Arhive categorii: actual

informatii, stiri, premii de poezie

O şansă de salvare pentru Uniunea Scriitorilor din România şi campania pentru Paul Goma pe care cine crezi că a reuşit să o pună în practică?

Poate aţi auzit de Premiile USR acordate în acest an. Poate nu, dar nu vă faceţi probleme. Un motiv pentru discreţia organizaţiei este şi acela că volumele premiate au fost meritorii, de la un capăt la altul. Desigur, nu erau singurele, dar…

Am scris de mai multe ori despre problemele pe care le văd în lipsa de activitate a Uniunii Scriitorilor din România. De data aceasta vreau să remarc o oportunitate pe care această instituţie o are azi. De ani întregi urmăresc premii literare, încerc să desluşesc logica după care se acordă, şi, chiar şi atunci când sunt premiate cărţi valoroase, explicaţiile lipsesc ori privesc exclusiv generalităţi legate de autor. În locul unei recunoaşteri a relevanţei unei cărţi, ne alegem doar cu bifări expeditive mai mult sau mai puţin festiviste ale unor mici culturi ale personalităţii. Continuă lectura O şansă de salvare pentru Uniunea Scriitorilor din România şi campania pentru Paul Goma pe care cine crezi că a reuşit să o pună în practică?

Falsa poetizare a politicii românești

De câteva zile a revenit în discursurile publice o temă care, aparent, nu are legatură cu actualitatea decât la nivel discursiv. Politicieni (Traian Băsescu -Președinte,  Crin Antonescu -fost Președinte interimar,  Victor Ponta -Prim Ministru,  etc1, etc2 ), comentatori (Ion Cristoiu), intelectuali ( Vladimir Tismăneanu  ) sau aruncători cu părerea ( religios-moralizatori  sau cinstit-arhiviști ) trag în toate părțile de sintagma „lovitură de stat”. Mai exact, dacă în 2012 a fost sau nu a fost o lovitură de stat, mai exact, o lovitură de stat ratată.
Lăsând la o parte frenezia acuzațiilor care trec dintr-o parte în alta, identificarea sau imaginarea motivelor pe care le au unii sau alții să respingă ori să îmbrățișeze ipotezele puse în circulație de politicieni, esența intervențiilor rămâne de natură poetică.  Și asta nu doar pentru că, atâta timp cât nimeni nu pare să aibă ceva de suferit din punct de vedere legal, este greu să crezi pe cuvânt demagogii, ci, mai ales, pentru că atât natura demonstrațiilor făcute cât și tipul de manifestare ales sunt mai aproape de performance decât de politică.

Idealuri și estetică demagogică
Atunci când vorbim despre poezie se aprind foarte repede farurile de ceață pentru că ne-am obișnuitsă fim duși în teritorii rezervate specialiștilor sau în aberație metaforică pe bandă rulantă. De aceea o să folosesc aici o definiție a poeziei acceptată până și de manualele de literatură română din moment ce îi aparține unuia dintre idolii pedagogiei literare autohtone, George Călinescu: „poezia este un mod ceremonial, ineficient, de a comunica iraționalul, este forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcând ca și nebunii gestul comunicării, fără să comunice, în fond, nimic decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii” (Principii de estetică – p94 sau p. 72-73 in editia 1968 ). Sigur că se mai pot adăuga definiții, dar nu o să ne îndepărtăm foarte mult de spațiul conturat mai sus. Știm că Platon caracterizase poezia ca un fel de retorică ( Gorgias, 502c) cu melodie, ritm și metru, dar demersul celor implicați în dezbaterea noastră, neavând nicio intenție de atragere a unor urmări legale se consumă doar la nivelul expresiei. Mai mult, nici măcar revendicarea unei dimensiuni moral-politice („noi suntem buni pentru că apărăm statul de drept, ceilalți sunt răi pentru că îl atacă” vezi Andrei Gerea  vs. „noi suntem buni pentru că reprezentăm voința poporului, ceilalți sunt răi pentru că nu pleacă atunci când au pierdut susținerea votanților” – vezi Daniel Șandru ) nu merge mai departe de simpla afirmare a unei păreri care nu se poate transpune în termeni legali. Și chiar dacă s-ar putea transpune, aceasta este o problemă asupra căreia justiția ar trebui să se pronunțe, pentru public sau alegători având o relevanță mai mare condițiile de trai. Continuă lectura Falsa poetizare a politicii românești

O întrebare de evaluare națională

De câteva zile nu mai prididește presa cu mirările și amuzamentul revoltat și ușor superior pe marginea răspunsurilor date de absolvenții de clasa a 8a în evaluarea națională la subiectul legat de povestirea unei întâlniri organizate la școală cu un scriitor contemporan.

