razvan arad Ana Alexandrescu1

Scurte scrisori pentru toată iubire...

Ai un blocaj? Vorbeşte pe mess cu 2 persoane în acelaşi timp. Cu condiţia să le iubeşti sincer pe amândouă îţi ia cu mâna orice zăpăceală. N-ai un blo...

razvan arad Ana Alexandrescu

Un text foarte util despre relaţia ...

scris de mine, fără falsă modestie... cred că era joi, ca eu nu scriu aşa bine de obicei, dar joia sunt născut şi de-asta. A apărut pe Semne Bune acum...

Wildpilgrim

Upgrade la a șaptea ediție a Festiv...

Festivalul inițiat acum șapte ani s-a remarcat până acum doar prin mișcările de forțe pe care le-a presupus. Anul acesta, lucrurile s-au schimbat. În ...

article-2529995-1A4F557F00000578-869_634x574

Cu cine se contrazice Nicolae Manol...

La mai bine de un an de când a prezidat premierea lui Gabriel Chifu cu singura distincție din România dedicată poeziei pe care jocurile de culise încă...

poeme

15219487_10154144673051274_3468944473525523603_n

Melodie românească, Scena 9 a cerut un imn de Ziua Națională

“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat alarma de la telefon nu se auzise străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului de pes...

carte

svetlana_athena

Svetlana & Athena in Trado poetic prin turneu

   Unele volume de poezie vin cu o poveste. Este cazul proiectului dezvoltat de două poet...

media

Foto Ionuț Rusu

Atelier poetic 08 Licart 2014 sesiunea video

Ultima întâlnire din atelierul poetic rezervat poemelor finaliste Licart 2014 a oferit participanților ocazia să transpună în video poeme co...

actual

14125151_10154473535138739_4499597243784211953_o

Finala Licart 2016 partea de poezie în ateliere și lecturi

Este al cincilea an în care mă bucur să lucrez în ateliere de scris întinse pe mai multe zile cu câțiva dintre cei mai dinamici tineri poeți...

english

journal-writing

Journal Writing as an assignment

I just turn my poetry blog into personal experience of every-day poetic perspectives. The first step is turning assignments into self expres...

Melodie românească, Scena 9 a cerut un imn de Ziua Națională

“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat

alarma de la telefon nu se auzise

străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului

de peste zi ochii obosiți zâmbeau aluzii”

o manea pentru mai târziu

MELODIE ROMÂNEASCĂ Până și cei care au plâns după tine s-au definit în hohotele lor obișnuite cu șaga de prin familie de prin colțurile în degrade ale școlii cum și-amintesc și ei c-au învățat au zis să ne facem clipuri electorale cu tine ca o tânără femeie obișnuită să i se promită să i se admită și-apoi să i se impună să ți se impute să ți se spună cu băiatul sportiv de mână ochelaristul timid cu yoghinul dacic zâmbind din orice pisică străină cu profesionistul ocupat peste cap cu homelessul străzii tale și flanelele lui cu bărbatul tânăr solid întors uluit după ea de două ori mai puternică decât puterea lui desfășurată în circumstanțe cald dubioase și eu limba unei accentuări doar din umeri când țara mea era doar lectura numerelor de la mașini și nici măcar tot șirul numai finalul unde spuneai sunt aici unde țopăiai bucurie și eram fiecare oră exactă suntem capătul tuturor anotimpurilor neuronii jachetele verzi năclăite în nostalgie băgate-n mașină și dezbrăcate abia dup-aia cu liniștea că pe scara de la metrou erau de-ai tăi care vorbeau cu accent spaniolă engleză maghiară germană italiană bulgară și rusă aveai doar 18 euro în portofel când l-au furat și ți-au lăsat actele de-ai noștri ultima țigară lăsată într-un colț pe chipul tău pe care îl are fericirea unde vii iar în vara noastră ciclotimică e tot oră fixă e el picasso nasol moment mișto coliva de parcă i-ar sătura pe cei amărâți și pe cei goi i-ar tot mobila pe dinăuntru celor avuți le-ar da în sfârșit drumul din sentimentul neînțeles și cei folosiți ar avea design folositor ceva din ziar de la coadă și ceva de pe la știri cu bătrânelul plimbat între spitale până vorbea ca regele Mihai trăia la Alba Iulia cu sexele noastre toate genurile și da căsnicia se vor întâlni vreodată drumurile individuația complexul aurului trenul galben fără dictatori mititei doar cu fața ta ritm eloxare nu trage trasează Mi-au repetat că și plânsul merită ascultat ca o muzică mi s-a părut o scuză cam de căcat oricât am plecat mi-ai vorbit în semne care trec de pe corp pe corp articulări relaționări atins

15219487_10154144673051274_3468944473525523603_n

Am fost trei poeți care am scris pentru Scena 9 (mulțumesc Andra pentru un deadline care mi-a prins bine), textele intregi (si al lui Sorin Gherguț și al lui Andrei Doșa) cu ilustrație dintr-un proiect al lui Mircea Mocanu sunt AICI

Altfel, mie înregistrarea asta îmi place și mi se pare una dintre puținele care au legătură cu realitatea. Chit că ei exerseaza, e ceva acolo. Calușul fără costume de (cum se numeau magazinele alea in care se vindeau figurine naționale turiștilor- vorba aia, decât să stai trist, mai bine ești turist- pe vremea lui Ceau?)

