Arhive etichete: paris

actual, media, util

România este la Summitul Francofoniei de la Paris

Lasă un comentariu

România este prezentă la Summitul Francofoniei de la Paris în perioada 2-6 octombrie 2024, arată un comunicat de presă.

Festivalul și Concursul Internațional George Enescu, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Național de Teatru și alte importante manifestări de muzică, artele spectacolului și cinematografie  vor reprezenta România la Satul Francofoniei din Paris sub motto-ul

„La Roumanie, j’en ai envie!”

Ministerul Culturii susține prezența României în Village de la Francophonie / Satul Francofoniei, în contextul Summitului Francofoniei de la Paris, participare care se va centra în jurul marilor festivaluri internaționale de muzică, artele spectacolului și cinematografie. Între festivalurile prezentate la Paris publicului larg se numărăFestivalul Internațional George Enescu, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Național de Teatru, Transilvania International Film Festival – TIFF, Festivalul Internațional de Teatru Shakespeare de la Craiova, Classix Festival, Euphonia Festival, IconArts Festival and Academy, Festivalul de Film Anonimul, The Jazz Cave Festival, CellEAST Festival.

Village de la Francophonie / Satul francofoniei este organizat în perioada 2-6 octombrie 2024 în CENTQUATRE-PARIS, un sit arhitectural excepțional și istoric dedicat inovației și creației cu impact internațional, iar intrarea la evenimente este liberă. În Satul Francofoniei / Village de la Francophonie, țările participante au oportunitatea de a-și face cunoscute culturile, patrimoniile și societățile în fața publicului larg.  

Festivalurile de muzică, artele spectacolului, cinematografie și culturi tradiționale din România oferă perspective noi și povești care reflectă diversitatea și complexitatea experienței umane. Aceste evenimente creează contextul în care artiștii și publicul explorează noi viziuni de încurajare a dialogului intercultural, sunt spațiul de întâlnire și reînfrumusețare a sufletului uman prin povești universale. Industriile creative din mediul privat aduc inovația în lumea artei prin crearea de intersecții între muzică și noile tehnologii, între artă și educație, creează punți de legătură între diverse culturi și comunități.

Este atât o onoare, cât și o plăcere să vă invităm să explorați cultura diversă a României prin prezența noastră la Village de la Francophonie. Sub tema „La Roumanie, j’en ai envie!”, ne propunem să vă oferim o fereastră deschisă către diversitatea culturală și creativitatea bogată a României, o națiune în care tradiția întâlnește inovația și unde creativitatea înflorește prin muzică, teatru, film și arte, favorizând dialogul și colaborarea internațională.

Participarea României reprezintă o reafirmare a apartenenței noastre la valorile francofone de pace și inovație. Într-o lume din ce în ce mai interconectată, cultura este o punte care ne aduce împreună și ne ajută să construim o societate mai armonioasă și mai incluzivă.

Ca ministru al Culturii, vă doresc o experiență minunată la standul României, unde veți avea ocazia să descoperiți bogăția scenei noastre culturale printr-o varietate de activități. Fiecare eveniment este conceput pentru a evidenția spiritul de inovație și creativitate care definește peisajul artistic al României.

Raluca Turcan, Ministrul Culturii

Printre evenimentele ce vor avea loc în Satul Francofoniei / Village de la Francophonie, se numără și „Consultații poetice„, un proiect proiect produs de Théâtre de la Ville – Paris, după o idee de Emmanuel Demarcy-Mota, cu participarea a doi actori ai Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu și a doi actori de la Teatro della Pergola.  De la prima carantină instituită în 2020, peste 200 de artiști francezi și internaționali s-au reunit sub conducerea lui Demarcy-Mota pentru a oferi consultații poetice, mai întâi prin telefon, apoi în spațiul public, în spitale, școli, universități și centre sociale. O consultație poetică este o conversație individuală de 20 de minute cu un artist. Începe cu o întrebare simplă: „Ce mai faci?” Pe baza răspunsului, o poezie, un dans sau o muzică este propusă de artist sub forma unei „consultații poetice” care este citită sau interpretată. Proiectul conceput de regizorul Emmanuel Demarcy-Mota a fost prezentat cu mare succes în 2023 la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și va fi prezentat în Satul Francofoniei/ Village de la Francophonie din Paris, în 3 octombrie 2024, de la 12:00 la 14:00 și de la 15:00 la 18:00.

