razvan arad Ana Alexandrescu1

Scurte scrisori pentru toată iubire...

Ai un blocaj? Vorbeşte pe mess cu 2 persoane în acelaşi timp. Cu condiţia să le iubeşti sincer pe amândouă îţi ia cu mâna orice zăpăceală. N-ai un blo...

razvan arad Ana Alexandrescu

Un text foarte util despre relaţia ...

scris de mine, fără falsă modestie... cred că era joi, ca eu nu scriu aşa bine de obicei, dar joia sunt născut şi de-asta. A apărut pe Semne Bune acum...

Wildpilgrim

Upgrade la a șaptea ediție a Festiv...

Festivalul inițiat acum șapte ani s-a remarcat până acum doar prin mișcările de forțe pe care le-a presupus. Anul acesta, lucrurile s-au schimbat. În ...

article-2529995-1A4F557F00000578-869_634x574

Cu cine se contrazice Nicolae Manol...

La mai bine de un an de când a prezidat premierea lui Gabriel Chifu cu singura distincție din România dedicată poeziei pe care jocurile de culise încă...

poeme

55D5E0D4-goodbye-to-gravity-sign-with-universal-music-romania-for-mantras-of-war-album-release-image

The Day We Die (o traducere) fără rimă şi ritm, doar sens

Cei de la traieste muzica au tradus versurile piesei "The Day We Day" atat de prost interpretata de cei care s-au grabit sa vada doar coinci...

carte

svetlana_athena

Svetlana & Athena in Trado poetic prin turneu

   Unele volume de poezie vin cu o poveste. Este cazul proiectului dezvoltat de două poet...

media

Foto Ionuț Rusu

Atelier poetic 08 Licart 2014 sesiunea video

Ultima întâlnire din atelierul poetic rezervat poemelor finaliste Licart 2014 a oferit participanților ocazia să transpună în video poeme co...

actual

P1220421

Câștigători, note de lectură și punctaje din Concursul de poezie Constantin Virgil Bănescu 2016

  La ediția a VII-a a Zilelor de Poezie Constantin Vigil Bănescu, Jurizarea a arătat după cum se va vedea mai jos. Notelor mele d...

english

journal-writing

Journal Writing as an assignment

I just turn my poetry blog into personal experience of every-day poetic perspectives. The first step is turning assignments into self expres...

Câștigători, note de lectură și punctaje din Concursul de poezie Constantin Virgil Bănescu 2016

 

La ediția a VII-a a Zilelor de Poezie Constantin Vigil Bănescu, Jurizarea a arătat după cum se va vedea mai jos.

Notelor mele de lectură le alătur punctajele juraților care nu au refuzat să le fie făcute publice notele acordate. Felicitări tuturor participanților.

 

Republica poetica

„Cu puţin exerciţiu poţi ajunge să vezi aerul” scria Radu Petrescu în „Ocheanul întors” (Cartea românească, 1977, p.107). Fiecare întâlnire de poezie ne oferă ocazia să ne găsim locul în acest aer. Fiecare poezie, de la imitaţiile cele mai banale, până la exerciţiile riscante cărora îţi vine greu să le găseşti repere literare, toate definesc poziţia celui care citeşte mai mult decât pe cea a celui care scrie. Sigur, şi pentru autor e o definire, dar mai puţin cea pe care o trăieşte cititorul.

Este al şaptelea an când autori de poezie care încă nu au apucat să debuteze îşi trimit textele pentru a participa la concursul organizat la Târgovişte în cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu”. Pentru un autor aflat la început cel mai mult contează reacţiile pe care le poate avea la poezia sa. Fie că sunt reacţii de aprobare sau de dezaprobare, nimic nu este mai frustrant decât să scrii în gol. Cândva cenaclurile literare puteau să satisfacă nevoia unei reacţii directe. Chiar avantajul că nu mai sunt limitate la o perioadă de timp face însă site-urile de poezie să îşi piardă impactul. Oricând calc într-un târg de carte sunt copleşit de numărul mare de cărţi de poezie publicate de toate editurile. Nu mă număr printre cei care să pretindă că poezia nu mai contează. Dimpotrivă, fiecare detaliu al vieţii mele a fost modelat de poezia pe care am scris-o sau am citit-o. Întâlnirile cu oameni care mi-au tăiat respiraţia a venit tot din poezie şi doar ce am scris a putut să mă pregătească pentru asta.

