Evenimentul organizat de poetul Gellu Dorian la Botosani este cea mai coerentă manifestare dedicată premierii poeziei româneşti. Ajuns la a 23-a ediţie, Premiul Mihai Eminescu Opera Omnia este unul dintre puţinele evenimente al căror juriu nu prea are cum să se înşele. Până acum, premianţi au fost în 1991 – Mihai Ursachi, 1992 – Gellu Naum, 1993 – Cezar Baltag, 1993 – Petre Stoica, 1995 – Ileana Mălăncioiu, 1996 – Ana Blandiana, 1997 – Ştefan Augustin Doinaş, 1998 – Mircea Ivănescu, 1999 – Cezar Ivănescu, 2000 – Constanţa Buzea, 2001 – Emil Brumaru, 2002 – Ilie Constantin, 2003 – Angela Marinescu, 2004 – Şerban Foarţă, 2005 – Gabriela Melinescu, 2006 – Adrian Popescu, 2007 – Mircea Dinescu, 2008 – Cristian Simionescu, 2009 – Dorin Tudoran, 2010 – Dinu Flămând, 2011 – Ion Mircea şi în 2012 – Nicolae Prelipceanu.
Şi acum, pe oricine ar alege dintre nominalizaţi, juriul, din care anul acesta fac parte Nicolae Manolescu, preşedinte, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Alexandru Cistelecan, Mircea A. Diaconu şi Ion Holban, va şti că atrage atenţia asupra unui poet român relevant pentru ultimele decenii. Continuă lectura Premiile Mihai Eminescu Opera Omnia si Opera Prima (nominalizari)
Arhive etichete: Ion Pop
„Opere” de B. Fundoianu lansate la Timisoara
Unul dintre poetii romani prea putin cunoscuti din prima jumatate a secolului XX incepe sa se bucure de o recuperare meritata. Potrivit unui comunicat, „cu exceptionali colaboratori din ţară şi din străinătate, Mircea Martin realizează ediţia Fundoianu – un scriitor exponenţial al secolului XX. O performanţă culturală de seamă, ilustrată, în cadrul acestei lansări, de B. Fundoianu, OPERE, vol. I, Poezia antumă şi XIV. Baudelaire şi experienţa abisului”. Marţi, 12 noiembrie, de la ora 17:00,Libraria Cartea de Nisip din Timisoara gazduieste lansarea acestor volume. Invitatii evenimentului sunt Adriana Babeţi, Mircea Martin, Ion Pop şi Cornel Ungureanu.
„Shakespreare, Baudelaire – şi ei au gândit ca noi şi nici ei nu cereau decât să gândească la fel ca noi. Voiau să fie ca toată lumea, îi invidiau pe oamenii care nu aveau nimic în comun cu nişte Macbeth, Stavroghin, Kirilov, ar fi dat totul numai să nu-şi dea seama că arta nu este propriul său scop şi că abisul nu poate fi evitat. […] De ce au renunţat brusc să-şi amintească de posibilităţile şi de limitele artei lor şi, ştiind că atacă pe cineva mai puternic decât ei, că se vor prăbuşi în cele din urmă sub sarcina lor, de ce au încercat, cu toate uşile şi ferestrele deschise, să exprime, să cuprindă inexprimabilul? […] De ce oare să ne aplecăm cu atâta aviditate, cu atâta anxietate asupra acestor oameni şi să-i considerăm mai importanţi decât ceilalţi, dacă nu pentru a citi în ei oglindirea aproape ştearsă, dar care străluceşte încă pe pielea şi în opera lor, a contactului prelungit cu acel lucru extrem, acel apeiron care, altădată, la întoarcerea de pe munte, strălucea atât de tare pe chipul Profetului, încât poporul – ca noi, cei de astăzi – a trebuit să-l roage: Du-te şi vorbeşte cu El, în locul nostru, de frică să nu murim? scria B. Fondane în „Baudelaire şi experienţa abisului”.
Marti, Cafeneaua critica despre poezia germană din România la MNLR
Un comunicat de presă anunţă o ediţie specială a Cafenelei critice, în altă zi decît cea obişnuită şi în alt spaţiu decît „la bază”, la Club A: marţi 20 noiembrie, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, Cafeneaua critică propune o lansare-recital-dezbatere despre poezia germană din România, cu pornire de la ediţia a II-a a antologiei „Vînt potrivit pînă la tare. Tineri poeţi germani din România”, realizată de Peter Motzan şi tradusă de Ioan Muşlea (ediţia I, Editura Kriterion, 1982; ediţia a II-a, Editura Tracus Arte, 2012). Întîlnirea va avea loc în cadrul colocviului Aktionsgruppe Banat/ Grupul de acţiune Banat după 40 de ani, organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi cu Şcoala doctorală a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti (19-20 noiembrie)*. Asemeni întregului colocviu, această ediţie specială a Cafenelei critice se va desfășura în Rotonda MNLR.
Participă: Werner Kremm, William Totok, Gerhardt Csejka, Georg Herbstritt, Ion Pop, Virgil Mihaiu, Magda Cârneci, Bogdan Ghiu, Cosmin Dragoste şi alţii.
Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.
Cafeneaua critică este un proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate. Prima serie s-a desfăşurat în anii 1990, la Cafeneaua Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti. De la reluarea sa în noiembrie 2008, Cafeneaua critică a fost găzduită de cluburile bucureştene The Silver Church, Club A şi Club Control. De la debutul „stagiunii” 2011-2012, Cafeneaua critică a revenit la Club A şi se desfăşoară joia seara (uneori miercuri)**. DE ACEASTĂ DATĂ – NU LA CLUB A, CI LA MNLR!
Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima
În perioada 13-15 ianuarie 2012 se desfăşoară la Botoşani, Bălţi şi Soroca Zilele Mihai Eminescu. Seria de manifestari include si decernarea Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia.
Potrivit presei Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu, care va fi acordat pe 15 ianuarie 2012, pentru Opera Prima, va fi în valoare de 3.000 de lei, dupa cum a declarat, pentru BotosaniNews, directorul Memorialului Ipoteşti, Miluţă Jîjîie. Premiul pentru Opera Omnia, în valoare de 10.000 de lei.
Juriul Premiului National Mihai Eminescu a facut publice numele Nominalizatilor pentru premiul Opera Omnia. Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop și Alexandru Călinescu au ales pentru acest an poetii care intra in discutiile pentru cel mai important premiu al poeziei de la noi. Cum tot vorbeam despre nevoia de justificari pentru premiile oferite, nu cred ca este o intamplare faptul ca in fiecare an laureatul premiului Eminescu a fost intampinat pe scena teatrului din Botosani cu un laudatio (in ultimii ani alcatuit de Mircea Martin) care poate fi gasit in fiecare numar din luna februarie al revistei Hyperion.
Ioana a pus cap la cap informatiile si avem niste prezentari de pe blogul ei.
Ovidiu Genaru (1934) a debutat în „Luceafărul” în 1964, iar în volum cu „Un șir de zile” (1966). A primit anul trecut premiul Opera Omnia la festivalul Toamna bacoviana in Bacau, orasul sau natal.
„Marea aruncă la ţărm manuscrise pierdute,/ àcele reci ale spaimei de apă./ O, crab bătrân, soare care nimiceşti şi învii totul,/ o, lucru de mână al mării! Moartea lucrează lacom./ Ne vom întoarce la var şi nisip oricum s-ar petrece/ viaţa cea de toate zilele./ Oul explodează în palmă şi cântăreţul scrie pe năluci./ Moliciuni perforate de rouă!/ înnoptăm într-o scoică; părul tău,/ draga mea, îmi luminează cina săracă.” (Marea)
Ion Mircea (1947) a debutat cu volumul „Istm” (1971). Mircea Cărtărescu îl plasa în compania Angelei Marinescu, a lui Daniel Turcea și a lui Virgil Mazilescu în zona poetică în care persistă mari teme ale modernității, observând în textele sale „o latură ludică, mai puțin încrâncenată”
„Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaşte măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă şi arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentaţiei şi o ridic de subsuori/ şi măsurând-o cu braţele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroaşcă pe mâini şi pe faţă// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat şi festiv al fiinţei.” (Haute couture)
Nicolae Prelipceanu (1942). a debutat în 1966 cu volumul „Turnul înclinat”. „Nicolae Prelipceanu se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximităţii, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreţ i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui „realism” asumat.” (Gheorghe Grigurcu)
„deşteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai aşteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinşi/ tac şi se tem se ascund unii după alţii/ totuşi cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloşi/ cu toţii s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ ştiţi/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ şi măturoiul chiar şterge această iluzie/ şi ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăţi// stăm, de o parte şi privim totul/ cu îngăduinţă/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deşteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veşnic somn uşor” (deşteaptă-te rămîne)
Doina Uricariu (1950) primul volum publicat a fost „Vindecările” in 1976.
„Numărătoarea s-a terminat/ Cinci degete de la o mână, cinci degete de la/ mâna cealaltă,/ Coastele ţin în coşul lor de calciu gălbui// făptura nu prea înaltă./ Deasupra lor, ca două toarte mai cresc/ din amfora cărnii, sânii cu vinişoare albastre sub/ piele,/ pe care îi mângâi de parcă ai învăţa un meşteşug/ de la împletitorul de nuiele,// de la cel ce suflă în băşica de sticlă/ boltiri şi muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie/ de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă/ cea din urmă căzută gutuie.” (Numărătoarea)
Vasile Vlad (1941). a debutat in 1968 cu volumul „Pedepsele”. „Puse cap la cap, poemele lui Vasile Vlad alcătuiesc și ele un fel de discurs pe cont propriu, un soliloc ai spune dezordonat, dacă nu te-ai grăbi să nu vezi că este organizat totuși de persistența unei stări care alege din realitate doar formele și semnle deznădejdii” (Eugen Negrici)
„versurile lui Vasile Vlad bruschează, mai degrabă, printr-o dramatică, dureroasă neputință de asumare a oricărui protocol, a oricărei convenții, a oricărui cod.” ( Mircea Iorgulescu)
„Nu stă nimeni la umbra stejarului iarna,/ orb fiind nu-ți mai ștergi oglinda/ Știi să strigi: Am să mor, am să râd, nu cer nimănui să mă crează/ Urâți-mă. Slăbite-s împletiturile cărnii,/ Inima slabă ca un cal cu piedică la picioare/ Să nu mai zic odată că/ toți vorbim omenește și fiecare-și vorbește omenasca sa? Să zic de prapurii imediatului în/ tot ce-i culminant?/ și, mereu mai sprintenă ca niciodată?/ Moartea-evantai” (Cântecul III)
Pe blogul sau, Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, s-a grabit sa il felicite, deja, pe Ion Mircea pentru obtinerea acestui premiu, considerand ca „după toate probabilitățile, va primi tot pe 15 ianuarie, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Ramane sa vedem daca probabilitatile dambovitene se vor potrivi cu premiul de la Botosani.
Inca mai este asteptata anuntarea nominalizarilor pentru sectiunea de debut (Opera Prima) a Premiului Eminescu pentru anul 2011.
(Later edit- vezi primul comentariu de mai jos)
ZILELE EMINESCU
– programul manifestărilor –
Botoşani-Bălţi-Soroca
Continuă lectura Premiul Eminescu 2012 nominalizati Opera Omnia si Opera Prima