Finala Licart 2016 partea de poezie în ateliere și lecturi

Este al cincilea an în care mă bucur să lucrez în ateliere de scris întinse pe mai multe zile cu câțiva dintre cei mai dinamici tineri poeți din România. Radu Herjeu m-a invitat prin 2006 pentru prima dată în juriul concursului Licart, după ce la primele ediții poemele liceenilor au fost judecate de Adrian Păunescu, George Țărnea, Florin Iaru și Mircea Dinescu. De atunci, aproape în fiecare an Claudiu Komartin, Andrei Ruse, Sorin Despot și alți câțiva prieteni au fost alături de mine în atelierele dedicate finaliștilor acestui concurs care adună poeți tineri din toată țara. Uneori atelierele au fost numai câte o întâlnire cu un performance pe stradă, alteori am avut serii de 5-6 dezbateri cu teme și texte pe care le-am regăsit ulterior printre textele câștigătoare ale anilor următori. Continuare

Quieter Than Silence – Seară de Poezie și Muzică Persană

Quieter than Silence - afiș
Fără nicio îndoială, nicio altă formă de artă nu este atât de iubită precum poezia, în Iran. Se poate spune că ea este arta supremă a culturii iraniene, expresia cea mai înaltă, cea mai rafinată și cea mai plină de strălucire a geniului iranian, dintotdeauna” se arată în comunicatul de presă care anunță evenimentul.

Editura Herald si Grădina Sticlarilor vă invită duminică, 31 iulie 2016, începând cu orele 20, să vă bucuraţi de o experienţă completă a poeziilor scrise de Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Sabestari și Hafez, reunite in colecţia Poeme Persane. Împreună, ne vom apropia, pe mai multe planuri, de înțelepciunea spiritului sufit, redată în scrierile persane.  Continuare

Câștigători, note de lectură și punctaje din Concursul de poezie Constantin Virgil Bănescu 2016

 

La ediția a VII-a a Zilelor de Poezie Constantin Vigil Bănescu, Jurizarea a arătat după cum se va vedea mai jos.

Notelor mele de lectură le alătur punctajele juraților care nu au refuzat să le fie făcute publice notele acordate. Felicitări tuturor participanților.

 

Republica poetica

„Cu puţin exerciţiu poţi ajunge să vezi aerul” scria Radu Petrescu în „Ocheanul întors” (Cartea românească, 1977, p.107). Fiecare întâlnire de poezie ne oferă ocazia să ne găsim locul în acest aer. Fiecare poezie, de la imitaţiile cele mai banale, până la exerciţiile riscante cărora îţi vine greu să le găseşti repere literare, toate definesc poziţia celui care citeşte mai mult decât pe cea a celui care scrie. Sigur, şi pentru autor e o definire, dar mai puţin cea pe care o trăieşte cititorul.

Este al şaptelea an când autori de poezie care încă nu au apucat să debuteze îşi trimit textele pentru a participa la concursul organizat la Târgovişte în cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu”. Pentru un autor aflat la început cel mai mult contează reacţiile pe care le poate avea la poezia sa. Fie că sunt reacţii de aprobare sau de dezaprobare, nimic nu este mai frustrant decât să scrii în gol. Cândva cenaclurile literare puteau să satisfacă nevoia unei reacţii directe. Chiar avantajul că nu mai sunt limitate la o perioadă de timp face însă site-urile de poezie să îşi piardă impactul. Oricând calc într-un târg de carte sunt copleşit de numărul mare de cărţi de poezie publicate de toate editurile. Nu mă număr printre cei care să pretindă că poezia nu mai contează. Dimpotrivă, fiecare detaliu al vieţii mele a fost modelat de poezia pe care am scris-o sau am citit-o. Întâlnirile cu oameni care mi-au tăiat respiraţia a venit tot din poezie şi doar ce am scris a putut să mă pregătească pentru asta.

Închipuiri

Desigur, aceasta ar putea să nu fie „importanţa” cu care suntem obişnuiţi. Aproape că nu poţi să te întorci fără să dai de cineva care îţi explică nişte lucruri. Şi toate explicaţiile astea, nu doar în cazul poeziei, mai mult ne derutează. Viziunile diferite asupra poeziei s-au manifestat în fiecare an în care am simţit apăsarea notei pe care o să o acord fiecărui participant. De aceea am adăugat de fiecare dată notele mele de lectură, pentru că, dacă se simte cineva nedreptăţit, să ştie de ce am greşit în cazul în care nu am ştiut să citesc poemele lor. De altfel, nici nu are cum să existe o jurizare perfectă. E un lucru pe care putem să învăţăm să ni-l asumăm pentru că toate greşelile pe care le putem face tot noi suntem. Perfect, aşadar nu este ceea ce ne închipuim, ci ceea ce reuşim să fim chiar şi în faţa poeziei fără să simţim nevoia să transformăm totul într-o scuză.  Continuare