Voi în clasa a opta ați studiat scriitori contemporani?

Întreb pentru că nu îmi amintesc să fi vazut vreo programa cu așa ceva. Nu de alta, dar mă întreb de unde până unde tot amuzamentul legat de zăpăceala majorității elevilor în legatură cu acest subiect din moment ce nici ministerul invatamantului, nici alte organizatii sau comitete nu stiu sa fi avut altceva decat incercari izolate ( chiar daca punctual reusite) pe tema asta.

Eu si la concursurile de poezie la care vin elevi de pana la liceu, deci unde ar fi vorba despre tineri interesati de domeniu, abia daca gasesc 5-6 copii care sa para a fi citit din ce scriu ceva mai recent de Nichita Stanescu.

Si nu e doar asta dar nici nu prea imi vin in minte cine stie ce scriitori contemporani romani al caror public tinta sa fie tinerii 10-14 ani. Voi?

Nu cred ca la fizica primesc la evaluare subiecte legate de experimentele de la CERN.

Poezia la Iaşi… e „en gros”

Despre mimarea poeziei se pot spune multe. Dar mai uşor este să se arate. În cadrul Festivalului international al educatiei, in perioada 22-25 iunie 2014, la Iaşi are loc Festivalul internaţional „POEZIA LA IAŞI”, ediţia I. USR Iaşi anunţă că la eveniment vor participa 100 de poeţi din România, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Franţa, Israel. Potrivit aceleiaşi surse, poeţilor invitaţi la prima ediţie a Festivalului Internaţional ”Poezia la Iaşi” li se va conferi titlul de POET AL IAŞULUI de către Primarul Municipiului Iaşi.

Cam aici se pare că s-a blocat gândirea organizatorilor de evenimente de poezie de amploare în România. Faptul că poeţi buni sau foarte buni sunt amestecaţi cu poeţi mai puţin importanţi ar putea să fie chiar util atunci când e vorba despre evenimente publice. Dar, atunci când fiecare poet adus în faţa publicului are parte de câteva minute într-o oră, şansele ca poezia sa să aibă parte de vreo receptare este minimă mai ales atunci când poemele celor programati să citească nu au nicio legătură unele cu altele.

Mă interesează mai puţin implicaţiile politice ale orgaqnizatorilor care găsesc de cuviinţă să promoveze poezia şi „mirosul florilor de tei” fix în evenimentul finanţat de instituţia acuzată public de tăierea teilor din Iaşi. Ba chiar, trebuie remarcat faptul că afişul secţiunii de poezie este singurul realizat după o estetică a pozelor de buletin (poate este o referinţă timidă la celebrul tablou al membrilor „Convorbirilor Literare”) dintre toate afisele evenimentelor incluse în FIE. În plus, faptul că poeţilor li se cere să citească în mai multe cartiere ale Iaşiului este, din nou, o idee cât se poate de ofertantă.

Mai puţin ofertant este însă aerul triumfalist al evenimentului prezentat de presă ca o manifestare europeană sau chiar universală. Lucru greu de susţinut atunci când invitaţii din străinătate sunt poeţi români stabiliţi acolo, destul de puţin reprezentativi pentru fenomenul poetic din patria de adopţie.

Toata lumea merita felicitata pentru creerea unei astfel de ocazii de revedere intre autori si public. Dar, poate, la un moment dat, cineva isi va pune si problema poeziei si masurii in care poate un spectator sa perceapa ceea ce se intampla pe o scena in succesiune rapida de nume si texte prezentate făra nicio alta logica in afara intamplarii.

Problema poeziei este foate apropiata de orice alta problema a manifestarilor publice oficiale în România de azi. Chiar şi cei care formulează şi documentează în mod autentic un fel de a fi (fie el naţional ori poetic) sunt constrânşi la prezentări care încurajează, promovează şi impun mimarea poeziei, mimarea implicării şi a interesului pentru orice este cultural, politic ori, în general, real. Desigur, de fiecare in parte depinde renuntarea la simulare, de la cel mai slab poet, pana la cel mai bun.

Pana atunci, va propun un pic de ploaie pentru ca asta nu se preface

 

 

Continuă lectura Poezia la Iaşi… e „en gros”