Tag: Monica Pillat

Poezie la Gaudeamus 2013 (o listă pe care o poţi dezvolta chiar tu)

Târgul de carte Gaudeamus, organizat de Radio România are loc anul acesta între 20 şi 24 noiembrie, la Pavilionul Central Romexpo. “Preşedintele de onoare al ediţiei este ambasadorul Suediei la Bucureşti, Anders Bengtcén, iar invitatul de onoare al târgului din acest an este Grupul ţărilor nordice,  reprezentat de Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia. Gaudeamus este cel mai longeviv târg de carte din România şi propune mii de titluri de pe piaţa românească şi internaţională, precum şi un program dens de evenimente conexe” arată Radio Cultura.

Cu toate că nu am auzit editură să nu se plângă că poezia nu se vinde, târgurile de carte sunt un moment bun pentru oricine vrea să compare declaraţiile cu realitatea. Lista de mai jos este parţială pentru că multor edituri (Vinea, Tracus Arte) care publică poezie încă nu le-am găsit programul lansărilor. Chiar şi aşa, puteţi să vă convingeţi singuri că lista cărţilor de poezie (ori legate de poezie – de şi despre poeţi) este destul de impresionantă. Vă rog să adăugaţi la comentarii lansări care mi-au scăpat.

Evenimentele de poezie la Gaudeamus 2013:

Joi, 21 noiembrie

 

16.00 – Lansare “Debaraua cu simţuri” de Ciprian Măceşaru
Editura Tracus Arte
Continuare

Lansări de poezie şi cărţi din aceeaşi zonă la Bookfest în weekend

Sfârşitul de săptămână la Bookfest programează mai multe evenimente de poezie (lansări, lecturi, ateliere, dezbateri) dar şi întâlniri legate de acest domeniu. Fie că este vorba despre volume semnate de poeţi, ateliere la care participă traducători şi autori de poezie publicul are de unde să aleagă în aceste zile în pavilioanele C1, C2, C3, C4, C5 din Complexul Expozițional Romexpo.

Vineri, 1 iunie

13.00-14.00 Dezbatere: Scriitor în lumea virtuală – despre creația de conținut online

(Scena Arena, Pav. C3)

Moderator: Mircea Vasile

13.00-14.00 Institutul Cultural Român

(Scena Agora, Pav. C5)

Atelier de traduceri: Texte pe masa de operaţie

Invitat: Petre Barbu

Moderator: Florin Bican

Continuare

Despre poetic la emisiunea "Scriitori la microfon" realizata de Georgeta Draghici la Radio Romania Cultural

Despre „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” la emisiunea „Scriitori la microfon”, realizată de Georgeta Drăghici şi difuzată de Radio România Cultural în 17 martie 2012, de la ora 15.45. (discuţia a continuat în ediţiile emisiunii din 24 şi 31 martie).

Partea I

duminică

e personal ce ne gândim

să facem în loc să ne

hotărâm să numim totul

într-un fel care poate fi

recunoscut de ceva obiectiv

ca radio cultural sau

jurnalul intim al stelelor

şi când se întunecă putem

să ne întoarcem

h#24

şi fiecare dintre cei

pe care îi întâlnim suntem

doar variante ale noastre

mai bine sau mai puţin

bine

cum am reuşit fiecare

dintre noi

unii mai frumos purtându-ne cu noi

alţii mai duri cu noi dar nici

un pic mai puţin cu noi

şi nu unul, nici doar doi

toţi acei voi pe care îi privim

în oglindă

Georgeta Drăghici: Bun găsit la „Scriitori la microfon” ne aflăm într-o formulă inedită: avem invitaţi doi poeţi. Este vorba despre Monica Pillat şi Răzvan Ţupa pe care l-aţi ascultat citind două poeme din cel mai recent volum al său „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” apărut la Casa de Editură Max Blecher în 2011.

De ce ne-am întâlnit în această formulă? Pentru că există între poeţi, care, iată, aparţin unor generaţii diferite,  şi unor poetici destul de diferite (o să mă contraziceţi dacă n-am dreptate) există, totuşi, afinităţi şi porţi deschise către înţelegerea poeziei celuilalt. Şi o discuţie despre un volum nou apărut, cel al lui Răzvan Ţupa, despre poezie, despre poeticitate între doi poeţi din generaţii diferite, cred că este foarte potrivită şi incitantă, de ce nu?! Doamnă Monica Pillat, de ce şi cum v-aţi apropiat de poezia lui Răzvan Ţupa?

Monica Pillat: Pe Răzvan îl ştiu mai demult, când participa la cenaclul Prospero şi, încă de atunci, mi-am putut da seama de talentul lui, de mesajul singular pe care, încă de atunci îl avea de comunicat unui public în devenire, aş spune, pentru că întotdeauna, când scrii ai în minte un public ideal, dar există şi un public real. Tensiunea între publicul pe care ţi-l imaginezi şi publicul care te ascultă de fapt e o tensiune bună, aş spune. După aceea l-am urmărit în volumele pe care le-a publicat în „fetiş”, „corpuri româneşti”. Chiar aş vrea, dacă se poate, să discut, împreună cu Răzvan, noţiunea de „corpuri româneşti”, care a fost interpretată de critici în fel şi chip.

r.ţ.Pentru mine e un moment care încheie un ciclu. Primul cenaclu la care am fost vreodată este cenaclul Prospero şi acolo am avut multe experienţe legate de felul în care poţi să comunici cu un public. Acolo a fost prima dată când am participat la o emisiune de televiziune, a fost prima dată când, mergând în ţară la Tismana, la un moment dat, cineva mi-a spus că m-a văzut citind la cenaclul Prospero. A trecut ceva timp de atunci. Cred că de intervalul ăsta am avut nevoie ca să înţeleg cât de cât ce e cu poezia.

Cu şi fără corpuri româneşti

G.D.:  Înseamnă că următorul volum nu va mai conţine şi sintagma „corpuri româneşti”?

r.ţ.:  Nu ştiu dacă o să o conţină sau nu. Eu aş vrea să o conţină, dar nu ştii niciodată… dacă nu am reuşit nici acum să spun destul de clar ce este cu „corpurile româneşti” în poezie, o să mai scriu, probabil cu acelaşi titlu. Dar pentru mine problema cu sintagma respectivă este că, la încheierea ciclului despre care vorbim, am reuşit să experimentez cam toate tipurile de poetică funcţionale în momentul ăsta în diferite colţuri ale lumii. S-ar putea ca asta să nu fie tot, totuşi. M-am bucurat zilele trecute citind nişte lucruri despre Ezra Pound, care spunea la 30 de ani că atunci a terminat el de văzut ce se întâmplă cu poezia contemporană lui în toate colţurile lumii. Pentru mine a durat cu şase ani mai mult… şi poate că nu am terminat.

M.P.: Oare aceste „corpuri româneşti” despre care s-a scris în fel şi chip nu sunt cumva cuvintele, cuvintele limbii noastre pe care tu încerci să le exersezi în diverse registre poetice şi aceste corpuri, până la urmă, sunt fie înşelătoare, fie îţi aduc o satisfacţie de moment că ai reuşit să cuprinzi într-un corp verbal un sentiment sau un lucru inefabil.
Continuare