Închipuiri

Desigur, aceasta ar putea să nu fie „importanţa” cu care suntem obişnuiţi. Aproape că nu poţi să te întorci fără să dai de cineva care îţi explică nişte lucruri. Şi toate explicaţiile astea, nu doar în cazul poeziei, mai mult ne derutează. Viziunile diferite asupra poeziei s-au manifestat în fiecare an în care am simţit apăsarea notei pe care o să o acord fiecărui participant. De aceea am adăugat de fiecare dată notele mele de lectură, pentru că, dacă se simte cineva nedreptăţit, să ştie de ce am greşit în cazul în care nu am ştiut să citesc poemele lor. De altfel, nici nu are cum să existe o jurizare perfectă. E un lucru pe care putem să învăţăm să ni-l asumăm pentru că toate greşelile pe care le putem face tot noi suntem. Perfect, aşadar nu este ceea ce ne închipuim, ci ceea ce reuşim să fim chiar şi în faţa poeziei fără să simţim nevoia să transformăm totul într-o scuză.  Continuare

Scurte scrisori pentru toată iubirea

Ai un blocaj? Vorbeşte pe mess cu 2 persoane în acelaşi timp. Cu condiţia să le iubeşti sincer pe amândouă îţi ia cu mâna orice zăpăceală. N-ai un blocaj? Încearcă s-o faci de la Bumbeşti-Jiu şi n-o să te mai opreşti. Îţi promit!

Încercăm să aflăm ce parte a corpului celuilalt suntem. I-au spus suflet, psihic, divinitate şi n-a mai rămas decât frumuseţe. În toate formele posibile. Iar noi, nepregătiţi să realizăm că frumuseţea este numai ceea ce putem să împărtăşim. Ce pot eu să-ţi spun să fiu eu când ceaţa dimineţii se agaţă de vârfurile copacilor şi alunecă uşor peste ei mai departe ca într-o proză, dar literatura nu m-a interesat niciodată decât în formele ei extreme. Cine m-a chemat să scriu cum iubim începe.
Continuare

Un text foarte util despre relaţia poeziei

scris de mine, fără falsă modestie… cred că era joi, ca eu nu scriu aşa bine de obicei, dar joia sunt născut şi de-asta. A apărut pe Semne Bune acum aproape un an

A cui poezie? Virtuţile platitudinilor

…sau deschid o pagină cu versuri şi citesc. Dacă e vorba despre o pagină tipărită, deschid o carte. Dar o pagină de internet este acum de ajuns şi aştept să se încarce. Prima dată când mi-am pus o problemă expresivă, cred că aveam 6 ani. Vecinii mei din Brăila, Luminiţa şi Adrian foloseau o expresie de care atunci auzeam pentru prima dată: „de aceea”.

Cred că a fost prima expresie pe care am folosit-o care nu avea legătură directă cu un obiect sau altul. Teleenciclopedia avea legătură cu geamul uşii de la bucătărie, box era de nedespărţit de mirosul de peşte prăjit care se simţea seara când ne întorceam din oraş după ce intrasem la un meci şi mama insistase să ieşim, dar „de aceea” era ca o jucărie inspirată de un film pe care nu îl văzusem încă. Sigur, la început a fost o senzaţie de învârtire în cerc.

Ne place să considerăm poezia pe care o scriem un instrument şi o lume la care au acces anumite persoane. Nici nu e nevoie să ne dăm seama, dar, din momentul în care lucrurile pe care le scrii sunt date mai departe, e destul de clar că te gândeşti să aibă o treabă şi pentru un cititor. Primele poeme le-am trimis unei reviste pentru adolescenţi prin 1996 după ce citisem acolo câteva texte de Sorin Gherguţ. De atunci, cred că nu am părăsit niciun moment ideea că trimit poeme undeva pentru senzaţia primită de la ceva citit în acea publicaţie. Senzaţia că ne interesează lucruri asemănătoare. Aceleaşi probleme legate de scris, chiar dacă nu neapărat şi acelaşi fel de .

Atunci am învăţat tot ce era mai important din lumea editorială. Faptul că poţi să primeşti aprecieri şi să te trezeşti că poemele tale proaste sunt lăsate pe afară fără să ţi se spună de ce. Toată educaţia de care am avut nevoie asta a fost: De ce-ar cineva să publice textul meu şi nu ar publica poemele altcuiva?

Apărarea textelor proaste

Apărarea vine cu faptul că fiecare poem pe care îl scriem (fiecare dintre noi) îşi formulează cititorul (şi, deopotrivă, editorul). Aşa am ieşit din mecanismul redactării de etichete pentru diferite borcane. Mare parte dintre poemele proaste asta par să facă: schiţează descrierea de pe câte un borcan de lirism. Poezia aceea este destul de curată pentru că nu e în cuvintele pe care le citeşti, ci în recipientul separat care ţi-a fost servit cândva. Conservele au farmecul lor în momentele de creştere. Toţi avem amintiri destul de vii legate de câte un borcan de dulceaţă deschis în copilărie. Zahăr, arome, fructe păstrate într-un fel tradiţional. E chiar momentul în care poezia e o lume formulată de la un capăt la celălalt, în care ai acces din când în când. Dar numai faptul că asta nu e tot ne desfăşoară în faţa ochilor un întreg peisaj de formulări.