Sâmbătă, 5 octombrie 2024, de la ora 11:30, va avea loc în Salle 200 din cadrul CENTQUATRE-PARIS, un concert de excepție susținut de Orchestra de Cameră Radio alături deviolonistul Valentin Șerban, câștigător al Concursului Enescu, ediția a XVII-a.  

Programul evenimentului cuprinde lucrări de Enescu, Silvestri,Mendelssohn, Saint-Saëns și Bartók. Programul propus urmează un fir logic al legăturilor directe și indirecte care duce spre același pol: George Enescu.

Valentin Șerban se va altura orchestrei în calitate de solist-lider de orchestră, pentru un concert de tip play-conduct/joué-dirigé: aceasta implica o colaborare strânsă între membrii ansamblului, care trebuie sã fie atenți la indicii subtile date de cel care conduce și sã fie foarte receptivi unul la celălalt pentru a menține coerența și sincronizarea interpretării. Play-conduct/joué-dirigé subliniază, ideea de a crea muzică împreună, într-un mod colaborativ și interdependent, färă a depinde de un dirijor.

Biletele sunt gratuite și se pot rezerva aici: https://festivalfrancophonie2024.org/evenements/concert-roumanie-orchestre-de-chambre/

Violonistul Valentin Șerban este marele câștigător al Premiului Secțiunii de vioarã a Concursului Internațional George Enescu, ediția a XVII-a. Dirijorul Cristian Mandeal afirmă despre Valentin Serban că „dispune de o cunoaștere completă a instrumentului în profunda sa intimitate. Face parte dintre acei puțini aleși pentru a se realiza ca solist concertist aducätor al unui spirit de prospețime și autenticitate.”

Activitatea Orchestrei de Cameră Radio a însemnat o îmbinare între înregistrările speciale de studio – destinate transmisiilor radio – și prezența pe podiumul de concert. Sub bagheta unor importanți dirijori români, precum Constantin Silvestri, Mendi Rodan, Constantin Bobescu, Carol Litvin, Ludovic Bács, Cristian Brâncuși, Orchestra de Camera Radio a abordat un repertoriu foarte vast și diversificat, de la baroc sau clasicism la muzica secolului XX. Un aspect esențial în strategia de management a acestei orchestre îl constituie promovarea tinerilor dirijori și interpreți români.

Tot sâmbătă, 5 octombrie 2024, de la ora 14:00, în spațiul AGORA ÉCURIE va avea loc Panelul Festivalul Internațional George Enescu, motor de promovare a muzicii universale și model de cooperare între culturi; Cooperarea culturală franco- română, Teatrul ca Vector de Identitate Francofonă: Perspective Românești și Internaționale.

Prin prezența în Satul Francofoniei / Village de la Francophonie, România își propune, așadar, să evidențieze puterea transformatoare pe care Cultura și Arta le dețin în construirea unei lumi mai unite și mai frumoase.

Standul României la Village de la Francophonie este un proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii. Organizator: ARTEXIM, instituție în subordinea Ministerului Culturii

actual

Sezon de festivaluri de poezie prin România

Lasă un comentariu

Deşi este un gen literar despre care se spune de obicei că nu prezintă interes pentru public, întâmplarea a făcut că luna mai adună nu mai puţin de patru festivaluri româneşti dedicate poeziei. O trecere în revistă a programului fiecărei manifestări poate să atragă atenţia asupra felului în care este tratată poezia azi chiar de cei care îşi asumă rolul de promotori ai genului în România. Am păstrat mai jos multe dintre formulările din comunicatele de presă ale organizatorilor pentru a putea remarca cât drum are de parcurs poezia românească până la reflectarea normală a propriilor evenimente pornind de la diferite clişee sforăitoare.

 

Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” la Târgovişte

Tu cum recunoşti poezia?

 

Undeva în zona locurilor comune din orice vreme şi-a făcut tabără prejudecata potrivit căreia poezia ar fi într-un singur fel. Anul acesta, dintre cele 52 de grupaje trimise la concursul din cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” am adunat mai bine de 20 de serii de poeme care ar fi putut să câştige fără probleme orice premiu. Fiecare dintre cei pe care deopotrivă juriul dar şi premiile speciale i-au selectat propun maniere cât se poate de diferite de formulare şi de recunoaştere a poeziei.

