poezie din zonă, iniţiat în 1964 de asociaţia studenţească „Ivan Goran Kovacic“. Iniţial era o manifestare care aduna doar cei mai buni poeţi din fosta Iugoslavie, dar în timp s-a transformat într-un eveniment internaţional. Poeţii au ocazia să citească în mai multe locuri din Croaţia, să participe la întâlniri cu elevi, cu studenţi sau să viziteze diferite proiecte locale.
Din 2003, „Primăvara lui Goran“ a fost relansată ca o întâlnire care primeşte poeţi din toată Europa. În 2015, printre invitaţi se numără Otto Tolnai (Ungaria), Bojan Vasić (Serbia), María Eloy-García (Spania), Katja Perat (Slovenia), Claudio Pozzani (Italia), Valerie Fritsch (Austria), Ervinë Halil (Kosovo), Eugenijus Alishanka (Lituania), Jonas Zboril (Czech Republic), Kim Moore (Marea Britanie), Luljeta Lleshanaku (Albania), Gytis Norvila
s (Lituania), Linn Hansen (Suedia) sau Sigurbjorg Thrastardottir (Islanda), alături de mai mulţi poeţi greci şi croaţi.
E o ocazie să îi revăd pe Linn Hansen cu care am citit poeme şi ne-am tradus reciproc versurile în Suedia, pe Marko Pogacar alături de care am trecut prin întâlnirile de poezie şi politică de la Budapesta acum câţiva ani şi să-l regăsesc pe Claudio Pozzani pe care l-am văzut performând în Slovacia la Banska Stavnica. Dar şi să o aud live pe Katja Perat pe care am citit-o în Zona Nouă.
Acum 12 ani am văzut prima dată Croaţia într-un proiect al reţelei Discovery care filma un material despre limba istro-română satul Zeani. De data aceasta revin în poveste cu poezia, trecând fix prin zona în care îşi făcuse nebunia D’Anunzio cu statul lui, Fiume dar şi pe la Calea Glagolitică de la Hum.
52nd GORAN’S SPRING
Poetry Festival
GORANOVO PROLJEĆE
PROGRAM
Zagreb, Rijeka, Pazin, Lukovdol Continuă lectura Cu poezia prin patru oraşe din Croaţia
Fața publică a poeziei (D)
(continuare de aici -A– si de aici -B– și de aici-C-)
Mijloace de transport în comun 2. Realitate (colectiv)
În 2010, Teodora Dumitru nota în revista „Cultura” pe marginea unui text exploziv al francezului Jacques Roubaud („Obstination de la poésie”) câteva dintre semnele declinului poeziei. În afara dezorientării din lumea editorială, încă și mai interesantă este fuga de poezie repliată în spatele „versului internațional liber”. Poeziei din ultima jumătate de secol i-au fost reproșate de foarte multe ori mizele intime, limitarea perspectivei la detalii irelevante și așa mai departe. Însă o bună parte a poeziei se întâmplă chiar în spațiul public, între reperele grupurilor naționale ori culturale pe care părerile generale par să le considere uitate de poezie. Continuă lectura Fața publică a poeziei (D)
Filme cu şi fără poezie (o lista personala)
Doinel Tronaru mi-a cerut o listă de filme care m-au marcat si nişte nume de regizori preferaţi. Până la urmă lucrurile au arătat cam aşa. Pentru unele sunt doar fragmente, pentru altele, trailer, dar am gasit si cateva in versiunea completa si am postat-o mai jos.
Îmi este imposibil să mă limitez la 10 filme fără să las pe afară lucruri care m-au marcat în feluri esenţiale. De exemplu filmele legate de poezie sau cele experimentale pe care trebuie să le pun separat. Chiar şi aşa, nu am unde să pun titluri ca „Miracolo a Milano” sau „Accatone” ori ecranizările după benzi desenate ca „Watchmen” şi „V for Vendetta” sau „Sunday Bloody Sunday” din ’71 şi „Zabriskie Point” ori „Dacă vreau să fluier, fluier”, fiecare cu momentul lui pentru mine. Ori „Velvet Goldmine”, seria „Matrix” sau chiar „The Doors” prin anii ’90…şi obsedantele „Freaks”, „Ken Park”, „Breaking the Waves” şi „Irreversible”. Mă opresc doar la câteva din filmele care m-au făcut să le revăd (da, până şi serialul ăla german de 13 episoade l-am văzut de două ori) şi tot nu reuşesc să cobor sub 12 titluri, trecând peste ce nu îmi vine în minte acum din tot ce m-a marcat. Ordinea e alfabetică. Continuă lectura Filme cu şi fără poezie (o lista personala)