O acuzare la adresa ideilor bune

O idee bună s-ar putea să ne jignească pe destul de mulţi dintre noi. La un atelier de la sfârşitul anilor 90, Nina Vasile, care ne strângea pe atunci în bibliotecă, a avut ideea să îi dea unui tânăr poet câteva texte de-ale mele. Urmanov, care pe atunci îşi spunea Leo şi tocmai începea să scrie, a venit la mine entuziasmat de faptul că “nu ştiam că se poate scrie cu lucruri pe care să le recunosc imediat ca venind din viaţa de zi cu zi”. Mult mai târziu aveam să cunosc ficusul cu care vorbea Leo acasă, planta pe care o scotea din cameră dacă fumai, ghiveciul pe care îl lua cu el în baie atunci când făcea duş. În acel moment, Leo era cititorul meu ideal. Iar poezia face lucrul ăsta. Tinde să îţi schimbe viaţa, chiar dacă te opreşti din scrisul meu. Tot ce a făcut mai târziu, Leo, când a devenit Urmanov şi când a publicat , când a scris manifeste, când lucra economist în costum la Petrom şi a plecat să înveţe scrierea creativă, când s-a întors şi s-a schimbat iar în părintele Serafim, lăsând încet încet în urmă tot ce ţinea de . Toate acestea au fost idei bune… mai ales pentru mine, cu toate că erau ideile celui care îmi citise textele. Mai devreme sau mai târziu fiecare dintre aceste idei care ne-au făcut să ne întâlnim şi care mie mi-au dat curaj, aceste idei ne-au plasat pe drumuri foarte diferite. Desigur, drumuri pe care ţine de noi să le apropiem de câte ori vrem.

Cine te citeşte Continuare

Svetlana & Athena in Trado poetic prin turneu

 

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) Unele volume de poezie vin cu o poveste. Este cazul proiectului dezvoltat de două poete din colțuri diferite ale Europei.

Editura Trei anunță că poeta Svetlana Cârstean, autoarea volumelor Gravitaţie (Editura Trei, 2015) şi Floarea de menghină (Editura Trei, 2015), s-a aflat în această săptămână în Suedia, într-un turneu de promovare a proiectului editorial Trado, realizat împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad, autoarea volumului Albdinalb (Pandora M, 2013).

Svetlana Cârstean şi Athena Farrokhzad s-au întâlnit cu câţiva ani în urmă la un atelier de traduceri. După mai multe activităţi literare întreprinse împreună, cele două poete prezintă rezultatul colaborării lor în cartea multifaţetată intitulată Trado.” – Dagens Nyheter

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) Trado este un proiect editorial, scris la două mâini, care include trei volume: o carte de poeme scrisă de Svetlana Cârstean, o carte de poeme scrisă de Athena Farrokhzad şi eseul comun despre traducere, moştenire, trădare şi prietenie.

Turneul de promovare a debutat pe 14 aprilie, cu o lansare la ICR Stockholm, şi se va încheia astăzi, la Malmo. În această perioadă, Svetlana şi Athena s-au mai întâlnit în alte cinci ocazii cu publicul suedez:

– 15 aprilie – Stockholm
– 16 aprilie – Tîrgul de carte Stockholms litteraturmäss
– 17 aprilie – Littfest Umea
– 18 aprilie – Stadsbiblioteket Uppsala
– 19 aprilie – Litteraturhuset Göteborg

“«Deşi venim din ţări diferite, deşi vorbim limbi diferite, împărtăşim o experienţă comună». Cele două poete au devenit apropiate când au descoperit că amândouă ştiu ce înseamnă interdicţia de a dezvălui trecutul. «Dragostea dintre noi s-a născut când am recunoscut în cealaltă o tovarăşă în această crimă», au mărturisit ele… Cele două poete «complice la crimă» au «trădat moştenirea de familie» cu afirmaţiile lor despre descendenţă şi legăturile de sânge. Să răstorni aşteptările e o condiţie necesară scrisului, însăşi forţa de atracţie în această relaţie. Astfel, poezia devine un imn al unei gramatici a viitorului. «Bine-ai venit, gravitaţie, în viaţa mea. / Noi imnuri se vor scrie.»”, mai scrie Dagens Nyheter.

Volumul Trado este în curs de traducere la Editura Trei.