Pornită de la un fragment al Marianei Marin, poezia Biancăi Gheorghiulescu exersează versificarea secvenţelor şocante: „seara când mama spală pe jos cu clor/ schimbă micuţul apartament într-un spital/ din care gândacii ies în colonii nu e nimic/ care să mă sperie mirosul ăsta e ca un somnifer bun”. Nota confesivă a discursului este topită într-un flux continuu de verificare a reperelor„tata îmi scrie mesaje obsesiv pe care/ le citesc în micile pauze când mă prefac puternică”. Astfel, poezia îşi primeşte spaţiul de care are nevoie. Continuă lectura Sezon de festivaluri de poezie prin România →

util

Faţa publică a poeziei

Lasă un comentariu

2005-2015 Mişcări în front

Degeaba fugiţi, degeaba vă ascundeţi, poezia e aici şi îşi face treaba. Ceva mai greu de stabilit este însă care ar fi această treabă şi cum o scoate la capăt (aşadar instrumentele pe care le foloseşte azi). Acum 10 ani, un candidat la preşedinţie care tocmai pierduse alegerile vorbea despre două Românii complet diferite una de cealaltă. În poezia contemporană vorbim despre mult mai multe poetici concurente. Aparent, orice poet alegi te potcoveşti cu o viziune personală. În realitate lucrurile stau ceva mai concentrat. Continuă lectura Faţa publică a poeziei →

actual

Institutul Cultural Român nou şi vechi (noile sensuri ale creativităţii pentru Andrei Marga)

Lasă un comentariu

Una dintre cele mai consistente iluzii culturale autohtone ţine de confundarea instituţiilor cu persoanele care le conduc. Acum mai bine de un an, explicam într-un interviu realizat pentru Bookaholic în ce fel vedeam eu că funcţionează colaborările cu ICR: „Este greu sa confound o institutie cu o persoana. De fapt partile bune ale ICR sunt legate de persoane care isi fac bine treaba. In acelasi fel partile rele, le datoreaza tot unor persoane care se tem sa nu supere. Cu ICR am avut cateva experiente in care am colaborat cu oameni cat se poate de profesionisti, cum nu prea suntem obisnuiti sa intalnim in proiectele cultural romanesti. Am avut senzatia asta la ICR New York, unde cei care ne-au organizat lecturile aveau contacte foarte bune nu doar cu toate celelalte institute cultural de acolo, dar si cu institutiile cultural cele mai importante. Puteau sa dea telefon si erai asteptat la intrare la MoMa sau aveai bilete la jumatate de pret la BAM. La Berlin am avut trei lecturi. Una a mea si doua in care am propus si am gandit logica intalnirii cu scriitori din Romania. Cea mai buna explicatie este legata de faptul ca anul asta, Literaturwerkstatt din capital Germaniei au solicitat ICR sa mai facem o lectura. Oameni care isi fac treaba bine la ICR am gasit si la Praga si la Stockholm, unde suedezii imi spuneau ca ICR si British Council sunt cele mai active spatii cultural din oras. Pe partea proasta pot sa iti spun ca stiu cazuri de oameni absolut respectabili la proiectele adresate romanilor din Basarabia care au taiat finantari pentru o revista culturala din Chisinau foarte bine facuta numai pentru ca se temeau sa nu fie interpretat un articol (un singur articol) aparut la un moment dat. Si lucrul asta s-a facut fara explicatii. Cum spuneam, lucrurile nu depind la ICR de o singura persoana ci sunt nuantate pentru fiecare om cu care intri in contact acolo.”

Reformări şi deformări

Deja au trecut câteva luni de când noua conducere susţine (săptămânal) că pune accentul pe valoare şi performanţă. Din păcate, intenţia anunţată, oricât de onorabilă, nu se prea vede pusă în fapte din moment ce singurele Institute Culturale Româneşti din străinătate în care se mai întâmplă ceva notabil sunt exact acelea unde ştiam şi înainte că lucrează oameni profesionişti. Evident, cu excepţia New York-ului unde, de când a fost schimbată conducerea nu s-a mai anunţat nimic pe site (cum se poate vedea si acum, ultimul eveniment este de pe 15 noiembrie 2012). Mai mult, comparând evenimentele ICR-urilor din străinătate, constatăm că o activitate normală au avut tocmai cele care au păstrat conducerea din 2011 (Londra, Berlin, Tel Aviv, Stockholm). Într-o discuţie pentru Observator cultural, Dan Shafran, Director ICR Stockholm dezvăluie, însă, o imagine dezolantă a noilor direcţii impuse de la centru: „Am avut mai multe perioade dificile, dar nici una care să se poată compara cu dificultăţile pe care le întîmpinăm de o jumătate de an încoace. (…) urmînd ca echipa să fie descompletată prin întreruperea mandatului unuia dintre referenţi. Este vorba de o persoană cu studii şi experienţă în domeniul cultural, care ni s-a alăturat prin detaşare de la ICR Bucureşti şi care şi-a dovedit cu prisosinţă competenţa şi angajamentul faţă de institut. Acum se pune însă problema înlocuirii acesteia cu cineva total lipsit de experienţă şi pregătire culturală, dar care a fost selectat în urma mult discutatului concurs organizat recent de ICR Bucureşti.”
Rezultatele reformulărilor propuse de noua echipă de la conducerea institutului sunt deocamdată mai mult decât nefericite: „Ne-am dat seama atunci că nu mai putem face planuri pe termen lung, pentru că stabilitatea de care ne bucuraserăm timp de şase ani se risipise într-o lună. Efectul asupra credibilităţii şi vizibilităţii noastre a fost imediat şi colosal. Practic, în prezent trăim din gloria trecutului, a unui capital şi a unei reputaţii deosebite acumulate pînă acum. Nu va fi uşor să revenim acolo unde eram vara trecută, cînd toată presa suedeză ne declara <cel mai bun>, <mai activ> şi <mai dinamic> institut cultural străin reprezentat în Suedia, <o încercare extrem de reuşită de a reliefa profilul cultural al unei naţiuni>. Statutul de ţară invitată la Tîrgul de Carte de la Göteborg, dobîndit înainte de criză, ne dă astăzi o şansă nesperată să ne repliem. Dacă vom rata şi această şansă, efectele negative vor fi, mă tem, irecuperabile.” arată Dan Shafran.

Din punctul meu de vedere, exact aceste situaţii le caută orice conducere abuzivă. De aceea, cred că este mai importand decât oricând să fie reformulate raporturile pe care obişnuim să le avem faţă de instituţiile publice şi să realizăm faptul că oricâte lucruri avem de reproşat unui şef sau altuia (unui preşedinte sau altuia), protestele noastre se răsfrâng asupra unor oameni prinşi între toate aceste schimbări. Corina Şuteu, fosta directoare a ICR New York, a arătat că, în afara ICR poate să facă lucruri importante pentru promovarea filmului.

Fără îndoială

Dacă, până acum, am fi putut discuta despre nemulţumirea normală în faţa unei schimbări (aşa cum înţeleg că îi place noului preşedinte să creadă), probabil că este greu să mai dai vina pe reacţiile celor care „îl nemulţumesc pe Dumnezez” (cum tot filozoful apolitic autosuspendat din partid sugerează) atunci când vine vorba despre realizările de ultimă oră ale ICR. Am înţeles că totul a fost gândit pentru salonul de carte de la Paris. Am văzut şi lista de autori invitaţi (dacă nu mă înşel, cred că erau doar trei autori care nu prea colaboraseră cu ICR înainte de 2012 – D.R.Popescu, Augustin Buzura şi Breban- dar niciunul dintre ei pe lista oficială a celor 27 de autori invitaţi de Centrul National al Cartii francez impreuna cu Sindicatul National al Editorilor si Institutul Francez). În sfârşit… se poate comenta oricât cu privire la o selecţie, aşa că ar fi cazul să ne îndreptăm privirea spre zona de creativitate a noului ICR. Cu aceeaşi ocazie, ICR a anunţat logo+ul folosit pentru prezenţa României la ICR.

Este destul de mare surpriza pe care o oferă ICR Bucureşti, lansând ca logo al României pentru unul dintre cele mai mari târguri de carte pariziene  chiar formula pe care anul trecut o folosise capitala Franţei la o manifestare de acelaşi tip.

Nu mă îndoiesc de faptul că avem păreri diferite despre originalitate şi creativitate. Dar, bănuiesc eu, că nici Dumnezeu nu crede că La Roumanie se Livre este un logo prea creativ faţă de varianta franceză de anul trecut. Şi acum: în ce fel procedăm atunci când şefii fac de râs angajaţii care îşi fac treaba serios? Alegerea mea este să îi promovez pe cei care îşi fac treaba serios indiferent dacă şefii lor sunt în relaţii bărboase cu Dumnezeu ori complet atinşi de retorica goală a politicii.